75,302 matches
-
recenzie a colecției Shadow Traffic, străbătuta de melancolia înstrăinării venită parcă din modernism, insă ancorată puternic în era globalizării și în haosul unei lumi în destrămare. Nu în ultimul rând, Aiecartui a primit în paginile lui și câteva poeme în original. Robin Andreasen se evidențiază prin suflul mitic ce se așterne printre versurile cu tendința narativa, pe când Kevin Prufer transforma realitățile banale ale societății americane în spații emoționale, pline de sensibilitate.
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
a întreba: „Știți ce am citit nou azi?", „Știti ce s-a mai scris în Dilema, în Observator sau chiar într-o revista literară extrașcolară?" (nu acesta e numele corect?). Aș da profesorului de română o „temă” de gândire deloc originală, dar inclusă - deci justă și justificată - în programa școlară... „Numifi ultima carte citită!”
ALECART, nr. 11 by SIDONIA SERINOV () [Corola-journal/Science/91729_a_92898]
-
acompaniamentului/consecvenței). Putem avea astfel o ordine melo-ritmicăpe fondul unui acompaniament pulsând aleatoriu, după care acesta să se contureze prin periodizare, în vreme ce melodia se destramă în aleatorism. În cele din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original/imaginativ) de mlădierea acestor raporturi și poziții. footnote> al unei mișcări sonore menite să încânte. 5. Timp catartic (dezatractor) = atunci când, în intervalitatea sa, TA orientează ireversibil de-parcursul OS, dinspre un tot mai înainte-de-acum spre un când (va) echivalent acum-lui
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
însuși), este o acțiune fie sincronă fie anterioară simbolizării. Cu scop denotativ, orice verbalizare ulterioară simbolizării ține doar de perspectiva interpretativă, textul (ascuns al) autorului originar fiind înlocuit de cel al interpretului, care se propune astfel pe sine, drept autor original (diferit în mod autentic). footnote> Se instituie astfel un proces de textualizare a OS, descriptibil pe fiecare dintre laturile temporalității relației TA-OS: În adâncime, leagănul temporal al OS este de natură mitică, originară, de unde și intangibilitatea ei, altfel decât printr-
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ea practicată în marile orașe ale Orientului - Medina, Bagdad sau Damasc. În Al-Andalus, acești muzicieni aduși în vederea reintroducerii stilului muzical oriental pur, nu au reușit să schimbe cursul evoluției noului stil. Acesta se definea tot mai clar ca o creație originală, în care se regăseau influențe ale diferitelor culturi ce intrau în contact pe teritoriul dominat de arabo-musulmani. Noua muzică oglindea întocmai imaginea noii societăți, multietnică și multiculturală. Muzica, întocmai ca și societatea, era multilingvă - cântecele fiind intonate în toate limbile
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
a tradiției muzicale. Ziryab reunește mai multe poeme de tip sawt într-o mini suită cu trei și chiar patru mișcări. Astfel, el fundamentează rudimentele unei forme de suită, ce va constitui nucleul repertoriului de tip arabo-andaluz. Prima creație muzicală originală de pe teritoriul provinciei Al- Andalus aparține poetului Ibn Abd Rabbih de Cordoba (860-940), și a fost compusă în jurul anului 900. Această lucrare reprezintă de fapt o compilație de poeme ce tratează diferite teme literare, dar și aspecte ale vieții și
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
și socială a populației arabe de pe teritoriul iberic. Conform spuselor poetului Al- Safadi, Ibn Abd Rabbih de Cordoba este creatorul unui nou tip de poem, denumit muwashshah. Spre deosebire de sawt, care a fost importat din Orient, acest poem este o creație originală specifică regiunii Al-Andalus și are o formă relativ liberă, putând fi cântat sau doar recitat. Poemul a apărut și s-a dezvoltat pe baza noii forme muzicale în mai multe părți, creată de Ziryab. Odată cu apariția poemului muwashshah, putem vorbi
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
dar având o structură mult mai complexă. Noua creație se numește nouba și este de fapt o suită formată din mai multe piese, a căror număr a continuat să crească. Suita de tip Nouba reprezintă cea mai importantă creație muzicală originală, născută pe tărâmul Al-Andalus. Aculturația și metisajul s-a efectuat la nivel muzical, după cum ne explică istoricul tunisian Al-Tifashi<footnote Al-Tifashi sau Ahmed Ibn Yussuf Al-Tifashi (1184-1253), erudit tunisian, lexicograf, istoric și scriitor. Un manuscris recent descoperit - 1956 - într-o
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
literatură. Mihai Zamfir, într-o carte recentă spune foarte clar că toată scriitorii din secolul al XlX-lea, cu micii excepții, erau izolați sau nu erau la curent cu ceea ce se întâmpla în Occident, dar reușeau să creeze un limbaj original, pornind de la propria experiență de viață și de cultură: Eminescu citea filozofie, Creangă era erudit în cultura populară, Caragiale în filosofia trăită, dacă poate fi numită așa, în cultura mahalalei. Din punctul meu de vedere, nu se studiază îndeajuns contextul
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
libertatea de a interacționa individual cu opera studiată. Toate referatele sau eseurile din clasă erau la fel pentru că toți eram Încurajați să Învârtim și să reproducem aceleași idei. O oră de literatură ar trebui să ofere exemple de analiză literară originală și surprinzătoare, puncte de vedere noi. Ar trebui să Încurajeze fiecare elev să interacționeze În mod original cu lectura, de exemplu prin teme de lucru formulate mai vag și mai creativ. Răspunsul meu este simplu și usor. Nu Îmi aduc
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
pentru că toți eram Încurajați să Învârtim și să reproducem aceleași idei. O oră de literatură ar trebui să ofere exemple de analiză literară originală și surprinzătoare, puncte de vedere noi. Ar trebui să Încurajeze fiecare elev să interacționeze În mod original cu lectura, de exemplu prin teme de lucru formulate mai vag și mai creativ. Răspunsul meu este simplu și usor. Nu Îmi aduc aminte de niciun personaj literar care să mă fi plictisit cumplit. Nu cred că veți primi răspunsuri
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
multiple variante. În muzica de tradiție orală, ne-notată, acest lucru este normal. Rămâne la fel de normală acceptarea variantelor și pentru muzica cu autor cert, fixată în scris, potrivit posibilităților oferite de sistemele notaționale de care creatorul a dispus? Problema textului original și a înțelegerii corecte a acestuia nu a preocupat întotdeauna pe muzicieni. Sau nu îndestul. Între gândul creator fixat în manuscris și textul tipărit, care urma să fie executat și să rămână posterității, conformitatea era de foarte multe ori discutabilă
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
propage textul bachian, a pornit involuntar de la o mentalitate străină, modificată într-un timp de peste 100 de ani (de la prima apariție a Clavecinului bine temperat în 1722 până în anul 1837, anul ediției Czerny), mentalitate ce a generat introducerea în textul original, nud de orice indicație de interpretare, a unor elemente de expresie, dinamică, frazare și articulație specifice epocii romantice și pianului, instrument cu posibilități mult diferite de ale celui original, clavecinul (chiar și notele nu au scăpat de corectare, în sensul
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
1837, anul ediției Czerny), mentalitate ce a generat introducerea în textul original, nud de orice indicație de interpretare, a unor elemente de expresie, dinamică, frazare și articulație specifice epocii romantice și pianului, instrument cu posibilități mult diferite de ale celui original, clavecinul (chiar și notele nu au scăpat de corectare, în sensul respectării unei gândiri vertical-armonice). Când Carl Czerny, ajutat de Griepenkerl și Roitzsch, a întreprins editarea operei complete pentru clavecin a lui J.S.Bach, în anul 1837 la editura Peters
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Urtext), realizată de Franz Kroll, tot după Clavecinul bine temperat de J.S.Bach, la aceeași editură Peters, iar în 1881 marea ediție critică a lui Hans Bischoff la editura Steingräber (un punct de referință pentru multă vreme). Fenomenul „corectării” textelor originale de către editori a continuat însă, nu numai cu opera lui Bach sau cu alte opere destinate inițial clavecinului. Nu a scăpat de furia revizuirilor nici un compozitor. Înțelegerea sensului operelor scrise a fost, în decursul timpurilor, diferită - este ceea ce am numit
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
compozitor. Înțelegerea sensului operelor scrise a fost, în decursul timpurilor, diferită - este ceea ce am numit evoluția „mentalităților stilistice”. Concepțiile dominante la un moment dat au fost transferate și asupra textelor scrise anterior, devenind normative pentru interpreți în locul sau deasupra notațiilor originale. Edițiile curente ale tuturor clasicilor au cuprins „îmbunătățiri” de tot felul, menite să ajute înțelegerea sensului muzicii. În realitate, ele au reușit să acopere și să modifice chiar, relații voite expres de creatori dar pe care editori cu vederea scurtă
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
încheind cu cuvintele: “Să încerce domnul Moscheles să cânte așa!” În versiunea lui Westphal frazarea era conformă principiilor logice curente în vremea aceea, practicate în mare măsură și azi. Numai că versiunea marelui pianist Moscheles este cea care corespunde exact originalului beethovenian... Ex. 1: L.v. Beethoven, Sonata în do minor op 13, Pathétique p. a II-a a) Ed. I. Moscheles (original!) b) propunerea lui R. Westphal În tema Finalului Sonatei în Sib major K. 333 de Mozart, legato-ul original
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
vremea aceea, practicate în mare măsură și azi. Numai că versiunea marelui pianist Moscheles este cea care corespunde exact originalului beethovenian... Ex. 1: L.v. Beethoven, Sonata în do minor op 13, Pathétique p. a II-a a) Ed. I. Moscheles (original!) b) propunerea lui R. Westphal În tema Finalului Sonatei în Sib major K. 333 de Mozart, legato-ul original, pe optimile de trecere din măsura a 4-a) (ex.2a, mai jos, arată intenția explicită de a lega cele două
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
originalului beethovenian... Ex. 1: L.v. Beethoven, Sonata în do minor op 13, Pathétique p. a II-a a) Ed. I. Moscheles (original!) b) propunerea lui R. Westphal În tema Finalului Sonatei în Sib major K. 333 de Mozart, legato-ul original, pe optimile de trecere din măsura a 4-a) (ex.2a, mai jos, arată intenția explicită de a lega cele două semi-fraze identice între ele într-o perioadă supraordonată unitară de 8 măsuri, în timp ce în ediția Litolff (și multe altele
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
consacrat de teoria psihologiei gestaltiste, pe care editorii nu-l cunoșteau pesemne, dar Mozart îl aplica). Ex.2: Mozart, Sonata în Sib major K.333 p. a III-a. a)Urtext ed. Henle și Universal; b) Ed.Litolff Legato-ul original nu împiedică încheierea antecedentului pe timpul III al măsurii a 4-a, ce se poate realiza nu prin întreruperea legato-ului, ci doar prin mijloace dinamice. În plus ediția adaogă numeroase semne de articulație și nuanțe. Libertatea preferinței personale a interpretului
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
continuând cu același tip de relații care vor fragmenta consecventul frazei. b) Cruzic, pe bara de măsură, în formă de bar, cu 2 motive de câte o măsură urmate de unul de 2 măsuri. Subliniem că ex. 3b reprezintă textul original. Ex. 3: W.A. Mozart, Sonata în La major K. 331, p. I a) Ed. Peters 1904 b) Ed. Henle, Urtext (original) Interpretarea variantei a) implică scurtarea pătrimii de pe optimile 4-5 și, după separare, apropierea optimii finale (anacruzice) de
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
2 motive de câte o măsură urmate de unul de 2 măsuri. Subliniem că ex. 3b reprezintă textul original. Ex. 3: W.A. Mozart, Sonata în La major K. 331, p. I a) Ed. Peters 1904 b) Ed. Henle, Urtext (original) Interpretarea variantei a) implică scurtarea pătrimii de pe optimile 4-5 și, după separare, apropierea optimii finale (anacruzice) de timpul 1 următor. Varianta b) implică, în schimb, susținerea valorii pătrimii de pe optimile 4-5, cu diminuarea și scurtarea optimii finale a fiecărei
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
pătrimii de pe optimile 4-5, cu diminuarea și scurtarea optimii finale a fiecărei măsuri (pe fiecare timp apare astfel un ritm trohaic), pentru a crea separarea, pașii pe timpi și structura de bar care rezultă de la sine. Iar aceasta era scrierea originală. Cel mai flagrant exemplu de deformări ale textului original, cu consecințe directe asupra rezultatului artistic, l-am întâlnit în Ediția Academică a operelor lui Bach, sub redacția lui Heinrich Germer (ed. Hofmeister Leipzig). Vom reproduce câteva exemple, pentru a arăta
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
finale a fiecărei măsuri (pe fiecare timp apare astfel un ritm trohaic), pentru a crea separarea, pașii pe timpi și structura de bar care rezultă de la sine. Iar aceasta era scrierea originală. Cel mai flagrant exemplu de deformări ale textului original, cu consecințe directe asupra rezultatului artistic, l-am întâlnit în Ediția Academică a operelor lui Bach, sub redacția lui Heinrich Germer (ed. Hofmeister Leipzig). Vom reproduce câteva exemple, pentru a arăta până la ce aberații a putut ajunge aplicarea dogmatică a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
sensului frazelor și a caracteristicii dansului originar în această ediție este evidentă. Ex. 7: J.S.Bach: Partita I Sib major, Giga a. Urtext b. Ed. Germer În Gigă, inversarea distribuției la cele două mâini (mult mai puțin confortabilă decât cea originală) numai pentru a avea melodia la mâna dreaptă, Dinamica și, mai ales, pedalizarea grosolană, stereotipă, fără nici o preocupare pentru acurateță (în vremea lui Bach pedala nu fusese nici măcar imaginată) au fost introduse fără grija că ceva ar putea fi nelalocul
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]