845 matches
-
iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil. Intre acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit și adesea surâdea. Surâsul său era foarte inocent, dulce l-am putea numi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și cu mînile unite pe spate, c-o țigară lungă în gură a cărei independență era mărginită numai de buzele individului, se uita - dracu știe, cu interes ori așa numai la un portret a lui Dibici-Zabalkanski atârnat în afumatul părete. Orologiul, fidel interpret al bătrânului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a da lumei, ce nu-l asculta, samă că se scursese a 12-a oară a nopții. Dionis se porni spre casă. Afară ploaia încetase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Omul sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. El ridică brațul lung și puternic în aer. Dormi! zise poruncitor. Orologiul zbârnâi răgușit o oară... umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. Iar Dan își luă lunga sa manta de-a umere, stinse lampa, pe vârful degetelor trecu prin tindă și când ieși afară închise ușa după sine și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
numai patul e acelaș. Ciudat, gândi el, din minune în minune... eu nu mai știu ce se-ntîmplă cu mine. - Luna revărsa tot aurul ei în odaia lui și sub această smălțuire diafană mobilele și covoarele străluceau somnoros și mat; un orologiu zângănește încet și subțire în părete și prin mintea lui trec iute, turburi, amestecate, toate întîmplările abia trecute. Și toate îi păreau vise; mintea lui îi părea împrospătată, rece, clară față cu mintea care-o avuse înainte. Din jurul lui dispăruse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îndătorire de-a însemna în ziarul tău tot ce ți se va petrece - memorii pe care le voi citi și eu. Lampa ardea între el și mine, cartea sta deschisă, în care un pedant dedese curs cugetărilor sale asupra lumei, orologiul zbârnâia răgușit 12 oare, umbra mea se culcă pe patul de scândură acoperit c-un păier, iar eu îmi luai mantaua de-a umere, mă uitai, ieșind din casă, prin borta ușei la fata stăpânei din casă care tocmai se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe fețele amîndorora. Alături era o cafenea. Ploaia și frigul ce mă pătrunsese mă siliră să intru-n ea. Mirosul tutunului, eternul trictrac a jucătorilor de domino făcea un efect deosebit asupra simțurilor mele amețite de ploaie și de frig. Orologiul, fidel interpret al bătrânului timp, sună de 12 ori în limba sa metalică, spre-a da lumei, ce nu-l asculta, sama că se scursese și a 12 oră a miezului nopții. P-ici, pe colea pe lângă mese se zăreau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
doua? Cine era! Doi dandy din cei mai corupți ai orașului, cari râdeau în convoiul mortuar, îmbrăcați cu pantaloni de călărie strâmți, cu veste vinete, cu legături roșii, cu jachete galbene, cu pălării largi și cu câte două lanțuri de orologii. Secele fețe de maimuță râdeau râsul cel amar al desfrânaților sceptici, într-un convoi care numai râsul nu era apt de a-l escita. Rătăcit, în neputință de - a-mi da cont de ceea ce cugetam și simțeam, urmării convoiul până la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trântii în pat și apăsai capul afund în perini, cu fața-n jos, abandonîndu-mă cu totul durerei celei mai crude. Cât oi fi stat astfel, în nesimțire mai mult, nu știu... când m-am deșteptat însă era noapte profundă, și orologiul vuia o oră după miezul nopții. Aprinsei lumânarea și, sărind la portretul sfârticat al Sofiei, începui a combina pânza... dar totul era în zadar. Lângă cămin era lemne multe și risipite. Le trântii în sobă și aprinsei un foc cumplit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spasmotic cu mâna o perdea albă... Va să zică era mort... Apoi nu mai simți iar nimic. După acest interval de întuneric, el văzu iar cei patru păreți tapisați cu flori albastre ale odăiei lui, părea că era în pat... că vechiul orologiu zângănește încet și monoton în părete... i se părea a vedea o umbră-n fereastă, împletind, și el auzea parcă ciocnirea andrelelor, și portretele din păreți se uitau la el atât de familiar... ca niște vechi cunoscuți de pânză... apoi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
parte nici măcar nu există. Propriul său raționament l-a condus înspre o opinie perfect opusă. Nu are nici un motiv să facă cale-ntoarsă sau să se apuce de o nouă analiză. De aici, imposibilitatea dialogului. Nu aude decît dangătul unui singur orologiu, al lui, nu înțelege întrebările care i se pun, căci acestea presupun un sistem diferit, o îndoială de principiu, lucruri inexistente pentru el. Așadar monologhează, monologul fiind prin excelență actul predării. Intolerant cu orice fel de obiecții, se lasă ușor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
turbare”, „noaptea-i furtunoasă”, „noaptea se Întinde și din geana sa”, „ca un glob de aur luna strălucea” etc). Luna este, de regulă, sursa de lumină pentru decoruri. Urmează al doilea moment (tablou), cu o mică notă de mister („un orologiu sună noaptea jumătate/ În castel În poartă oare cine bate?”), risipit repede de un dialog sever În care apare evidentă ireductibilitatea pozițiilor. Dialogul (un monolog, În fapt, fragmentat, reînnodat printr-o replică necesară demonstrației) constituie esența poemului. Aici Bolintineanu, priceput
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se învârtească în jurul lui, ca un balans de călușei, în ritmul muzicii de flașnetă pe care o ascultase în copilărie. Pe măsură ce muzica se auzea de tot mai departe, caruselul se învârtea tot mai încet și, în cele din urmă, când orologiul din Piața Mare vesti miezul nopții, se opri. Pictorul se lăsă, moale, dar nu căzu, căci Moartea, care venise când fusese chemată, îl primi în brațele ei.“ Fetița așteptă, fără să mai adauge vreun cuvânt, cu cartea deschisă în mâini
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în mărime naturală, sculptate astfel că fibra lemnului își arăta apele pe la genunchi și pe pântece. Între cele două femei era atât spațiu cât să încapă pendulul propriu-zis, încît ecranul se afla între subsuorile femeilor, care își împreunau mâinile deasupra orologiului, ținând în palme un mic glob. Celelalte brațe libere erau lăsate de-a lungul coapselor. Pe deasupra capetelor femeilor trecea un ornament în volute, închipuind un fel de fronton curb. Discul pendulului era mare și greu, ținut de o baghetă șerpuitoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca și o altă catedrală moscovită și are vitralii de o frumusețe unică mai ceva ca la cea din Viena. E foarte înaltă, cu odoare din aur, sonoritate de excepție, statui și sculpturi (în marmură) de inegalabilă valoare artistică. TURNUL OROLOGIULUI, MUZEUL și mai ales mai multe clădiri găzduind Opera de stat, sau teatre, operete, etc. Diverse monumente pe aproape fiecare stradă îl aiuresc pe cel care vede prima dată Praga veche. O bijuterie e și metroul, la peste 60 de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ironiile de substanță la adresa falsei opoziții dintre monarhul bun, rex, și cel rău, tyrannus), ci și a persiflării anumitor caste, cum e cea a filozofilor ale căror dispute îi fac să se înțeleagă, în limbaj senecan, tot atât de greu ca și orologiile -, a istoricilor cărora le vine imposibil să-și respecte statutul de observatori imparțiali ai prezentului ori a poeților când neînțeleși, când "venali" slujitori ai regimurilor politice. Apoi, spre zona burlescului situațional și caracterologic, întrucât coborârea din Olimp în Infern a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să fie bine folosit, în rugăciune mai de-grabă, decât cu lucruri frivole. Timpul religios se convertește în timp laic. Din mă-năstire, trece în ateliere, în prăvălii, în piață. În orașe, ca și catedralele, turnurile de veghe sunt împodobite cu orologii. Pe măsură ce societatea devine mai complexă, pe mă-sură ce noi funcții se multiplică, totul trebuie integrat într-un cadru temporal anonim, obiectiv, măsurat. Activitățile trebuie coordonate; trebuie să ajungi la timp; proiectele se desfășoară optim în viitor; aceeași bucățică de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
trebuie coordonate; trebuie să ajungi la timp; proiectele se desfășoară optim în viitor; aceeași bucățică de timp este împărțită între mai multe activități. Cu cât timpul devine mai rar, cu atât este mai prețuit. Instrumentele de măsură se perfecționează. Primele orologii mecanice nu indică decât ora. Ceasul portabil arată deja secundele. Cum am fi putut enunța primele legi ale fizicii moderne fără această invenție? Toată această evoluție dă naștere, încetul cu încetul, unei noi concepții, pentru care timpul este o valoare
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
comercianții, bogătașii, burghezii orașelor transformă munca într-o valoare, deoarece creează bogăție. În acest sens, ei disprețuiesc trândăvia nobililor. De fapt, Evul Mediu cunoaște o evoluție tehnologică remarcabilă. Să luăm moara de vânt, moara de apă, scripetele, diferitele instrumente optice, orologiul, imprimeria... O mare parte din aceste inovații vin din Orient (cifrele romane sunt înlocuite cu cifrele arabe) sau din Extremul Orient. În spatele acestor progrese se ascunde figura meșteșugarului, a inventatorului, a artizanului, idealul lor de lucru bine făcut. Spiritul prometeic
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
însăși "logodește treapta / dintâi cu cea din urmă "echivalență-ntre hazard și lume..." Sistemul său metaforic, adecvat ceremonialului ideatic, excelează în utilizarea liniei sobre; primează modulațiile cu finalitate existențială, viziunea sintetizatoare; pete de culoare și referințe muzicale, pădurea, marea, noaptea, orologiul, timpul intră într-o țesătură de sugestii rotitoare. Cutare odă crește pe spectrul unei păduri cosmice, "imensă orgă de aramă verde"; o altă pădure (pădure abstractă) e "ca un panopticum albastru de himere"; marea e și ea "orgă cu pedale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mult m-am ascuns în adâncuri de apă / și m-am înecat în azur..." Istoria Marelui Ceas și a Orbului e pretext de "povestire" despre Marea Trecere, o alegorie; un "biet orb" veghind în singurătăți de piatră, paznic al unui "Orologiu de Piatră", "socotește întruna ceva"; se bucură un moment și cade în tristețe. Misterul împresoară insinuând spaima. Sunetul Marelui Ceas, semnal "melancolic", se aude pe tot pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se bucură un moment și cade în tristețe. Misterul împresoară insinuând spaima. Sunetul Marelui Ceas, semnal "melancolic", se aude pe tot pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola clipei și a ascultătorului din orologiu, mic discurs despre pragul thanatic: de data aceasta, singuraticul ascultător se concentrează neștiut pentru a auzi moartea; în imensul orologiu, miriade de rotițe "foșneau precum frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tot pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola clipei și a ascultătorului din orologiu, mic discurs despre pragul thanatic: de data aceasta, singuraticul ascultător se concentrează neștiut pentru a auzi moartea; în imensul orologiu, miriade de rotițe "foșneau precum frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
palatul și catedrala, situri pitorești precum parcul, locurile generatoare de mistere rămân în seama suspinătorilor retardatari. Departe de a pillatiza cămările la modul patriarhal, Brumaru se comportă ca agent "realist" al imediatității, aducând în prim-plan magazii de vechituri, vechi orologii, butoaie de motorină, robinete, lighene, ibrice, "cutii de cremă neagră de ghete", pompe de flit, balamale, cratițe, solnițe, samovarul, "păinjeni murați în lămpi cu gaz", "sticle de oțet în care s-au înecat furnici". Îl solicită, nu odată, melci, fluturi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]