1,547 matches
-
fac hârtiile de reținere. În fața corpului de gardă, pas alergător, marș!”. Însă În concediu au fost nevoiți să-mi dea drumul, căci nu aveau Încotro. Câteva zile le-am petrecut acasă, nemernicindu-mă, după cum era și firesc, cu vin mult și ospețe grele, cu carne de porc. Pe urmă am plecat la niște camarazi din companie care stăruiseră să mă duc pe la ei și-mi promiseseră chefuri și orgii nemaiîntâlnite. Ne Împrieteniserăm, printre altele, și pentru că eu primeam mâncare de acasă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Sărbătorile sfântului au jucat un rol de seamă în viața publică a țării; în aceste zile aveau loc întruniri politice de anvergură și se luau importante decizii princiare. La 28 septembrie se întruneau susținătorii principelui și se dădea un mare ospăț, astfel că poporul, la un moment dat, a început să-l considere protector al băutorilor. Spre sfârșitul secolului XI, în mare măsură sub influența accederii lui Vratislav al II-lea (principe între anii 1061-1085 și rege între anii 1085-1092) la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bengt Danielsson, Terry pe urmele lui Kon-Tiki, București, [1970]; Henri Salvat, Inteligență, mituri și realități, București, 1972 (în colaborare cu Lisette Daniel); Gaston Berger, Omul modern și educația sa, București, 1973 (în colaborare cu Lisette Daniel). Repere bibliografice: Ștefan Roll, Ospățul de aur, îngr. și introd. Ion Pop, București, 1986, 150-151, 370; Ilarie Voronca, Act de prezență, îngr. și introd. Ion Pop, Cluj, 1972, 45; B. de P. [Tudor Arghezi], Un reportaj senzațional, „Bilete de papagal”, 1928, 162; Tudor Teodorescu Braniște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
de amintiri, duduca Valeria, tot în picioare, a devenit foarte mobilă."38 S-ar releva, astfel, în procesul în evoluție o altă dominantă: coexistența staticului cu dinamicul. Emilia ar fi o exponentă a primeia dintre ele (corp plinuț "ca un ospăț de carne", o piele întinsă, imobilă ca injectată cu parafină și o gândire anchilozată, plată). La polul opus se află d-na T., a cărei mobilitate stă sub semnul fluidului: "zâmbea cu fluiditate și cu o participare totală, vag îndurerată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de lucru. Camil Petrescu, după cum s-a observat, face corecturi în șpalturi în văzul tipografilor, după zile și nopți de nesomn și solitudine creatoare. Protagonistul D. are ceva din crochiurile pictorilor celebri. Finalul romanului Patul lui Procust e un veritabil "ospăț vampiric". Ladima și Fred sunt uciși în inconștient, Emilia e mama malefică suprimată de același inconștient personal al orfanului, în vreme ce însăși D-na T., Anima scriitorului, își recunoaște resorturile psihice rupte, internându-se pentru a treia oară într-un sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poți face să cânt."226 Două reprezentări arhetipale de factură hamletiană ușor de urmărit în Jocul ielelor sunt "dramul de rău" și "Danemarca-i o închisoare". Constatând cu dispreț că lui Claudius băutura nu-i displace, închinând prea des la ospețe, Hamlet consideră că făptura umană, oricâte virtuți ar avea, poate fi umbrită de o simplă pornire malefică: Chiar de-s virtuți curate precum harul/Și fără număr-câte-ncap în om/Printr-un cusur anume să destrame/ Întreaga cumpănire;-un dram de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
avea impresia că asistă la reprezentarea unei tragedii grecești. Totul decurge după datină, totul se încadrează în ritual. Încăperile casei din Omida, curtea, ulița satului, cimitirul par o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir, lume multă, înghesuială, clopotele jelesc, preoții cădelnițează, rostesc rugăciuni, un „Doamne miluiește”, repetat până la exasperare, umple văzduhul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
jonglează cu Sizigiile în Plerom, Marele Lampadare luminează contururile Sophiei Lascive sau ale Momelilor Salvatoare. Omul Primordial stă de vorbă cu Mama cerească în Hebdomadă - Cerurile inferioare, Hipochtonianul desemnând Haosul și Hedesul -, totul în ambianța Semințelor Pneumatice care garantează înveselirea ospețelor. - 7 - Gnoza croiește și însăilează. De unde vin acești bărbați și aceste femei? Din ce neamuri se trag? Care sunt maeștrii lor mărturisiți? Aceste neologisme apărute din neant, aceste matematici extravagante coborâte din cer, aceste etici imorale fără surse, aceste mitologii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deci a fi pe placul lui Dumnezeu care a făcut-o pentru ca tu să profiți de ea. Banchetul începe printr-o purificare. Fizică, firește, din motive de curățenie, dar și simbolică: nu te apropii de o masă impur, pentru că orice ospăț este efectuat într-o formă de evocare a Cinei cea de taină. în cursul acestor agape, comesenii degustă din simbol, așa ca la slujbele religioase, dar nu atât pâinea pentru drojdia Bisericii sau vinul în amintirea sângelui lui Hristos cât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
suveran ca pe o dovadă a validății acestei propoziții. într-adevăr, nimic nu ne permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe extravagante - Eudoxiu rămâne un filosof care poate fi prezentat în familiile așezate. -3Slabă agoniseală în traista filosofică. Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxiu: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la ea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mare campion, să cânți măiestrit din gură și din liră, iată un palmares uimitor ce nu poate fi pus decât pe seama Virtuții. Chiar așa să fie? Pentru că biografia lui Heracle ni-l arată și purtându-se cum se cuvine la ospețe, bând mari cantități de vin și plecând urechea la glumele deocheate, ceea ce ar putea să însemne că a plecat și la brațul Fericirii, căreia nu-i va fi spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vinul de Falerne băut din cupe de argint masiv, totul încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată ca în Satiricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca să poți apoi s-o iei de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele frugale. Violența
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a citi, a face o socoteală mai bine ca un negustor.”192 Ilustrează, fără îndoială, un prototip ideal al feminității din amurgul Evului Mediu, care nu deține doar frumusețe, ci și o pricepere desăvârșită în treburile domestice (țesut, organizarea unui ospăț), dar are și o educație temeinică: poate scrie și calcula, poate gestiona o afacere, ba chiar mai mult, nu evită nici preocupările cinegetice, atât de îndrăgite de bărbați. Sunt puține personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să-și supună/ și tare să se arate...”754 Ajunsă pe un teritoriu străin va trebui, după cum presimțise, să facă față unor situații de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința. Mama sultanului transformă ospățul nupțial într-un măcel, neacceptând o noră cu o orientare confesională diferită. Tânăra se salvează, in extremis, pe o luntre lipsită de cârmă, metaforic călătoria aceasta pe mare devine un simbol al încercărilor dure ale vieții cărora trebuie să le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ar fi putut crede un festin din Antichitate, de musafirii stăteau culcați la masă dacă fețele obosite și palide ale celor mai mulți dintre bolnavi n-ar fi arătat clar că e vorba de altceva decât de convivii joviali ai unui vesel ospăț. Ce sumbră minte alcătuise cu elemente reale un tablou atât de dureros, de fantastic și demențial?349. Romanul devine, în ansamblul lui, un tablou dureros, trist, în care personajul oscilează între agonie și extaz. Discursurile personajelor se centrează inevitabil asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de cruzime la Homer, Dante, Shakespeare, Dostoievski, Cehov, Proust. În Soacra cu trei nurori, o răzbunare „normală” s-ar fi oprit la iscusita divulgare a celei mai sfruntate dintre minciunile soacrei, la dovedirea inexistenței faimosului ochi veșnic treaz din ceafă (ospățul pe ascuns al nurorilor sub pretextul pretinsei vizite a părinților celei mai tinere dintre ele). Răzbunarea merge însă aici mult mai departe, prea departe. Față de Soacra cu trei nurori, în Capra cu trei iezi se petrece nu numai un dublu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
nu poate decât să spere că versiunea sa este la rându-i un act de ospitalitate, față de textul original, de pe o parte, față de cititorul român, pe de altă parte și că acesta va avea pofta mare pe care o cere ospățul propus de Alain Montandon prin savuroasa lui carte. Muguraș Constantinescu Introducere Putem vorbi despre o erotică a ospitalității, sau mai degrabă despre niște erotici ale ospitalității, tocmai fiindcă aceasta din urmă răspunde mai multor dorințe. Prima dorință este fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fapt, caracterul benevol, aparent liber și gratuit al darului și al ospitalității este, totuși constrâns și interesat. Desigur se face un schimb nu doar de bunuri de consum, de lucruri utile sub aspect economic. E vorba înainte de toate de politețe, ospețe, rituri, dansuri, petreceri. Potlach-ul desemnează, în special, acest sistem de prestații totale care implică rivalitate și distrugerea bunurilor (Mauss reamintește că potlach, cuvânt folosit de populația chinook din Alaska, înseamnă "a hrăni", "a consuma"). Or societățile occidentale moderne păstrează un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îmbăiatul, darurile, luarea de rămas bun. Mai în detaliu, găsim descrierea împrejurimilor, a locuinței, a activităților persoanelor prezente, prezența unei tinere sau a unui tânăr care servește de mediator 23, prezența câinelui lângă poartă, așteptarea pe prag, apoi rugămințile, pregătirea ospățului, consumarea și terminarea acestuia, băutura de după masă, schimbul de informații, distracția și amuzamentul, binecuvântarea gazdei de către vizitator, participarea comună la o libație sau la un sacrificiu, scena băii, dorința gazdei de a prelungi șederea oaspetelui, cadourile, masa de dinaintea plecării și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Circe, el ucide cerbul uriaș cu coarnee de zece ramuri pe care îl cară singur și cu greu și-l aduce oamenilor săi ca să se sature, iar, când se întoarce la corabia să-i aducă și pe cei rămași, la ospățul dat de Circe, imaginile folosite pentru a descrie spectacolul regăsirii sunt foarte semnificative (chiar dacă, după Bérard este vorba de o interpolare ulterioară): "Îmi găsii la corabie tovarășii oftând amar și vărsând potop de lacrimi. Precum vițeii zburdând înaintea vacilor întoarse
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o datorează (ceea ce justifică mânia lui Ulise revărsată asupra lui Euriloh): "Hai, luați din bucatele astea, beți din vinul ăsta și prindeți iar curajul pe care l-ați avut când ați părăsit pământul pietros al țării voastre" (10.472)42. Ospățul nu mai este deriva către alteritate, ci întoarcerea de sine către sine, a aceluiași către același, într-atât încât tot petrecând, înfruptându-se din vinuri bune și fripturi din belșug, Ulise ajunge sa uite însuși motivul călătoriei sale și de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
notabile disting totuși cele două scene: ospitalitatea lui Nestor se caracterizează prin simplitate, în timp ce fastul și bogăția lui Menelau îl copleșesc pe Telemah. Primirea lui Nestor se face mai întâi de toate sub semnul libațiunilor și sacrificiului (îndelung descris), iar ospățul însuși este evocat foarte rapid, pe când la Menelau, nu se face nici un sacrificiu, iar ospățul este pus în prim-plan. Ospitalitatea lui Nestor este mai călduroasă, mai personală (însuși Nestor și familia sa se ocupă de oaspete, nu servitorii), în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și bogăția lui Menelau îl copleșesc pe Telemah. Primirea lui Nestor se face mai întâi de toate sub semnul libațiunilor și sacrificiului (îndelung descris), iar ospățul însuși este evocat foarte rapid, pe când la Menelau, nu se face nici un sacrificiu, iar ospățul este pus în prim-plan. Ospitalitatea lui Nestor este mai călduroasă, mai personală (însuși Nestor și familia sa se ocupă de oaspete, nu servitorii), în timp ce Menelau rămâne mai distant. Ospitalitatea astfel descrisă la începutul Odiseei este paradigmatică și, așa cum observă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
amândoi de braț, îi puse la masă lângă frate-său Trasimede și lângă Nestor, pe blănurile aruncate pe nisipul țărmului" (3.34-39)44. Li se servesc măruntaie, vin într-o cupă de aur, și libațiunile încep atunci, urmate de un ospăț superb cu fripturi. Din acest moment oaspeții îndestulați pot fi întrebați: "Oaspeți, cine sunteți și de unde veniți de pe întinsul mării? Umblați voi cu o treabă, ori hoinăriți ca hoții și îi jefuiți pe oameni, cu primejdia vieții voastre?" (3.71-74
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Sparta, primirea făcută nu este cu nimic mai prejos, oameni și animale fiind bine tratați: sunt deshămați caii, sunt duși în grajduri unde sunt bine hrăniți cu un amestec de orz și ovăz alb, Telemah și Pisistrate sunt invitați la ospățul care este dat în onoarea dublei căsătorii a fiului și a fiicei lui Menelau, sunt introduși în magnifica sală regală, sunt îmbăiați și spălați, unși cu uleiuri fine, sunt îmbrăcați în veșminte și tunici de lână, sunt așezați pe locurile
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]