572 matches
-
să se acolisească de acele lacrimi și de acel sânge, dar să se fi eglendisit cu ele, prea puțini. Printre acești prea puțini și bunicul meu Gavril se cere pomenit. Înalt-prea-sfințitul îl oprea ades la masa înalt-prea-sfinției sale și-l ospăta. Și vorovind ei între ei de cele bisericești daraveri, se mai ajuta bunicul în voroavă, când cu sânge de hulub, când cu lacrimă de fecioară, tot vinuri cuvioase și cu miroznă rară. Odată, în postul mare pare-mi-se, brodindu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Vasile Ilucă este mai mult decât un pretext, ea devenind un fel de personaj. Si nu unul secundar. Acolo, „La crâșma din drum”, există toate condițiile și toate îndemnurile pentru ca gura omului să mai facă și altceva decât să se ospăteze. Iar cărăușilor lui Ilucă nici nu le trebuie motive în plus, mai ales că printre dânșii se găsește un povestitor „ceva care nu se mai află” - cum ar spune conu Mihai. Acela nu e altul decât hâtrul moș Pâcu, mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lăsați un locușor și pentru niște plăcinte, care ți se topesc în gură de bune ce-s. Nu duce grija asta, gospodino, că știm noi să ne luptăm cu așa un dușman - a răspuns Pâcu în numele tuturor. După ce s-au ospătat pe așezatelea, Pâcu s-a apucat să-și îndoape luleaua, arborând o mutră indiferentă. Ceilalți mai schimbau câte o vorbă două între ei, gustând din vreme în vreme din vinul fiert. Moș Dumitru părea absent de la tot ce se petrecea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de față... Să ridicăm paharul pentru această Întâlnire și pentru bucuria de a vă avea musafiri pe toți... Înainte de a gusta din pahar, tata Toader a lăsat să cadă câteva picături... ― „Pentru sufletele celor rămași acolo... departe...” După ce s-au ospătat s-a auzit glasul lui Nicu: ― Acum, să așteptăm ca cei mici să se culce și „bătrânii” să se așeze comod, pentru a spune sau asculta povești... Și tare aș vrea să aud prin ce Întâmplări v-au purtat valurile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa, de parcă era apucat de streche - a vorbit cu aducere aminte tata Toader. ― Apoi de tartori de aiștia am avut și eu parte În perioada de instruire pentru a deveni cercetaș - a vorbit Petrică... La un timp, când toți se ospătau, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat, prietene Petrică... ― Și, cum spuneam... Zumzetul de motoare, venit din stânga, creștea, semn că se apropiau cu viteză mare. Părea mai slab ca cel ce trecuse
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
averea și influența. Primarul, jandarmul, notarul și orice slujbaș venit de la centru la el își găseau bogat sălaș, încet-încet reușind să-i cumpere și să le cumpere și conștiințele... în felul acesta mereu era ocrotit de cei pe care-i ospătase interesat. Orice plângere împotriva lui se întorcea cu efect dăunător împotriva celor ce reclamaseră, așa că, de la o vreme nimeni nu-l mai reclama, dar fiecare își păzea cu mai mare atenție bunurile pe care le avea. Conflictul tatei cu Gritas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iarna, iar vara lăsând-o mai mult slobodă să se hrănească pe loturile din vecini ori ceva mai departe. Într-o bună zi, când porumbul legase frumos știuleți mari, tata, trecând din întâmplare pe lângă „fâștoaca” lui de porumb, găsește „elvețiana” ospătându-se copios. Tata i-a dus vita acasă, rugându-l pe stăpân s-o lege mai bine și să nu mai ajungă la munca lui și a copiilor lui. Gritas mulțumește tatei, promițând că va avea mai multă grijă pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a dat tărie să meargă mai departe... Un ofițer, mai marele lor a căutat să mulțumească în numele comesenilor și a rămas încântat când tatăl autoarei a vorbit în limba germană ceea ce l-a făcut să creadă că cel ce-i ospătase era german dar i se răspunde clar: „Nu domnule, nu sunt german, eu sunt evreu” (pag.258). Auzind acestea, ofițerul a ieșit precipitat din curtea fabricii, urmat de însoțitorii săi care nu înțelegeau jena și frământarea ofițerului. Gestul de adânc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe cel jefuit și agresat ridicându-se deasupra celor ce se considerau fruntea societății evreiești din acele vremuri. Evreul urgisit de rasa superioară are tăria morală de a se ridica deasupra oricărei patimi omenești și în loc de ură contra ucigașilor, îi ospătează, dăruindu-le viață și nu moarte din răzbunare. Iertarea în locul urii îl ridică deasupra oricărui tip moral demn de urmat, pledând convingător pentru pace și înțelegere între popoare și nu pentru război și violențe distrugătoare de vieți omenești și bunuri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o mobilare adecvată. Zilele trecură una după alta și Ina aștepta numai un semn pentru a-l însoți pe Alex la casa visurilor sale. Ca să-i demonstreze soțului ei că ea nu uitase promisiunea făcută, în ziua sorocită, după ce-l ospătă cum se cuvine, îi aminti: - Astăzi putem merge la casa noastră? - Nu e posibil, trebuie să alerg pe șantier; s au ivit câteva probleme ce se cer urgent rezolvate. - Nu-i nimic, mergem mâine sau când vei hotărî tu. - În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se vor termina vreodată... Olga Ina puse scrisoarea pe noptieră, cu gândul ca seara, înainte de culcare, să o recitească. Trebuia să vină Alex la masă, Mihăiță de la școală și pe plita aragazului încă nu era mâncarea cu care să-i ospăteze pe cei doi bărbați ai ei. Curăță în grabă niște cartofi pe care îi tăie julienne, scoase câteva antricoate de porc, condimentate din ajun, ce așteptau în frigider, și cu o salată proaspătă, spera să le potolească foamea. Tocmai când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
afară, sub ferestre, răsună o colindă. Toată lumea o ascultă cu plăcere. Mai urmară două. Era corul de fete și flăcăi înjghebat de învățătorul Dragoș înadins, pentru a face o surpriză bătrânului Iuga, care fu într-adevăr mulțumit. Porunci să-i ospăteze bine pe toți, iar pe Dragoș îl felicită și-l opri la masă. Firește, cina se prelungi până spre miezul nopții, stropită cu vinuri variate, animată de muzica vestitului Fănică de la Pitești și de inevitabilul toast al prefectului, pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cosma, tot pe lângă conac s-a învîrtit, să fie acolo de s-ar întîmpla ceva. Și-a adus dânsul câțiva saci de porumb, dar grija cea mare îi era să apuce oarecare lucruri mai bune de mâncare, să-și poată ospăta o dată boierește muierea și copilașii, că prea mult au flămânzit. Era convins că biata femeie numai de nemâncare a căzut la pat și zace de atâta amar de vreme și că, hrănită zdravăn măcar câteva zile, s-ar împiciorongi mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
astea, înainta destul de liniștit, întorcând capul jur împrejur și fixând priveliștea. Nu voia să-i scape niciun amănunt, călătoria aceea era cel mai important lucru din viața lui. Pierre Gassendi l-a primit ca pe un vechi și drag prieten, ospătându-l cu o bucurie pe care Tommaso o observase doar pe fața lui Mario del Tufo. Cei doi filosofi au vorbit fără întrerupere până ce îi luară somnul în fotoliu, în fața unui foc pâlpâind mereu prin grija cameristului, ce avea grijă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
poemul "Mirabila sămânță). În evocarea copilăriei pătrund într-o sonoritate retorică și amplă elemente din tradiția satului în care s-a născut. Poetul evocă mese lungi, cotite prin numeroase curți la umbră de zarzăr. Mesenii, ce la Cana Galileei, se ospătează din plin "și vinul să rămână, până la urmă drept/ Cel mal frumos al mesei, să fie dat de-a dura/ și aruncat cu cana bărbaților pe piept,/ și-aprins de la țigară și dominat cu gura". Poemul "Nisipurile" se adâncește treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de jandarmi era aproape. -Nu este bolșevic, domnule șef! Este un poet, om cumsecade, om de onoare... -Dacă-i om de onoare, atunci de ce tot timpul zîcea «Veșnica lui pomenire!», ca preoții la moartea cuiva? Cine murise la masa unde am ospătat așa de bine și unde d-l Mareș a vorbit așa de patriotic despre Majestatea Sa? -Crede-mă că-i om cinstit, romîn cu inimă bună și doritor de bine, am insistat crezînd că se va potoli. -Iertați-mă, părinte, dar tot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și venele albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă/ din oul lui divin în morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind un mire/ cu spicele de grâu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pun pe masă: "carte, sapă, secere, cosor și alte obiecte de muncă", iar, dacă e fată, "pune unelte trebuitoare la tors, cusut și țesut". Se mai lasă două lumânări aprinse care ard toată noaptea. Din lucrurile de mâncare să se ospăteze ursătorile, iar cu argintul să le trateze, pentru a ursi bine. Înfățișarea acestora ("trei fete mari cu puterea de a destina, fiecare zice câte ceva, dar se întâmplă ceea ce spune ultima sau cea mai mică"; trei femei, care "determină zilele, norocul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de la trecerea anevoioasă a timpului; p. 116, r. 9: „cu vrajbă și urgie raiul n-o să-l dobândim” concepție religioasă ce condamnă răul și atrage atenția asupra condițiilor dobândirii frumuseții vieții de apoi; p. 117, r. 11 12: „ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți ca ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie” ospitalitatea, calitate a omului în general și a românului în special, luată aproape ca datorie; 61 p. 118, r. 18 20: „din mâncare și băutură
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Scriind plăsmuirea către cinul lui de întunecați, spune că prin norodul lor de aleși și cușeri sau cufuriți, s-au strecurat și ceva mișei cum ve- dem la 12-15: ,,Sînt niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în cele din urmă filozofia aristotelică, după lunga ei domnie. Aceste noțiuni periculoase sunt cea de neant și cea de infinit. Infinitul, neantul și civilizația greacă Deci, observă naturaliștii, un purice Are alți purici mai mici ce din el se ospătează, Și pe aceștia, alții și mai mici îi mușcă, Și tot așa ad infinitum... JONATHAN SWIFT, „ON POETRY: A RHAPSODY“ Infinitul și neantul aveau puteri care i-au speriat pe greci. Infinitul amenința să facă imposibilă orice mișcare, iar neantul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cum nu se poate mai autorizată, cel puțin în această privință, este Corneliu Botez care iată ce spune despre Gheorghe Eminovici, în „Omagiu lui Eminescu” din 1909: „...obijnuia să-și invite rudele și prietenii la Ipotești, unde-i primea și ospăta bine, mai ales la sărbători mari, cum e la Paști ori la sf. Gheorghe, când își sărbătorea ziua numelui. Îi ducea la biserică, unde asculta slujba cu multă evlavie, căci atât dânsul cât și mama poetului erau religioși, nu lipseau
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fluierul și cuprinde numeroase acte de purificare și divinație, de inițiere și de prosternare în fața Soarelui. Cucii sunt întâmpinați cu pâine, sare și vin roșu, iar, la ultima casă colindată, își dezleagă limba, aidoma păsării, scoțându-și măștile, vorbesc, se ospătează și depun jurământul de a continua ceremonialul la aceeași dată, 3 ani consecutiv.245 Cine se face "cuc" trebuie să țină seama de superstițiile care stau la baza ritualului: Cel ce se face cuc trebuie să se facă de trei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în versurile „Curge vremea”: Curge vremea, curge‐ntr‐una Și pe toți ne face una! De‐ai fost mare, de‐ ai fost mic, Pânʹ la urmă, tot nimic!... Tot aceeași viermi cu anii Se vor cuibări în cranii Și vor ospăta din noi Ca o ironie - apoi! Tot ce ochiul azi ne‐alintă, Nu‐ i făcut decât să mintă Viața care mă închingă Până moartea o să‐nvingă, Până va veni o zi De la care n‐oi mai fi...” Și ziua aceea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
metamorfozase corpul său astral fiind împușcat, sihastrul e găsit a doua zi mort, cu o rană în coaste. În Chef la mănăstire trecerea întâmplătoare a unui protopop pe la un așezământ bogat stârnește în cuvioși o asemenea ambiție de a-l ospăta după cuviință, încât organizează o petrecere homerică, ce ține patru zile. Pentru a pune iapa sfinției sale la adăpost de orice primejdie, o urcă în clopotniță. Uitând de ea, o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]