1,607 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RECOMPENSĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 538 din 21 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-ați tăiat aripile o dată și încă o dată și apoi iarăși Acum nu vă mai osteniți: ele mi-au crescut în interior! x x x Când lacrimile dau pe dinafară toamna, dorul meu se mută în cocori Referință Bibliografică: Recompensă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 538, Anul II, 21 iunie 2012. Drepturi de
RECOMPENSĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358032_a_359361]
-
pietrei, supusă nu pietrelor, ci templului. M-am grăbit înspre tine pentru a te atinge. Dar aveam nevoie de rădăcini și de ramuri. Asemenea copacului ce-și îmbrățișează cerul disprețuit de sămânța-i avortată în omagiul iubirilor ei. Nu te osteni să mă cunoști. Sunt o potecă înspre câmpii, la răsăritul zilei. Mă frângi sub călcâi ori de câte ori nisipul îți devastează pașii ce te poartă înspre niciunde ca niște sclavi tăcuți. Oare ai devenit soldatul care datorează viața imperiului? Ori curtezana obosită
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
recomandă pe prozatorul autentic, Mihai Vișoiu a intrat în conștiința publică și în ipostaza de zile mari a reporterului de cotidian. Trăind cu o patimă ce răzbate cuceritor în scrisul său, în mijlocul Bărăganului și al câmpiei Dunării, pe care nu ostenește să le cutreiere și să le redescopere necontenit în imagini menite să ne urmărească și să ne învinovățească pe bună dreptate, pentru cât rămânem, mulți dintre noi, atât de străini obârșiei noastre, de vatra credinței și a identității naționale, Mihai
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
Teofan Savu. “Împărăția cea de sus se îmbogățește cu un pământean. Pământul, în logica lumii, este mai sărac cu un om ceresc. Omenirea, în logica credinței, devine mai bogată, căci, acolo sus, un rod al ei, găsindu-și odihna, se ostenește în rugăciune pentru oameni”. I se mai spunea și “duhovnicul Bucureștilor”. Neîndoielnic, Părintele Sofian Boghiu a făcut parte din acel șir neîntrerupt de stareți ai Bisericii Ortodoxe Române care, asemenea bătrânilor înțelepți ai Patericului, a vegheat la transmiterea învățăturii și
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
line ce spre-abisuri curg. Îmbălsămând tăcerea din adâncuri Sărută pulberi și cenuși de gânduri Când marea înrobește-un demiurg. Pe țărm, călcând pe urme de vestale Tu rătăcești, cătând spre infinit Zeițe, zei, nectar... Priviri domoale Se odrăslesc din ochiu-ți ostenit Când zăbovesc la poala umbrei tale Și-aștept ruinele să-mi cânte-un mit. Îți caut umbra rătăcită... Îți caut umbra rătăcită-n crânguri Te-ascunzi la sânul ierbilor, sălbatic, Sorbind tăceri din verde enigmatic Când macii-și ard petalele
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
oftat, Cu îngeri vii să mă-mpresori din amintiri de neuitat! Mi-e dor de picurii de stele ce-au spulberat tristeți,confuzii, Să mă alinți cu flori de măr într-o trăsura de iluzii! Întorc al șoaptelor clepsidre când ostenesc în joc de ploi, De ce respiri a mea culoare, tu dor durut de amândoi? Mi-e dor de-un crâng de lăcrămioare, să-nalț un zmeu printre năluci, Să-mi fac din curcubeu o punte, să te-ntalnesc la vechi
DIN DORURI NESPUSE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344668_a_345997]
-
atunci, încălzindu-i-se brusc. Nu-și putea stinge lanterna, Berni îl privea fără să clipească și fața lui se destindea încetul cu încetul, redevenind senină, așa cum i-o cunoscuse în tinerețe. Vezi, parcă îi spunea el, dacă te-ai ostenit să mă cari în spate atunci când am căzut din brad! De unde să fi știut tu că îți schimbai astfel calea vieții în această lume? Un fior îl cutremurase din creștet până în tălpi, e frig, își spusese, m-am dezobișnuit să
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
încheietura sufletului cu inima, cum să nu rezonăm? Poemele cărții de față sunt sfinte spovedanii la confesional. Sunt mărturisiri de credință. Sunt crezul artistic al unui om care s-a dedicat trup și suflet Poesiei. Gata. De-atâta frumusețe am ostenit. Trebuie neapărat s-o dărui. Poate dumneavoastră, poate altora. Depinde de cine va fi dispus s-o primească. CEZARINA ADAMESCU www.agero-stuttgart.de 28 noiembrie 2011 Referință Bibliografică: POEMELE VAMEȘULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: Imnurile fățărniciei , Semănătorul, 2011 / Cezarina Adamescu : Confluențe
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
zis, aici s-a odihnit Dumnezeu într-a opta zi. Eu, a zis Thomas, dacă aș fi fost Dumnezeu și aș fi dat de locul ăsta, m-aș fi odihnit chiar din prima zi și nu m-aș mai fi ostenit să fac cerurile ... Putem să ne așezăm pe locul ăsta sființit? Putem să ne dorim să murim aici? Și acuma, a zis un personaj, mă duc să mai mor puțin. Știi ce îmi revelează mie această icoană? Dumnezeirea! Nevoia de
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
în colțurile ulițelor; căci eu mă duc cu ei devreme la muncă și ei tot devreme sunt la muncă; eu mă zoresc să lucrez asupra cuvintelor Torei, iar ei se zoresc să lucreze la lucruri de o clipă. Eu mă ostenesc, se ostenesc și ei; eu mă ostenesc și prin aceasta câștig, pe când ei se ostenesc fără nici un câștig. Eu alerg și aleargă și ei; eu alerg spre viața veacului ce va să fie, iar ei aleargă spre prăpastia nimicirii”. Din
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
ulițelor; căci eu mă duc cu ei devreme la muncă și ei tot devreme sunt la muncă; eu mă zoresc să lucrez asupra cuvintelor Torei, iar ei se zoresc să lucreze la lucruri de o clipă. Eu mă ostenesc, se ostenesc și ei; eu mă ostenesc și prin aceasta câștig, pe când ei se ostenesc fără nici un câștig. Eu alerg și aleargă și ei; eu alerg spre viața veacului ce va să fie, iar ei aleargă spre prăpastia nimicirii”. Din păcate, o
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
cu ei devreme la muncă și ei tot devreme sunt la muncă; eu mă zoresc să lucrez asupra cuvintelor Torei, iar ei se zoresc să lucreze la lucruri de o clipă. Eu mă ostenesc, se ostenesc și ei; eu mă ostenesc și prin aceasta câștig, pe când ei se ostenesc fără nici un câștig. Eu alerg și aleargă și ei; eu alerg spre viața veacului ce va să fie, iar ei aleargă spre prăpastia nimicirii”. Din păcate, o astfel de rugăciune nu te
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
devreme sunt la muncă; eu mă zoresc să lucrez asupra cuvintelor Torei, iar ei se zoresc să lucreze la lucruri de o clipă. Eu mă ostenesc, se ostenesc și ei; eu mă ostenesc și prin aceasta câștig, pe când ei se ostenesc fără nici un câștig. Eu alerg și aleargă și ei; eu alerg spre viața veacului ce va să fie, iar ei aleargă spre prăpastia nimicirii”. Din păcate, o astfel de rugăciune nu te apropie de Dumnezeu, ci te înstrăinează; te izolează
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
Călătorul De dincolo venit din gânduri înserate Călătorul a căzut în memoria deșertului și-n focuri casnice de șemineu celest Cuvintele i-au amorțit mirarea drumului iar talpa speranței e izvor de verbe și întrebările zbuciumate poteci râului Călătorul a ostenit căutarea apei vii și Fata Morgana i s-a dăruit nopții cu pocale licori sau țâțe plesnite de lapte Drumețul a îngenunchiat gheața nisipului Vorbele lui sunt firave amintiri de iarbă Stele prinse-n ierbarul senin de Lactee Pelerinul a
CĂLĂTORUL, POEZIE DE IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360228_a_361557]
-
pătrunzi umbra alungită de polenul amurgului curând o să ți se facă dor de tăcerile mele ți-ar trebui încă o mie de ani să-mi deslușești pașii tatuați în epiderma subțire a nopții demult nu mai curg cau un râu ostenit prin pădurea de luturi desfă sinaxarul cu sfinți bizantini din umeri îmi crește-o pereche de aripi din tâmple-mi răsare-o coroană de spini ... Citește mai mult ai să mă cauți în van printre oameni și lucruriprivireanu îți va
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
în straturile folclorice ale culturii românești.” Întreaga creație a poetului se înscrie - după părerea autoarei studiului, - în sfera ars poetica, „fiind o poezie a identității de limbă și de credință”, ca întreaga creație a Poetului Grigore Vieru. Pentru cine a ostenit Grigore Vieru „în ocna cuvintelor” („Formular”)? Pentru ce? „Măream vorbele / Până când sunau / Ca un clopot bisericesc” )”Ocheanul”). „Acest clopot, acest zeu / Lacrima” („Lacrima”). Luminița Cornea mai subliniază în intervenția sa un lucru extrem de important: „Limpede ca lacrima” este Limba Română
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
pătrunzi umbra alungită de polenul amurgului curând o să ți se facă dor de tăcerile mele ți-ar trebui încă o mie de ani să-mi deslușești pașii tatuați în epiderma subțire a nopții demult nu mai curg cau un râu ostenit prin pădurea de luturi desfă sinaxarul cu sfinți bizantini din umeri îmi crește-o pereche de aripi din tâmple-mi răsare-o coroană de spini Referință Bibliografică: Poem Apocrif / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 454, Anul II
POEM APOCRIF de SORIN OLARIU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359684_a_361013]
-
discuta temeiul nr. 563/1946 unde se află solicitarea Sfintei Mitropolii a Moldovei privind recunoașterea acordării rangului de arhimandrit protosinghelului Teoctist Arăpașu... În ședința din 10 decembrie 1946 se acordă ranguri și titluri unor mireni și călugări care s-au ostenit în slujirea Bisericii Ortodoxe Române prin temeiul 1463/1946... În ședința din 11 decembrie 1946 se ia în discuție recunoașterea rangului de arhimandrit dat protosinghelului Teoctist Arăpașu de către episcopul-vicar al mitropoliei. Aprobând referirea Comisiei Canonico-Juridice, ale cărei concluzii sunt susținute
NOI DOCUMENTE DESPRE GRUPUL SINODAL ROMÂN DE REZISTENŢĂ ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359105_a_360434]
-
viață și multora le-am dat frumos contur, punându-le dorința mea în față și dându-le în dar ce-aveam mai pur. Când vrei, și nu renunți,se împlinește aproape tot din ce dorești intens, dacă voința ta nu ostenește și existenței tale îi dai sens. Au fost și mici eșecuri,din păcate, dar printre ele am trecut zâmbind, spunându-mi totdeauna că se poate, că doar de mine ne-ncetat depind. Și iată-mă la ora socotelii, când nu pe
MULȚUMESC! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340314_a_341643]
-
-și, gâfâind, burțile. Deși flămând, Unchiu părea mai sătul decât ele. - Când ciobanu-i flamând, atuncea îi oaia satulă. Da când îi oaia satulă, atuncea îi ciobanu mulțamit. Când oaia caută rău, geaba mânci, că-ți stă mâncarea-n gât. Ești ostenit? Uită-te numa câtu-s de tihnite... Vezi? Acu sâmți cât ești șî tu de tihnit? În fiecare zi, ciobanul își împinge turma la deal; din vârf, turma se rostogolește la vale. - Și mâine? - Mânie o lom iar la deal. Anuța
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
Fiindcă nu-i prima dată când se întâmplă să-l lase cu traista goală. Și chiar găsește o rezolvare, și chiar își mulțumește pentru uriașul său IQ, coeficient de inteligență foarte greu sau imposibil de aflat pe astă scară dobrogeană. Ostenit de revelație, dar și satisfăcut până la os, își face semnul crucii, își freacă mâinile și începe să adoarmă buștean!... Sigur că da!... Dimineața, alde cucurigu-l conduc până la ieșirea din sat. Se grăbește. Trebuie să termine de tăiat via. Doar
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
la Teatrul de Stat din Sibiu, alături de poze și caiete -program, cu care eu doresc să sporesc numărul exponatelor viitorului muzeu, care va fi organizat în apartamentul ei, unde ea veghease, ca o preoteasă într-un templu, întreaga ei viață, ostenind să sporească numărul edițiilor operei lui Radu Stanca. Nu, despre ea nu accepta să mărturisească nimic, deși pozele din arhiva familiei trădau splendida evoluție a ei ca actriță a scenei de teatru din Cluj, pe care s-a întors, după ce
REVISTA DE RECENZII [Corola-blog/BlogPost/339232_a_340561]
-
la Teatrul de Stat din Sibiu, alături de poze și caiete -program, cu care eu doresc să sporesc numărul exponatelor viitorului muzeu, care va fi organizat în apartamentul ei, unde ea veghease, ca o preoteasă într-un templu, întreaga ei viață, ostenind să sporească numărul edițiilor operei lui Radu Stanca. Nu, despre ea nu accepta să mărturisească nimic, deși pozele din arhiva familiei trădau splendida evoluție a ei ca actriță a scenei de teatru din Cluj, pe care s-a întors, după ce
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
elaborările sale sunt printre cele mai profunde din literatura română: „nimeni nu e viu la masa asta” („12 octombrie 1990” - „Ieudul fără ieșire”), „după o moarte ca asta/mă culc devreme” („cititor infidel...”, „Porcec”), „abia am murit/eram atât de ostenit aseară” („eu acum vorbesc...”, „Porcec”), „m-am găsit fără suflare sub genunchii mei” („nu mă pot ruga decât cutremurat de oroare”, „Porcec”), „du-te să-l ajuți să te ridice/de trei zile zaci acolo fără suflare” („nu știu ce l-a
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
perla cerului” (p.99); „Ieri, timpul se uita-n oglindă/ să-și vadă sufletul” (p. 113); „Pământ ești/ chiar dacă sentimentele/ au inima spânzurată-n biserici” (p.116). Ultima pereche de confesiuni reprezintă un omagiu de suflet închinat memoriei părinților: „Tata, ostenit de muzica/ plesnită a ninsorii,/ pâlpâia în ograda gândului”; „Mama se furișase pe cruce./ Venise vremea să mă nasc” (p. 118). Așadar, confesiunile sale, adevărate candori ale inimii și grații ale spiritului, relevă o personalitate sensibilă, de o înaltă demnitate
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]