648 matches
-
lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu „Les bourgeoises, comme les cochons”, nu înfieram Occidentul, ci un mod de viață axat pe valori materiale (nici la noi nu erau frustrările atât de mari ca să fim ridicoli!), pe snobism, ostentație și lux. Am fost, care va să zică, fiicele și fiii lumii largi căreia credeam că îi suntem parte. Partea a II-a Go West! Mihaela: Helloismul Amânând anii ’80 (Doamne, ce o mai rupem la fugă de sursele hard ale depresiilor!) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute, că așa se poartă în anul acesta, tricou negru, foarte decoltat. Fetele sunt născute în același an, 1968, dar Cezarina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi îndemna prietenii și prietenele s-o invite cât mai des - avea o comportare desăvârșită. Era plină de curaj, fără să-l afișeze însă cu ostentație. Era vesela, dar fără agresivitate. Și părea mai dornică să asculte necazurile altora decât să le discute pe ale sale. Ori de câte ori vorbea de soțul ei, o făcea cu milă. Atitudinea aceasta m-a lăsat la început perplex. Într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă, uneori puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede întîietatea descoperind fără ostentație o cultură care-i întrecea vârsta. Când se lăsa întunericul, irupea nestânjenită cea de-a doua fire: pasională, un clocot fierbinte de lavă. Vulcanul ei interior era în necontenită erupție. Odată veni, ca de obicei, și începu să plîngă: ― Ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
idei personale, o sensibilitate care fremăta în preajma poeziei. Și peste toate ― strălucitoarea avere feminină. Farmecul ei stătea în faptul că ignora aceste comori, arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întrerupse: suna telefonul. Cecilia, solemnă, cu fruntea sus, parcurse cu pași rari distanța care o despărțea de receptor. Mersul ei mă încîntă mai mult decât un sonet shakespearean. Hotărât era o regină neîncoronată care-și purta majestatea simplu, firesc, fără ostentație. Iar preajma ei degaja o impresie de grandoare, de fastuos, proprie unei curți regale. Pe legea mea, mi-am spus, fata asta răspunde integral nevoii mele de trai pe picior mare. Cum se face că n-am remarcat-o până
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
muzele și unde ochiul aparatului fotografic n-a mai surprins decât o priveliște banală. M-am întors spre imaginea Pentelicului. Lipsit de păduri, descărnat, semănând unui cetaceu enorm expulzat din mare, "Olimpul" sculptorilor și arhitecților clasici își etala cu oarecare ostentație cicatricele albe pe care norii așezaseră, din loc în loc, pete negre. Dintr-o dată, m-am îndoit de rostul acelei călătorii obositoare pe care o făceam înghesuit într-un Ford vechi. De fapt, ce vroiam să văd? Cine crede cu adevărat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asemănărilor dintre Roma antică și America (spiritul ingineresc, constructor; forța militară; "pax romana" devenită "pax americana"; cultul Justiției; complexele Romei în fața Greciei, complexele Americii în fața Europei). San Francisco are o distincție, o eleganță, care-l ajută să fie modern fără ostentație. Burghezia s-a "aristocratizat" aici, a deprins perfect bunele maniere. La prânz, ne oprim, la un mic restaurant italian, să mâncăm câte o pizza. E înghesuială și trebuie să așteptăm până se eliberează o masă. Ne permitem și o bere
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bucătarii șefi. Nu te poți aștepta să se poarte ca un Mistral sau un Alibi vechi. L-am cumpărat anul trecut pe o sumă uriașă. Sunt unii - și printre ei probabil și Alec - care cred că Fiasco-ul păcătuiește prin ostentație, că Fiasco-ul e de un gust îndoielnic. Da’ ce știu ei? Mașina și cu mine ne-am târât blestemând până acasă. Aici nu se mai poate parca. Nici chiar duminică după-amiază nu mai poți parca aici. Poți să parchezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cloșcă sau un cultivator de orhidee, cu atâtea suflete de îngrijit și alinat. Dar Fielding a preluat comanda, organizând un fel de concurs de măgulire printre portmoneele doldora. Și fii atent că toată trupa asta era surprinzător de lipsită de ostentație, nu avea nici un strop de strălucire - cu încălțări modeste, unii printre ei, și în mare nevoie de smacuri și intervenția coafezelor în valoare de câteva miare bune. În jur, doar trăncăneala și vorbe de clacă, strânse în jurul șampaniei bune, tartinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puterii, încât, în ciclul său romanesc, insulară și izolată pare, dimpotrivă, seriozitatea sacrosanctă a oficialității.” Barocul Preocuparea de bază a barocului este aceea a “arătării”, motiv pentru care a fost pus în legătură cu arta spectacolului, cu teatrul, întrucât promovează “valori ale ostentației”, ale aparenței. Dacă pentru spiritul clasic este importantă imitația formelor eterne, neprezentând interes ceea ce este schimbător și pieritor, pentru baroc această selecție nu mai este operabilă, sau în orice caz nu mai prezintă interes: într-o lume precară în care
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de-un înveliș de ghips alb, care i se întindea de la un umăr și până la subsuoara opusă, ca o rochie clasică de bal hollywoodian. Se hotărî să mă ignore și înaintă țeapăn de-a lungul coridorului principal, purtându-și cu ostentație furia și rana. În ultimele zile ale șederii mele la spital, n-am mai văzut-o pe Helen Remington, însă am continuat să mă gândesc, în salonul gol, la accidentul care ne unise destinele. O puternică legătură erotică se crease
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ochii de la cicatricea de pe fața ei. Am privit-o cum umbla liniștită printre șirurile de mașini spre intrarea departamentului de imigrație. Își ținea maxilarul puternic strâns într-un unghi elegant, cu fața întoarsă de la mine ca și când ar fi șters cu ostentație orice urmă a existenței mele. În același timp, am avut puternica impresie că era complet rătăcită. La o săptămână după audiența finală, am găsit-o așteptând un taxi în fața Terminalului Oceanic pe când părăseam biroul lui Catherine. Am strigat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prigonit formele pînă la preferirea cioburilor, a vînat ineditul pînă la tărîmul interzis de guarzii ordinei literare, al farsei și al incoerenței negative”. Gustul lui Vinea pentru proza poematică, „pură”, iese astfel la iveală: „În proză, nici o tendință socială, nici o ostentație analitică. Senzație!” Într-o notiță din nr. 45, volumul Lîngă pămînt - considerat de critică un „viraj” către tradiționalismul htonic - este prezentat ca un alt fel de inovație, mai subtilă și mai profundă: „Poemul Salomeii nu ascundea decît celor ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alamă, probabil un vas din cârciumă. Omul surprinse privirea poetului. — Îți place Graalul meu, messere? Întrebă cu un glas ironic, apropiindu-i ciotul de față. — La Damietta ai fost rănit? Îl Întrebă Dante, forțându-se să nu-și ferească ochii. Ostentația aceea Îl deranja. Oare cârciumarul credea că Îl impresionează cu mizeriile lui? De parcă nu ar fi văzut și el oase sfărâmate și capete rostogolite În praf, la Campaldino. — Nu, messere. La Acri a Început moartea să mă urmărească. Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și un pasionat fotograf amator. Rezultatele sale de până acum erau mai degrabă oarecare. Sute de fotografii, fără altă valoare decât sentimentală și care doar prin cantitate puteau eventual sugera aspirația spre perfecțiune a distinsului universitar. Amatorismul său declarat, cu ostentație chiar, Îl proteja de o judecată prea severă din partea cunoscătorilor, diletanți ei Înșiși, dar Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
m-am gândit că n-avea rost să mă cobor la o confruntare cu el. Riscam să mă enervez și n-aș mai fi avut nici o plăcere înlăuntru. M-am conformat deci și i-am întors spatele namilei cu oarecare ostentație, ca să vadă că nu mai eram cel dinainte. Eram și emoționat. Dacă totuși Bătrânul... Îmi bătea inima când am pătruns în sală, de parcă atunci intram prima oară. Deodată, am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se afla, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bârfa, dar nici ștearsă nu era. Avea trăsături plăcute, regulate, obraji rotunzi și netezi, și un păr castaniu și des, tras pe după urechi, către spate, și Împletit. Trupul de femeie Îi era Întotdeauna Îmbrăcat cu un bun gust lipsit de ostentație, manifestând energii neașteptate pentru plimbări și excursii. Surzenia era un ușor impediment În conversațiile obișnuite, dar tocmai de aceea aprecia cu atât mai mult claritatea dicției lui Henry, care se bucura de compania ei și petrecea Împreună cu ea câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
critici - „Vai, vere Henry, cât ești de nendurător!“, „Ne-În-durător, Rosina“ - și resimțea o oarecare plăcere subtilă În a le admonesta. Găsi peisajul din Suffolk, cu satele sale adormite și estuarele pline de păsăret, atrăgător În felul său liniștit, lipsit de ostentație și, categoric, foarte potrivit pentru mersul cu bicicleta pe vreme uscată. Un timp, cochetă cu ideea de a-și căuta o locuință În zonă, dar decise că, fără tovărășia stimulativă a verișoarelor, era aproape prea multă liniște; În plus, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pervers? „Felinitate, narcisism de clasă, pasiune pentru pariuri și jocuri, prodigalitate, temperament.” Sunt doar câteva din trăsăturile acestui dandy avant la lettre, pe care le analizează cu finețe Roger Kempf 2. Li s-ar mai putea adăuga, Între altele, plăcerea ostentației vestimentare și a travestiului, luxul sfidător afișat (dar numai acolo unde se știe prețuit: la Atena, de pildă, nu și În Sparta sau Tracia), homosexualitatea, puhoiul gesturilor sau vorbelor șocante. Pentru cine ar vrea să-i urmărească Întortocheata viață, lucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am spune astfel: pe de-o parte, impulsul de a răsturna orânduiala „cea crudă și nedreaptă” (a se citi: socialism, solidaritate cu masele etc. etc.), pe de alta, dorința la fel de intensă de a fi unici, de a se Împotrivi cu ostentație unei lumi banale, conformiste (a se citi: liberalism, individualism etc. etc.). Ce altceva Își programau să fie les Jeunes-France, cu alte cuvinte, tinerii artiști parizieni Însuflețiți deopotrivă de un romantism revoluționar și de ideile liberale? La vedere, bărbi stufoase, plete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
1833 cuvântul e importat de francezi și, În spiritul egalității dintre sexe, i se găsește un echivalent feminin, Leoaicele, nume de cod al viitoarelor cocote pariziene. Atributele noilor dandy nu sunt cu totul ieșite din comun În raport cu cei „vechi”: eleganță, ostentație, frivolitate, spirit de castă. Dacă ar fi să dăm câteva exemple, s-ar vedea că persoanele sunt aceleași și În Anglia, și În Franța, purtând când apelativul dandy, când Lion. Să nu existe o cât de mică diferență? Specialiștii spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins, dispărând În spatele unor biete zeflemele. Tocmai de aceea, Într-un moment În care dandysmul francez devine, contrazicându-și doctrina, oarecum prozaic și, implicit, futil, forța ostentației lui Baudelaire are valoarea unui jet revigorator, fie și numai pentru un deceniu. Deoarece, după 1867, anul morții sale, dandysmul „riguros și nobil” al Franței, crede Giuseppe Scaraffia, intră În declin, spre a se lăsa asociat unei curiozități estetice destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandysmul să aparțină doar decadentismului. Să mai spunem o dată că ne referim strict la accepția sa restrânsă, de curent literar. E drept, dacă am survola teritoriul de la mari Înălțimi, am vedea că aproape toate trăsăturile dandysmului „etern” (estetizare excesivă, efeminare, ostentație, cult de sine etc.) apar predilect În epoci de decadență, la finele unor cicluri istorice, când valorile „tari” se relaxează, pierzându-și din forță. Efectele pe care această criză axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
saine a dandysmului”1. Ce vrea să spună de fapt admiratorul marelui dandy englez prin acel saine, cuvânt lăsat deliberat În franceză? Ce s-ar Înțelege prin „sănătatea” dandysmului pe care Îl propune Beerbohm? Un tip aparte de civilitate, o ostentație temperată, fără exhibiționism excesiv, fără teatralitatea unui d’Orsay, de pildă. Sau, am adăuga noi, a unui Wilde. „Dandysmul său e intrinsec: o stare a propriei făpturi, și nu ceva dobândit. E un dandysm psihologic, ce se manifestă mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]