1,291 matches
-
am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială la inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scalzi, așa de bine te prevezi în el din cap pănă-n picioare. Într-un rând, făcând încunjurul lacului într-un vapor de plăcere, ne-am oprit la Lausanne la Hôtel du Beau-Rivage unde trebuia să dejunăm. Când am intrat în otel, am ramas surprinși de luxul ce am văzut; numai aurituri în toate părțile, numai catefele, numai covoare în care ți se îngropa piciorul. Ei, Iacobe! oare nu ne-or da afară de aici? zisei eu; întru atâta aveam simțimântul că hainele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aveam simțimântul că hainele noastre cam ponosite făceau contrast cu bogăția ce ne încunjura. Ce să ne deie afară? Din contra. Pesemne că tipurile noastre exotice au impus chelnerilor, căci am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având vederea asupra unei splendide grădini ce se desfășura la picioarele noastre și mai departe asupra lacului care se întindea alene între munții ce-l încadrau. Numai la plata adițiunei sau, mai bine zis, a sustracțiunei, ne-am cam resimțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu numai osteneala drumului, ci și aerul curat de munte, paturile cele bune și mai mult încă mulțămirea sufletească de a ne vedea în țara cea mai interesantă din Europa. Șvițera, în adevăr, se deosebește prin frumusețea naturei, prin confortul otelurilor, prin bunatatea brânzăturilor și mulțimea englejilor. Această din urmă calitate e singura care poate fi discutată. Pretutindene îi întâlnești, nalți, deșirați, cu monocluri în ochi, cu cizme potcovite, cu lungi bastoane ferecate, ocăind ca niște rățe care se scaldă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
n-a mai avut putere să se ție în picioare, necum să urmeze cu noi calea înainte spre Chamonix. Am fost nevoiți să construim în grabă o targă și așa am dus-o noi barbații în puterea brațelor pănă la otelul de la Chamonix, unde a trebuit imediat să se puie în pat. Nu știu cum vor fi dormit ceilalți tovarăși ai mei în acea noapte, dar eu unul am avut somnul foarte neliniștit; tresăream înspăimântat la fiecare cinci minute, părându-mi-se că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
doi tovarăși, și să plecăm îndărăpt la Martigni prin trecătoarea Col de Balme. Col de Balme este un gât de munte de mai bine de 2200 metri înălțime unde am ajuns călări fără multă osteneală și am găsit un mic otel. De nicăiurea n-ai o vedere așa de frumoasă asupra lui Mont Blanc ac de acolo. Ăl vezi în toată măreția lui de la bază pănă la vârf. În curtea otelului era așazat un mic telescop, prin care am putu observa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ajuns călări fără multă osteneală și am găsit un mic otel. De nicăiurea n-ai o vedere așa de frumoasă asupra lui Mont Blanc ac de acolo. Ăl vezi în toată măreția lui de la bază pănă la vârf. În curtea otelului era așazat un mic telescop, prin care am putu observa cum o societate de escursioniști tocmai atunci se scoborau de pe Mont Blanc și-i puteam distinge așa de bine, că vedeam urmele ce lăsau pe zăpadă și funia cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
englejii, căci englejii erau acei care se scoborau de pe Mont Blanc, m-am simțit în fundulș conștiinței mele pe o treaptă de inferioritate și, ca să mă mângâi de această stare de umilire, am oftat și am comandat un prânz la otel. Pe când, deci, față cu Iacob Negruzzi, stam la masă cu șervetele la gât rătezând vârful unor ouă (à la coque)204, iată că văd pe stăpânul otelului apropiindu-se de noi cu un aer surâzător și cu o condică subsuoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de această stare de umilire, am oftat și am comandat un prânz la otel. Pe când, deci, față cu Iacob Negruzzi, stam la masă cu șervetele la gât rătezând vârful unor ouă (à la coque)204, iată că văd pe stăpânul otelului apropiindu-se de noi cu un aer surâzător și cu o condică subsuoară. Cu multă politeță el ne-a pus condica dinainte, rugându-ne să o examinăm și să scriem și noi ceva într-însa. Am răsfoit condica și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca niște turnuri gigantice de cetăți aeriane. În sfârșit, după vreo șapte oare de călătorie prin această neasemanată panoramă, am ajuns în vîrful muntelui Furca, pe șoseaua artistic construită care face nenumărate șerpuituri, și acolo ne-am oprit dinaintea unui otel unde am găsit o masă întinsă, care aștepta oaspeții ce trebuiau să sosească din diferite direcțiuni. În adevăr, puțin după noi veniră alte diligenți dinspre St. Gothard, dinspre acul206 des Quatre-Cantons și de pe aiurea, din care se scoborâră o sumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nedreptățit, dar, lucrul nemaiputându-se întoarce, am rămas bun păgubaș cu diferența ostenelei, răsplătit fiind cu prisos de frumusețea ce m-ia fost dat să văd pe culme. Acolo, chiar pe punctul cel mai nalt al muntelui, am găsit un otel minunat, încăpător, înzestrat cu tot confortul, unde viermuia o sumedenie de lume din toate țările și de toate neamurile. Ajunsesem cam spre sară și nu bine am intrat într-o odaie, ca să ne scuturăm puțin de colb, că deodată auzim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acele furnici grăitoare au dispărut dinaintea ochilor mei, rămânând parcă eu singur în imensa singurătate. Mult n-a durat acest simțământ, căci iluziile frumoase se risipesc iute ca visurile și am trebuit să reintru în realitate și, prin urmare, în otelul care ne chema la ospăț și odihnă. Când cineva a suit ca mine muntele Rigi mai mult pe jos decât calare și a văzut ce am văzut, acel om are dreptul să-și astâmpere apetitul, care de obicei crește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în sala de mâncare, în jurul căreia apucaseră a se pune vreo sută de persoane. Nu era lucru obicinuit să vezi în creierii munților la o înălțime de aproape 2 000 metri peste nivelul mărei atâtza lume la masă într-un otel tot atât de bine condiționat ca toate otelurile din marele capitalii ale Europei. Eu însă eram tăcut și gânditor cu ochii în farfurie, și nu vedeam nici oacheșele italience, nici diafanele englezoaice, nici binenutritele rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
apucaseră a se pune vreo sută de persoane. Nu era lucru obicinuit să vezi în creierii munților la o înălțime de aproape 2 000 metri peste nivelul mărei atâtza lume la masă într-un otel tot atât de bine condiționat ca toate otelurile din marele capitalii ale Europei. Eu însă eram tăcut și gânditor cu ochii în farfurie, și nu vedeam nici oacheșele italience, nici diafanele englezoaice, nici binenutritele rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu în limba lor și își comunicau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decis vizita aceasta târzie? Ce forță misterioasă mi-a îndreptat pașii către locul acesta? Și pentru ce anume? Tot ce s-a petrecut în seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
același itinerar: fundacul și strada Lozonski, prin fața Palatului Sturza (mai târziu seminarul Veniamin); strada Ștefan cel Mare, cu magazinele-i bogate; strada Golia (astăzi Cuza-Vodă); Piața Unirii, a cărei suprafață era cu mult mai redusă, decât azi, căci grădina din fața Otelului Traian, acum desființată, se întindea până dincolo de statuia marelui voevod; și în fine strada Arcului. Pe drumul acesta, luam contact cu orașul, cu lumea de din afară. În cursul lui, aflam adesea știrile care, altfel, nu ajungeau până la noi decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
putut da numaidecât seama de întinderea nenorocirei acesteia. Dar un lucru știu că l-am simțit, că vestea pe care o primisem, însemna un lucru trist, o nenorocire, o mare nenorocire. Într-o zi iarăși, tot dimineața, pe când treceam prin fața Otelului "România", vechiul "Petrea Bacalul", unul dintre camarazii mei mi-a spus: Știi cine a trecut pe lângă noi? Uite colo... Și-mi arătă, cu mâna, silueta unui om care se îndepărta fără grabă, în direcția opusă. Cine? Eminescu... Mi-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prea rea impresie, mai ales din cauza mișcării de care e animată și a așezării sale, în particular a efectului produs de vederea amfiteatrului care o sprijină. Am trecut pe sub "Arcul Academiei", printre cele două clădiri ale Liceului Național, pe lângă " Marele Otel Traian", pe lângă Otel România... Un moment... Vedeți colo, în urmă, în fața Orfelinatului Neuschotz, ghereta de lemn boită în albastru deschis, care-și deschide ușa primitoare și fereastra decorată cu toate fructele sezonului? E ghereta lui Ghiță olteanul, amicul, confesorul, tăinuitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai ales din cauza mișcării de care e animată și a așezării sale, în particular a efectului produs de vederea amfiteatrului care o sprijină. Am trecut pe sub "Arcul Academiei", printre cele două clădiri ale Liceului Național, pe lângă " Marele Otel Traian", pe lângă Otel România... Un moment... Vedeți colo, în urmă, în fața Orfelinatului Neuschotz, ghereta de lemn boită în albastru deschis, care-și deschide ușa primitoare și fereastra decorată cu toate fructele sezonului? E ghereta lui Ghiță olteanul, amicul, confesorul, tăinuitorul nostru, adică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
opresc puțin aici, în amintirea atâtor ore, întâlniri și conversațiuni plăcute. Bietul Ghiță, bunul nostru Ghiță... Și acum iată și piața Unirii. Vreau să spun, locul unde va lua mai târziu ființă piața cu acest nume: căci spațiul dintre grădina otelului Traian și prăvăliile din fața ei, nu e decât o fâșie de pământ, o stradă, puțin mai largă, dar stradă totuși, între strada Arcului pe unde am venit și strada Rusească, unde se înalță impunătoarea clădire a consulatului rus. Pe locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de pământ, o stradă, puțin mai largă, dar stradă totuși, între strada Arcului pe unde am venit și strada Rusească, unde se înalță impunătoarea clădire a consulatului rus. Pe locul unde e grădina aceasta, care decorează așa de bine fațada otelului și largile-i terase (acum dispărute), se va înălța, mai târziu, impunătoare statuia lui Vodă Cuza, opera florentinului Romanelli. Ce furnicar de lume, ce viață, ce zgomot pe străzile acestea înguste, pe sub arcadele vechilor prăvălii din casele Cantacuzino-Pașcanu, spre Golia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
câțiva camarazi ai mei, între alții Liatris și Cădere, astăzi profesori la universitatea din Iași, pe atunci membri, ca și mine, ai "Comitetului național studențesc" din Iași, veniți pentru o întrunire publică. În dimineața sosirii noastre, luam ceaiul în hallul otelului Bristol, când din ziarele dimineții am aflat vestea morții lui Daudet. Strângerea de inimă pe care am resimțit-o a rămas clară în amintirea mea, cum mi-a rămas și mișcătoarea scenă din "Petit chose" în care copilul disimulează instinctiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
singur" cu trecutul lor și al meu, singur în fața acestui trecut și al fantomelor care-l populează. Dar încă o dată, senzul adevărat al atitudinei mele, în împrejurările aceste, îmi scapă; iar explicațiunea mea nu e decât o simplă ipoteză. La otelul unde am descins, domnește o liniște de sanatoriu, poate și din cauza orelor înaintate. Ușile se deschid și se închid fără zgomot; ascensorul alunecă discret ca o umbră stranie. Când adresezi cuvântul, pentru orice lucru, cuiva în hallul cu lumina slabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
decis vizita aceasta târzie? Ce forță misterioasă mi-a îndreptat pașii către locul acesta? Și pentru ce anume? Tot ce s-a petrecut în seara aceasta cu mine mi-a provocat uimire și încântare; de la condițiile neașteptatei mele descinderi la otel, de la melodia care m-a întâmpinat în sala unde mi-am luat masa, prin melancolia acestei posomorâte seri de toamnă, așa de propice emoțiunilor pe care le resimt, și până la drumul acesta, întru nimic surprinzător în el însuși desigur, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
afla, între altele, că fiul lui Creangă a fost și spion român în Austria, că junimiștii erau foarte zgârciți, chiar vicleni când era vorba să de bani): „în seara zilei de 5 ianuarie /1890/ s-a ținut întrunirea în restaurantul otelului Traian. După oarecare discuții, s-a luat o hotărâre care, de fapt, se cunoștea de mai nainte: s-a ales o comisiune compusă din A.D.Xenopol, Gruber și Grig. Alexandrescu, care să se ocupe cu editarea scrierilor lui Creangă. La
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]