2,905 matches
-
a o sfida. Aparent moralizatoare, cuvintele d-sale trec într-o vibrație emoțională ce le acreditează poeticește: „Ne întrebăm tinerii:/ Oare dacă ne înțepați carnea/ Nu sîngeră?/ Oare dacă ne gîdilați/ Nu rîdem ca și voi?/ Oare dacă ne dați otravă/ Nu murim?/ Dacă ne atinge săgeata lui Cupidon/ Nu vom mai repeta figura?/ Oare dacă ne va vizita muza/ Nu vom crea?” (To: williamshakespeare@ co.u.k). După cum vedem, în cerneala autoarei picură stropi sarcastici. Aceștia îi dictează și o
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
că avea o funcție importantă în Prefectură, iar toanta de nevastă- sa, sectantă, n-ar fi fost în stare să strivească nici măcar o gâză. În plus, îl rugase pe doctorul Piticu să-i facă animalului autopsia și nu descoperise nici otravă, nici niscai urme de lovituri brutale. Nimic nu-l irita mai mult decât situațiile când se afla în fața unor întrebări fără răspuns. Or tocmai asta îl măcina, că nu înțelege ce se întâmplă. Serile, Coleta se ducea la doamna Safirescu
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
capătă proporții alegorice, de înduplecare a monstrului alpin, călătoria alpestră împrumutînd o aură de inițiere în măruntaiele unui mister. În genere, Blaga simte mai bine peisajele decît oamenii, încremenirea lucrurilor fiind mai potrivită temperamentului său placid decît ființele încărcate cu otrăvuri sufletești. Viața spontană îl încurcă, surprizele îl stînjenesc și răutatea semenilor îl pune pe picior de fugă. Blaga nu are organ pentru rău, antenele lui neputînd sesiza cruzimile istoriei. Mai mult, filosoful nu are umor, sfătoșenia lui fiind doctă, fără
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
mînate cu ambiții sociale, atunci rezultatul va fi o ființă ca ființă ca Mihaela Stănișor. E ca și cum voința colectivă a vlăstarelor intră în colaps și dă la iveală o persoană prăbușită în sine, a cărei substanță intimă e făcută din otrăvuri și frămîntări. Din acest motiv, ce o doboară pe autoare nu e vitregia împrejurărilor, ci predispoziția francă spre chinul gratuit. „Gratuit“ e luat aici în accepția etimologică a termenului, de chin descins dintr-o grație pe care fie o pui
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
nocivă care împiedică evoluția, atunci nu trebuie să ne facem nici o grijă, căci mai devreme sau mai tîrziu ea va fi evacuată din zestrea de atitudini ale speciei. Dacă totuși evacuarea nu are loc, atunci ori religia nu este o otravă, ori omul nu ascultă de evoluție, încăpățînînduse să păstreze reminiscențe autodistructive. Ce-i de făcut? Soluția oricărui ateist este: silim evoluția să se grăbească, ba chiar o sprijinim să-și atingă scopurile, de pildă o ajutăm să elimine religia, atîta
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
sub mantia săracă a clarobscurului? Poți imita zeul, ori, dimpotrivă, poți să urmezi omului, celui de rând, cineva va voi mereu să amestece timpul verbelor, amânând victoria și biciuind virtuțiile. Ști-vei să apuci mijlocul drumului, temperând excesele leacurilor, frenezia otrăvii? îți mai rămân vicleniile luptei, îndârjita ei așteptare. ROBINSON Nu pot ajunge pe malul celălalt Căci mai am de străbătut pământul Dinlăuntrul meu, fierbintele deșert de nisip din mine. M-am lăsat dus de ursită, ca de o corabie zămislită
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
capsula spațială a caleștii Frumosul din pădure adormit Aflat de demult pe planeta străină De propria-i memorie Devenit carnivor mâncător de carne crudă Se strecoară printre țesuturile mele desprinse de corp Profitând de extazul meu când nu simt decât Otrava trecându-mi prin vene Odată cu moartea cu descompunerea timpului În descompunerea trupului său O ultimă cină prin efracție O nouă recoltă de frunze carnale se naște Din brațele mele de balerină boreală Un abur se rostogolește roz De pe buzele mușcate
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
petala insațiabilă a Rozei Rozalia Poeții balene sinucigașe în locul zgârie-norilor în locul unor meșteri și ucenici îndrăgostiți vă repet cu insistență naiv la început de vers: astăzi (și mai de demult) poeții nu mai plutesc cu capul în nori (storc o otravă metafizică din rădăcini din spinări putrede aceste balene sinucigașe cu mistriile zdrobite cu sufletele golite deschid umbrelele precauți peste mediterane peste mizeria din canale condamnați la tristețe și bunătate în genunchi în fața păpușilor neocrotite a supraveghetoarelor a Penelopelor) cu cerneală
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
Ion Mărgineanu Aproape imn Facă-se voia Ta! Dacă acesta-i graiul uns, Și sufletul mai are de vândut ceva, Cum ar fi otravă, pe ascuns, Jarul fluid de nepătruns Printre cumpărători: Șarpele, Măria Sa. Facă-se deplin voia Ta Iubirea-i rană, nu altceva Țin poarta deschisă, așa Să se mai poată încă fura Doamne, din bogăția Ta - Poate amăgiri, nu altceva Facă-se
Poezie by Ion Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3267_a_4592]
-
negrul lapte al zorilor, niciunde nu eram acasă, acasă noastră era chipul străin, ce apărea, cînd nu mai erau soluții, iubeam stările fără soluții, ripostam cu mine era poetul Vasile Dan și se anunță un timp greu, consecințele lui șunt otrăvurile acestui poem
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/3455_a_4780]
-
Și asta nu ar fi mare dandana! Săpun, slavă Domnului, este! Apă, la robinet, mai limpede, mai cu rugina, dar este! Așa că, fără prea mare efort, în măsura în care vrei să fii sănătos, te speli și mâinile îți sunt iar curate. Plumbul, otravă nevăzuta din cerneală, se duce pe apă sâmbetei. E, nu chiar pe-acolo, câtă vreme circuitul existenței noastre înseamnă, în mare parte, recircuit. Apă mea reziduala e captata, măi la vale, de o institutie, să-i zicem, primăria cutare, (în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
tigaie), gândește, cine nu, pune de o mămăligă și întinge cu cocoloșul în obiectul sugerat, ca timp, după aceea, de înghițit în sec, slavă Domnului, patru ani, berechet! Acum, de ce să nu fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune ceva. Ba chiar mai mult decat vă închipuiți. Nu degeaba se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dumneata, activiștii, securiștii... Ai focului, dar nici că se îmbolnăveau de ceva! ( La Lilieci, Marin Sorescu). Astăzi, nici ierburile nu mai dau rezultate. Faci un ceai și... neam! Doar te umfli în burtă. Lau otrăvit și pe astea! Peste tot, otravă!” Otravă, îl aprob și eu, până și în sufletul omului, numai că, el, omul, este și producătorul și negustorul. Culmea, inconștient, si consumatorul! Circuitul (circuitul) în forma sa naturală sau în alt fel, tot circ se cheamă! Să nu credeți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
activiștii, securiștii... Ai focului, dar nici că se îmbolnăveau de ceva! ( La Lilieci, Marin Sorescu). Astăzi, nici ierburile nu mai dau rezultate. Faci un ceai și... neam! Doar te umfli în burtă. Lau otrăvit și pe astea! Peste tot, otravă!” Otravă, îl aprob și eu, până și în sufletul omului, numai că, el, omul, este și producătorul și negustorul. Culmea, inconștient, si consumatorul! Circuitul (circuitul) în forma sa naturală sau în alt fel, tot circ se cheamă! Să nu credeți că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sângelui să strigă, vrei sau nu, pedeapsa! Acum blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gură ca să primească din mână ta sângele fratelui tău.” Nu este cazul să mai nuanțez acest ,,nu stiu”. Îl gustați, (dulcea otravă!) inconștient, de la tribuna, de la cine mai știe ce întâlnire cu aleșii , dar, mai ales, îl savurați seară de seară, de pe ecran, spus în fel și chip: nu eu, ci el, nu noi, ci ceilalți, nu noi, ci toți (mai ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
radiou ies șoapte desperecheate: Va fi furtună în pomul cunoașterii și Curge-va Lethea peste viii și morții planetei! Anunță meteorologii. Limite nu mai există La petrecerea în care Cântam fals, tropotim pe podele Apoi... bem delevarul că pe o otravă rară. E promoroaca pe oasele Sfinților care încă mai rabdă Să treacă peste ele senile și Pașii fetei morgane. Nuntași Întâmplările se desfac din coaja Precum stânjeneii Plantați pe linia orizontului descrescător. În nume propriu Dau alertă maximă Și ...vin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și tot singuri să se denunțe, precum eroul dostoievskian. Să se căiască, să căineze, să plângă lacrimi de sânge în forul lor interior, devenit nu se știe cum, cutie de vioară, să-și muște mâinile pentru ce au făcut, bând otravă, eventual la finele unui interviu de șase ceasuri la OTV. Și fără să se mai înfățișeze la bara unei Justiții, ea însă resipiscentă. Se știe, de altfel, că după ce au rupt-o cu comunismul, fiindcă nu se mai putea, o
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
lentoare, în contul unei organicități: ,în lume nu se știe/ cînd, cum și cine/ este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru plescăie, scrie/ forțînd nemurirea,// bună-i otrava,/ somnoroasă-i octava,// zbang, se deschid izvoarele zilei/ în deșertul deșertului filei..." (Forțînd nemurirea). Dificultatea adaptării e, repetăm, o trăsătură de căpetenie, însă nu una neapărat diferențială. Nota particulară
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
cum și cine/ este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru plescăie, scrie/ forțînd nemurirea,// bună-i otrava,/ somnoroasă-i octava,// zbang, se deschid izvoarele zilei/ în deșertul deșertului filei..." (Forțînd nemurirea). Dificultatea adaptării e, repetăm, o trăsătură de căpetenie, însă nu una neapărat diferențială. Nota particulară a poetului în discuție o reprezintă lucrătura măruntă a textului în
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
albă și cerșind iertare. CÂNTECUL DE LEBĂDĂ Tu, cine ești? , m-a întrebat olarul râvnindu-mi lutul bun de tors pe roată. Eu sunt amarului amarul din care noaptea cucuta se adapă. Mi-e inima rudenie de ceapă, bulb de otrăvuri groaznic de amare. Eu lebedei, din ultima-i cântare, îngân doar începutul sfâșietor de alb când se adună din spuma răsăritului de lună ce-și curge către timp amarul. Dă-mi inima, continuă olarul. Nu-i vremea încă; Omul din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
încă bate Tăcerea din icoană o străbate Să îmi lumine calea mea pribeagă... De-aceea cad și mă ridic întruna Sorbind cu sete soarele și luna: Vrei viața sau vrei moartea mea întreagă? SONETUL XVIII Din mâna ta voi bea otrava toată încredințat că mi-a sosit finalul, îmi smulg privirea și ridic pumnalul, Rostogolindu-mă în gol deodată. De vii la mine, potcovește-ți calul! Cin’ să mă tragă-n fugă azi pe roată? Lavină de-ntuneric, neaflată, Iubirea mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
oligofrene. Evident că a scrie la gazetă despre astfel de lucruri nu are nici un efect, de vreme ce eroii întâmplărilor evocate au cu totul alte preocupări decât să citească ziarele. O fi stadionul echivalentul canapelei psihanalitice - un hârdău în care-ți verși otrăvurile, frustrările și dorințele refulate -, dar nici chiar așa. Cunosc oameni ce iubesc fotbalul profund, dar au refuzat să mai meargă la stadion din cauza atmosferei insuportabile de acolo. La noi - să nu-mi dați cazul Timișoarei, pentru că nu e caracteristic - e
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
își asumă chinul unei conștiințe hipermnezice, din dorința recuperatorie de a cultiva, prin numire, adevărul: "eu am învățat de la text cum să sângerez./ chipul textului nu poate fi privit fără traumă" (p. 158), esențial fiind "a nu lua leac după otravă" (p. 155). în această viziune, poezia s-ar putea defini ca proiect și traseu inițiatic, dar și labirint profuz, sufocat uneori de pasaje obscure sau apoetice, degajând, în mod paradoxal, peste abstracțiunile oricum îmblânzite de un suprarealism resuscitat, ca și
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
propaga cultura și creația: "Acelea erau Ťcărțiť de poezie, de matematică, dicționare, pentru că, tineri fiind, și avînd în preajmă oameni de o aleasă cultură și de o înaltă ținută morală, luam de la aceștia cu sîrguința ucenicului stropii de dulceață și otravă ai înțelepciunii și îi depozitam în fagurii minții noastre". Așadar o imprevizibilă, dramatică valorificare a săpunului... Intelectual distins, om de litere, fost profesor și senator PN}CD, dl Mihai Buracu, domiciliat în Turnu Severin, e una din victimele Gulagului românesc
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]