1,224 matches
-
Emotie > ELISABETA IOSIF Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 Referință Bibliografică: ELISABETA
ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380909_a_382238]
-
crucile nu se vor opri nicio clipă din a-și spune cu sinceritate povestea acelui om, care le va înțelege cu ușurință glasul. Uneori, e-adevărat, ele plâng, fiindcă știu cu precizie că steaua lor alburie nu mai apucă să pâlpâie vreodată într-un colț singuratic de Univers. Te simți atunci în mare suferință, tu, cel care vei deveni cândva, la rându-ți, cruce, tocmai pentru că nu le poți opri sau șterge măcar cu delicatețe lacrima, iar asta rănește sufletul celui
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
n-ai iertare-n suflet,zadarnică-i uitarea! Se scurge viața-n noi,precum o lumânare, Ce trece zi de zi,cu fiecare picătură! Arzând,va răspândi în jur,iubire și iertare, De va tânji către Lumina pururi fiitoare, Sau pâlpâind abia,când o "hrănim", cu ură! Ce o să spunem noi,plecând din astă lume, Când vom privi cu teamă,către Sfânta-i față, Căci întrebați vom fi,lipsiți fiind de fapte bune, Și trup n-om mai avea și nici măcar
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
n-ai iertare-n suflet,zadarnică-i uitarea! Se scurge viața-n noi,precum o lumânare,Ce trece zi de zi,cu fiecare picătură! Arzând,va răspândi în jur,iubire și iertare, De va tânji către Lumina pururi fiitoare,Sau pâlpâind abia,când o "hrănim", cu ură!Ce o să spunem noi,plecând din astă lume,Când vom privi cu teamă,către Sfânta-i față,Căci întrebați vom fi,lipsiți fiind de fapte bune,Și trup n-om mai avea și nici măcar
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
caravele Lebede albe, lebede negre, Bunele mele, relele mele, Lângă lumină se-așează de veghe: Lire plutinde sub valuri de stele. (Lebede) Din capitolul Noi și Dumnezeu propun spre meditație câteva notații poetice: Unii ard mai amplu, mai intens, Alții pâlpâie ca lumânarea - Dar compunem toți un arc imens Peste timp, urmându-ne chemarea. (Râul vieții) Când mă sfădesc cu gândurile mele, Doar Ție, Doamne, mă mai confesez Rugându-te să îmi ferești de rele Ființa, ce sub talpă Ți-o
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
2016 Toate Articolele Autorului A nins cu flori minune azi-noapte. Flori albe, flori roșii, cu lujerii lungi, albaștri și luna de pe cer se desfăcea-n petale, cea mai măreață floare dintre aștri. A nins cu flori galbene ca lumânarea ce pâlpâie firav în sufletul meu și dimineață soarele-mi surâse, frumos îmi surâse când, de iubire nebună, sărutam cu patimă un curcubeu. Referință Bibliografică: A nins cu flori / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895, Anul VI, 09 martie
A NINS CU FLORI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373365_a_374694]
-
cunoștinte, Unchi, mătuși, bunici; Cei de aproape , Cei din departări, Cei care sunt, Cei ce nu mai sunt, Prin a lor prezență, Sau a lor absență, În mine cu toții Amprenta și-au lăsat . Și iată ochii lor, Ai tuturor, Cum pâlpâie, Cum clipesc! Mie îmi zâmbesc, Iar mâinile lor Spre mine se -ntind Și -mi fac de departe Semne amicale ! Inspirată de proverbul latin: "Amore, more, ore , re probantur amicitiae"= Prin iubire, moravuri, vorbe, fapte se dovedesc prieteniile ". * אהבה AMORE AMORE
AMORE, MORE, ORE, RE (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ- EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373429_a_374758]
-
Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În aer,..meduze...Toamna sângerează Călcând peste ele... Se știe când vine căci iarba privește Cu ochii de stele. Se umflă spațiul în proptelele vântului, Pâlpâie frunza în ritmul cântului De îngeri care piaptănă lumina blând, Când timpul este arat de fiecare gând. Ceasu-și târăște trena amintirii Clipă de clipă. Picurând misterul Poartă un zâmbet trist, în colțul gurii, Soarele învârtind spre sine cerul. Curg atâtea
PRIN ESENŢA TOAMNEI de LIA RUSE în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373651_a_374980]
-
sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un izvor; Un cerb răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgită Îmi închipui că zăresc, Pâlpâind îndrăgostită, Frumoasa pe care-o iubesc! Emilian Oniciuc- 19.08.2016 Referință Bibliografică: Amurg / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul VI, 18 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilian Oniciuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AMURG de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371320_a_372649]
-
îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare seară, Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină-n mierea dulce din topita ceară Când răsuflări fierbinți îi ies din guriță... Iubită fiică a Lunii, amăgitoare fiică... Dorindu-te tainic într-un târziu din noapte, În ruga- nlăcrimată la lumânarea mică
FRUMOASA PĂCĂTOASĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371318_a_372647]
-
Bucuros că nu pot sau nu vreau să-i replic, adăugase: -Menirea omului e să-nflorească. Adună-ți sevele și odrăslește azi, căci viața e prezentul. Trăiește clipa! Ajunși în fata garsonierelor noastre, intraserăm fiecare tăcând. Totuși în gândul meu pâlpâia intermitent întrebarea Lixandrei: Cine-i Seneca? Referință Bibliografică: SENECA / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2018, Anul VI, 10 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un izvor; Un cerb răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgită Îmi închipui că zăresc, Pâlpâind îndrăgostită, Frumoasa pe care-o iubesc! Emilian Oniciuc- 19.08.2016 ... Citește mai mult AmurgEmilian Oniciuc- 19.08.2016Vântul mângâie stupineIar în vie boabe curg;Zumzăitul de albine,Lin, se pierde în amurg...Prin pădure se răsfirPrintre cetinile reci,Umbre
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
un patrafirDe pe sfintele poteci...Marea spre plajă se-ndreaptăAducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări...Într-un codru, o căprioarăSe-oglindește-ntr-un izvor;Un cerb răsărit prin seară,Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgităîmi închipui că zăresc,Pâlpâind îndrăgostită,Frumoasa pe care-o iubesc!Emilian Oniciuc- 19.08.2016... XXIII. PICĂTURI DE FRAGI, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. Picături de fragi Emilian Oniciuc- 10.11.2016 Sărutări înfierbântate Ne respiră dragostea
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare seară, Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină-n mierea dulce din topita ceară Când răsuflări fierbinți îi ies din ... Citește mai mult Frumoasa PăcătoasăEmilian Oniciuc-16.07.2016Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul!Păru-i până la umeri, trupul de vioară
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
dor îs tremurândeîn tantrica iubire prin șoapte tremurate...Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul,Sărutul îi este taina izvoarelor adânci...Morgană care îți răpește gândul,În călimare albastre te face să te- arunci...Este rugăciunea vie din fiecare seară,Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță,Lumină-n mierea dulce din topita cearăCând răsuflări fierbinți îi ies din ... XXVIII. AZI, DUMINICA... (1) CINEMATOGRAFUL, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016. Azi, duminica... (1) Cinematograful Emilian
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
de la radio sau din cărți pentru a răspunde la întrebările fetiței și a o ajuta să înțeleagă lumea și tot ce o înconjura. Astfel duceau ele o viață modestă și liniștită, proiectată seara printr-o simplă luminiță la geam ce pâlpâia cald și lent la un loc cu viețile celorlalți locuitori de mii de feluri din orașul cel ploios. Deoarece iubea ploaia nespus, fetița obișnuia adesea să o întâmpine cu dans și voie bună și aproape mereu evita să își ia
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
picioare de timp negru. Printre degetele ierburilor de catifea mătăsoasă, roua sfântă se disipează. Cu mâinile-n șolduri obraznice, pomii-și reazemă umbrele de gardurile șifonate ori bușite de mașini nervoase privindu-și crucile din față, unde, pe alocuri, mai pâlpâie lumânări proaspete. Și gardurile se mai reazemă ici, colo de câte-un câine răgușit și înfometat, rezemat și el la rându-i de un capăt de lanț ruginit de vremuri triste și timpi morți. Pe Piscul Curăturii aleargă o șa
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > PASTELURI DIN CRENELURI 5 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2052 din 13 august 2016 Toate Articolele Autorului se răcorește teamă d-ntunerec și pâlpâie arome de cireș pe gură ta cerneală e mai albă și somnul te inundă unde ești pe câmpuri iarbă roade din apusuri și semne se tocmesc pe la ferești viața fuge că o zână îmbracă-te în falduri s-o privești
PASTELURI DIN CRENELURI 5 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373963_a_375292]
-
ironice. Infractorul și Carmstein se așezară pe două fotolii dinainte pregătite, apoi își pun pe capete căști din care ies sau intră o mulțime de fire viu colorate, făcându-i să semene cu doi roboți. Luminile jucăușe ale ciudatelor aparate pâlpâiră câteva minute, după care cei doi sunt ajutați să se ridice de pe locurile lor. Reporterii se năpustesc spre ei. „Infractorul” se așeză comod pe un scaun și cu un zâmbet ironic pe buze, spuse : - După cum vedeți, experiența a fost un
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
în timpul trecător ... Sunt ca un fir de iarbă Ce onduleaza-n adieri , Si-ntre privirile ce tremura Poveste vieții mele ... Aduna-ma la pieptul tău Și acopera-ma să nu fiu citită , Doar inima ta să-mi asculte viața Ce pâlpâie pentru o clipă ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Aduna-ma la pieptul tău / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII, 22 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ADUNA-MA LA PIEPTUL TAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375584_a_376913]
-
nu greșisem destul?! “Spectacolul de miercuri seară a fost cumva o dovadă de iubire? Ce-mi trebuia că să-mi dau seama, microscop sau telescop? Explică-i, te rog, unei biete ignorante”, venise răspunsul meu cu o scânteie de ironie pâlpâind, într-un ocean de îndoieli. Credeam că nu va mai răspunde, că se împăcase cu ideea că eram supărată și va renunța, gândeam eu, în timp ce desfăceam dopul unei sticle cu vin alb și savuram pe cât posibil prima înghițitură cu ochii
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
IOSIF MIROSUL TOAMNEI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 Referință Bibliografică: ELISABETA
ELISABETA IOSIF MIROSUL TOAMNEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371862_a_373191]
-
mormânt, plapumă să-i fie chipului din el. Că omul, ca frunza revine-n pământ, cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
nu depășea cincizeci de ani și mama patruzeci și cinci. - La ce oră zici că pleci? îl întrebă în șoaptă mama pe tata stând în pat mai mult pe întuneric, pregătiți pentru culcare, lampa fiind cum ziceam cu fitilul doar pâlpâind să nu se stingă. - Păi zic să fiu plecat pe la vreo două. Până ajung cu căruța la Constanța, durează drumul cel puțin patru ore și ceva. Sunt peste treizeci și cinci de kilometri. - Crezi că ai să reușești să obții un preț
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
atenția. Așa dar, mi-am șters cu batista umedă pleoapele apoi, fruntea și am ciulit urechile. ,,Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele. Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar, aerul proaspăt contribuia împreună cu legănarea din fotolii la o somnolență plăcută. Citește mai mult După un zbor de câteva ore am aterizat pe aeroportul din Cluj Napoca unde ne aștepta un elegant și confortabil
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]