1,838 matches
-
ai nici o vină și somnul ți-e greu și mintea pribeagă iar gândul să-ncerci niciodată nu-ntreabă într-un colț de pridvor într-un naos de crin îți faci loc ca un voal mângâindu-l din plin intră-n pântec de jar în cuptorul de vis în lăcaș de-nchinare sanctuarul ne-închis cordială ți-e poarta și inima țintă pui și somnul deoparte ațintită ți-e clipă cu vegherea cea trează în fecioară Preschimbi tot uleiul clepsidrei ce îl torni
PRESCHIMBAREA ÎNTREITĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366159_a_367488]
-
200 de kg. de boabe pe zi, dar n-are conștiință națională!... Femeia româncă nu are nicio suferință în postura ei de mamă: atunci când simte că e grea, pentru ea e floare la ureche, fiindcă are sentimentul că poartă în pântec un zeu! Ne mai întâlnim încă o dată și încă o dată. De sute de ori. Subiectul este același: destinul poporului român în context planetar. Ajunge la afirmația: - Întrucât toate popoarele au îmbătrânit, unele fiindcă nu și-au cunoscut rolul în istorie
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
mă supăr. Eu sunt o șea. / Noada zeului mă presează / de spinarea ducipalului. Poetul dintr-o „Sfântă Treime Stănesciană“ - ca în poemul Rudă și strein cuvântului - suferă „cu trupul“, ceea ce determină „refuzul sâmburelui de a se naște“, aidoma eroului din pântecul maicii-împărătese, așteptând a i se făgădui [ara-Tinereții- fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte, ceea ce permite, în schimb, a se înfățișa în limba română superbul verb a fiì („a face mulți feciori / fecioare“) - cu infinitivul lung, substantivat, «fiìre»: În miez, o cât de suav / sâmburele nu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului (proză lirică) plec. la răsărit de cuvânt, simt viața din mine răsucind stiletul în miezul luminii. plec fruntea deasupra pragului infinitului, pentru a nu-i știrbi sublimul din pântecul atât de primitor, plin de gheața sufletului real și de spiritul strajă al zborului către Nimic. mă reculeg o fracțiune de veșnicie în fața altarului păgân în care, yin-yang, pântecoasă inscripție, înnegrită de cenușa gândurilor rugilor călătorilor prin rugurile verzilor inele
BALANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361743_a_363072]
-
într-o singură lacrimă, la marginea Iovacrei. Gândește, amoebă a sufletului: visează, gând al Hamangiei; admiră, prunc al gânguritului; pipăie, meșter al ghioceilor; cutremură-te, intrare a paradisului ! Freacă-te la ochi, corp profesoral al infinitului! Inspiră-te, garnizoană a pântecului ! Îmbucă, maxilar al ochiului ! Bucură-te, lumânare a sufletului ! Căci la intrarea din spate a Teatrului Național din Iovacra, a fost sădit un pâlc voinic de brazi ! PS. Găsim în cronici prăfuite versuri pline de romantism visător, al strămoșilor noștri
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
mut în ne-credința Cuvântului... IOAN! IO-AN! Dezleagă-mi, Doamne, limba, să pot grăi cu ea, nu am crezut când Vestea i-a spus deșărtăciunii, un Prunc la bătrânețe din Duh tu vei avea, azi Fiul meu se naște din pântecul minunii. Ca el Prooroc în lume, Botezător nu îi, acela care strigă, cum în Scriptură scrie- să fie netezită în veci cărarea Lui, dar cine îi aude porunca din pustie? Dezleagă-mi limba, Doamne, de lut și iartă-i vina
IOAN de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351795_a_353124]
-
ține Ades prizonier Ademeniri feline Și-o regulă de fier C-atâtea lupte dure Se duc fără favoruri Și nu se-ndur’ să-ndure Nimic fără omoruri: O floare de cireș, O pasăre de cântec O țintă făr greș Nesățiosul pântec Pe cât de meschin totuși Avar din cale afară Când un buchet de lotuși Înseamnă primăvară Te miri dacă mai poate La câte furtuni pomul Ispitele cu toate Îngenunchează omul Zadarnică o scuză De neputințe plină Cu jarul tras pe spuză
RĂZBOIUL PERPETUU de ION UNTARU în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351798_a_353127]
-
durerea ploilor și a trezirii mugurii dor când învață să fie nu am știut că dacă voi înflori sau înverzi vei fi gelos pe culorile mele și că vei amurgi cu umbra plecărilor peste mine mi-am ucis rodul în pântec numai să te am Am mai murit o dată când m-am tăiat într-un fir de nisip pe care l-ai cuibărit acolo unde te iubeam mai mult în locul acela din palmă în care făceau dragoste liniile vieții și tu
AM ALES TOAMNA PENTRU UN PĂCAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352006_a_353335]
-
în somn, femeie, ce taină îți dezleagă visul? din rogvaiv de curcubeie, mi-aduci, în zâmbet, paradisul. de ce suspini, în somn, femeie, un stih te-alintă, ori vreun cântec? în rime smulse din știubeie eu mă rodesc la tine-n pântec. de ce suspini, în somn, femeie și ce ispită-ți stă pe buze? că brațu-mi aripi vrea să-ți deie, să zbori c-un roi de buburuze... https://www.youtube.com/watch?v=stanBlmu-bM&playnext=1&list=PL84FAEAC6DE5E0E61&feature=results main Referință
DE CE SUSPINI, ÎN SOMN, FEMEIE?... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352019_a_353348]
-
nici o umbră de regret pe trăsăturile lui solare. Cu inima bubuind de durere, îl privise ieșind din curte, cu statura lui de zeu, cu părul numai inele fluturând în vântul rece, ieșind din viața ei, probabil pentru totdeauna. Își atinse pântecul, mângâie făptura din inima lui și șopti vântului: - Acum, suntem doar noi două! Alt decor, alte personaje! Referință Bibliografică: SPECTACOLUL DIANEI - (II) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015. Drepturi de Autor
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
deosebită: credința propovăduită de el în secolul apostolic populațiilor din sudul Dunării, în provinciile romane imperiale Moesia Inferior (în care era inclusă și Scythia Minor - Dobrogea de astăzi), Moesia Superior și Tracia, coincide ca moment cu perioada în care în pântecele istoriei se plămădea poporul român. Perceput ca „naș” al poporului nostru, este de la sine înțeles motivul pentru care trebuie să-i acordăm acestui sfânt atenția noastră sporită, să aprofundăm rolul misionar pe care l-a jucat în această parte de
ANDREI, APOSTOLUL LUPILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350489_a_351818]
-
În care, ei, dibacii păianjeni, vremelnic Ucid iubiri printr-un sărut însângerat. În nopți de taină ne dau târcoale lilieci. Spațiul vibrează-n trup de iubire și cântec; Genunchii-i strivești după nescrisele legi Și simți durerea mai fierbinte în pântec. O strungă sângerândă s-a-ntredeschis prin nori, Când cornul lunii în ora dimineții S-a smuls din unghiul negru al unor bieți cocori Scăpând lumina în marea poart-a vieții. Privirea ta zadarnic înconjură steaua Ce-n marginea nopții a
CUM SPUNEA POETUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350595_a_351924]
-
drumului n-avea cine să-l aștepte decât singurătatea. curbura unei coapse părea un vis frumos un bloc de marmură gălbuie din care imaginația lui cioplea un chip de femeie. omul din oglindă se visa într-o iarnă erotică mângâind pântecul lui venus care părea că înviase sub privirile lui bolnave. dintrodată s-a văzut în oglindă cu barbă bătrân cât veacul urât ca un urangutan părăsit de lume de timp de iubită un monstru care supraviețuia într-o lume care
OMUL DIN OGLINDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351314_a_352643]
-
în pădure, nu ai avut cum să înveți bunele maniere și rafinatele purtări de la înaltele noastre curți. Să știi că și pe mine, precum vezi, m-a onorat, bunul nostru duce Harold numit Vârtosul iar acum port rodul lui în pântec. La anul, când voi împlini cincisprezece ani, mă va da de soție unui mare nobil și fi-voi și eu atunci ducesă. Hai, acum vino cu mine, să ne jucăm de-a baba-oarba, un joc numai pentru domnițe. O luă
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
l-a atras în sculptură pe Brâncuși, totuși românul va scoate sculptura din banalitate stilizându-i și șlefuindu-i... o viață întreagă linia și forma, pentru a o expune lumii așa cum este ea la origine, precum omul la început în pântecul mamei sale. Imbecilizându-i pe abstracționiști, Brâncuși crează sculptura ca și artă-concept al începutului, gândire simplă, inspirație din natural și adevăr, așa cum apare orice creatură, începând cu fragilitatea concepției și a nașterii - și cum n-a fost până la el -, antichitatea
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
și... nu vă sug nici sângele! N-am nevoie de voi în Împărăția mea! - Puneți mâna pe el! - ordonă „Imperatorul” și câteva gorile se aruncară asupra contelui. Dar acesta își transformă brațul într-o gheară uriașă cu care le sfârtecă pântecele. Măruntaiele li se împrăștiară printre scaune, sângele țâșni împroșcându-i pe cei din jur. - Veți cunoaște furia lui Dracula pentru genocidul produs neamului meu! Ucideți-i pe vinovați! - tună Contele. Cavalerii vampiri își prinseră adversarii și pe unii îi aruncară
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
în smocuri, pielea gălbuie, trăsăturile asiatice și steagotipia la unii dintre ei sunt principalele caracteristici care le observi imediat. Steagotipia, în ciuda aspectului ei inestetic, este o adaptare perfectă la traiul fără apă. Ea înseamnă acumularea de grăsime pe fese și pântec, pentru păstrarea echilibrului de apă și sare în cazul privării de apă pe perioade îndelungate. După câte precizează savantul rus A.D. Slonin, aceasta adaptare își are sinonimul în cocoașa de cămilă din lumea animală. Mandics Gyorgy considera că „această adaptare
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
lume, fără teamă - / Și nu e vamă / În care să nu dai, cu sufletul și viata ta, de mine, seamă - // Mamă, / Adorm și azi, în tine, ca o scamă - / Și nu uita să-mi spui / Pe când mă porți în catedrala pântecului tău, prin timp, hai-hui - // Dormi! Nani, pui! Om să răsari! Om să apui! Dormi, nani, pui! / 23 februarie 2009“. De altfel, cântecele și poemele dedicate Mamei sunt de o frumusețe și delicatețe fără cusur. Nu întâmplător, autorul mărturisește într-un
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
că ești chiar mai puțin decât creasta strălucitoare a valului în soare? * Cupe și porumbei de piatră. Albă piatră măruntă, îndepărtată. Mergeam străbătându-le în ochiul soarelui, subită lumină oblică. Au răsărit din lumină. Au răsărit, sclipire albă de marmură. Pântec nud peste fața soarelui. Lumină făcută piatră. * Seninul, în aerul ce fierbe, să se rotească între spini și pietre, până te va-ntâlni, pe cărările prăpastiei și în luminile ei înlănțuite, în timp ce asculți, ecou al lui Unu, ca-n niște
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
legi, ce curge de Crăciun cu doriri întregi. e-așa de frumos cerul prin rostiri cânărețul sfintelor sfințiri; Un cântec ne anima pe pamant când la copii aud cântec sfânt aud brazii păstrător de cântec când Iisus se plămădește-n pântec simt în Colinde cuvinte cu mister când le aud Lerul-Ler... coboară pădurile pe poteci neoprite și bradul se-npodobește cu fructe-mplinite; când căprioara amușinează peste timp pericolul armei venite din Olimp. De n-ar fi fost Iisus cum este n-am
COLINDUL LINDA-LIND de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351039_a_352368]
-
zdup, Cazne, martirii să-ndure, Să muște din tine un lup, Nu pot să-ți smulgă, femeie, Taina ascunsă în suflet; Sămânța sfântă de zeie, O porți cu tine, în umblet. Oștiri, cu săbii tăioase, Să-ți scoată pruncul din pântec, Li-s ochii-ți arme duioase, Adorm ostașii în scutec. Stoluri de îngeri te-nalță, Te suie spre ceruri, în sus Și toți de rău se descalță, Că-n brațe îl duci pe Iisus. Dai muguri mlădiței pe trunchi; Tu
NIMENI, FEMEIE, NU POATE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351100_a_352429]
-
izolare, de pustiu într-un târg de provincie uitat de lume. În lirica erotică Fundoianu trece la expresia directă a sentimentelor, întrebuințând forme verbale la indicativ-prezent: „Te-ador cu carnea tristă în care-am gâtuit păsări de mare, albe, cu pântecul spoit, și-aș vrea să-ți spun aceea ce-i rit în adorare, cu brațele întinse ca două sfeșnicare.” Sau: „Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc, te vreau, cum vreau, femeie, pământul bun și negru, pământul proaspăt în
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
cusute-n remușcări de zei nebuni, care-mi tăiau în gând, odinioară, răzbite încleștări catifelate zăcând pe-o rană, pește sânii lâncezi - conchistadori de vise deochiate, curtând alene cu mascări sordide muieri lascive pe-o canapea, cu roată universului pe pântec și-o răsuflare aprigă și grea - ca oseminte-ntr-un pahar aiurea, sorbit prin lăturanlice mocniri cotrobăind prin dosnicii de trupuri croite din sudalme și-înjosiri. Mă ruginisem de atâta plânset, și rob al rânii sfinte mă jertfeam, când m-
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
albă a lumânării... IX. NIMIC FĂRĂ TINE..., de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 895 din 13 iunie 2013. mi-e sete doar setea pătrunde în trupul celulei când fierbe țip dinspre lumină mi-e foame doar foamea respiră pântecul de sânge zbier dinspre pădurile gândului mi-e frig doar frigul mă ține în viață dinspre tristețea mea singură nu îmi este nimic fără tine ... Citește mai mult strig dinspre aermi-e setedoar setea pătrunde în trupul celuleicând fierbețip dinspre luminămi-e
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
permanentîn inima celei mai adânci netreziriinu încercam să ating frunzasub care își socoteaupatratul înghesuit al neluminiiei toți se născuseră pe șoapta nespusăa surdului răsăritmă amuza să știucă eu sunt eifără să râd de nimic de nimic de nimic... XII. ÎN PÂNTECUL NOPȚII, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 832 din 11 aprilie 2013. îmi sună în față în atingeri în inelele de apă cu care îmi măsor vârsta tobele care strivesc prin repetare cuvintele de au de of de
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]