672 matches
-
se zice, o ruină. Ruină? Da. Ruină. Pe dedesubt, În subsol, adică? Nu, doar, ci, și pe deasupra. Și pe sol. Să te duci și să privești ce a mai rămas. Că n-a mai rămas aproape nimic. În afară de un mare pârjol. Da. Un pârjol, de la un capăt la altul, al fostelor tale domenii Înfloritoare. Acum? Acum. Da. Și, de-acum, ce fac? Eu pot săți ofer o soluție. Care anume? Vino cu mine. Dar eu sunt atât de urât și tu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ruină. Ruină? Da. Ruină. Pe dedesubt, În subsol, adică? Nu, doar, ci, și pe deasupra. Și pe sol. Să te duci și să privești ce a mai rămas. Că n-a mai rămas aproape nimic. În afară de un mare pârjol. Da. Un pârjol, de la un capăt la altul, al fostelor tale domenii Înfloritoare. Acum? Acum. Da. Și, de-acum, ce fac? Eu pot săți ofer o soluție. Care anume? Vino cu mine. Dar eu sunt atât de urât și tu ești atât de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
rânduri dincolo de Prut. Tinerețe de sacrificii, copil băgat sub iarbă, străini în propriul nostru sat. Cam puțin pentru un nou început. Noi nu aveam ce îmbrăca, copiii la fel. Repetam în mic, ca familie, soarta nenorocitei noastre țări mereu sub pârjol și mereu gata s-o ia de la capăt. Iarna a fost îngrozitoare. Noroc de lemnele aduse de la Bichigi, noroc de gâște. Aici toți învățătorii, cât de săraci ar fi fost erau înstăriți comparativ cu noi: aveau pământ, vie, casă proprie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce spune Lazor: „Și pentru mai mare credința m-am iscălit și eu jidovește”. Multe or fi în capul tău, fiule, dar ceea ce nu știi este faptul că între 11 iunie 1754 și 5 iunie 1757 pe aici a trecut pârjolul, care n-a iertat nici dugheana lui Locman. Focul a trecut tocmai după ce „Ștefan curălariul”, cumnatul lui Locman, a meremetisit dugheana închiriată de la „gerah”. Uite ce spune Locman la 5 iunie 1757 (7265): „Și după ce au făcut cheltuiala...s-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
este decât a celor care fără de noroc au fost aruncați pe Ape sărate, iar așa, fiind ca noi, aici, e mai bine și nu avem a ne plânge Încă el, Ali Străilaș, s-a mai tânguit o vreme, arătând mare pârjol de disperare în sufletul său și frângându-și mâinile și neavând curaj să-și pună inima în palmă dinaintea mea, dar mai prevestindu-i eu, că dinafara galeriilor minei, românașii noștri dau luptă mare cu năvala Apei și că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scofâlcit: Să stai așa, învelit, ca să transpiri! porunci el acestui pacient cu bizară, trufașă și plină de neobrăzată comportare. Dintr-odată, aprigă, aspră, barbară, intoleranța față de ingratitudine și față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și cușma din blană de iepure dădu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
forma inițială - până la ultima literă - nu mai eram capabil să o repet. Mi-ar fi scăpat ceva; aș mai fi adăugat un cuvânt. M-aș fi implicat într-o autocompilație. N-am mișcat un deget pentru a-mi salva de la pârjol hârțoagele. Lumile pe care le născocisem. Pe care le prevestisem. Pentru că le nimicisem cu mult înainte, cu Magistrații lor cu tot, doar din vârful peniței. N-am avut nici un gest necontrolat. Simțeam cum cresc; atingeam adevărata mea dimensiune. A criminalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fost găsit nicăieri; se pare că fusese avertizat. Oamenii Magistratului nu au pățit nimic; se arătaseră de partea Comitetului Cetățenesc încă de la începutul evenimentelor; se vorbește că o făcuseră chiar mai dinainte. Trădaseră, adică. Caravella, scăpată ca prin minune de pârjolul de la Pensiune, a fost, mai întâi, iertată. Ba și dusă, într-un triumf șugubăț, până-n centrul Stațiunii. Acolo s-a produs o radicalizare bruscă: femeile au vrut să dea un exemplu potrivit oricui va mai dori desfrâul; Caravella aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
patru tablouri pe motivul basmului Sarea în bucate de Petre Ispirescu Personajele Pricină-Împărat Domnița Ana Domnița Dana Domnița Liana Primul sfetnic Posacul Al doilea sfetnic Lingușitorul Al treilea sfetnic Limbutul Măscăriciul Gând-Împărat Împărătița Lioara Brăduț-Voievod Chelăreasa Ilinca Ceaun Mai-marele bucătar Pârjol Mai-marele oștenilor Cei trei sfetnici ai lui Gând-Împărat Împărații oaspeți: Hulpav-Împărat; Bolovan-Împărat; Lehamite-Împărat; Gras-Împărat; Slab-Împărat Crainicul Curții (voce) Crainicul toboșar Privitor 1 Privitor 2 O fată Aprodul Tabloul 1 La Curtea lui Pricină-Împărat Sala tronului. În dreapta și în stânga uși. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
le-oi face pe toate așa cum m-ai învățat dumneata. ILINCA: Nu mă îndoiesc de asta. Iaca aici pecetea pentru înscrisurile către cămări și beciuri. Le știi rostul și sama. Cată să vină dumnealui Ceaun, mai-marele peste bucătari, și dumnealui Pârjol, mai-marele străjerilor cetății, după tainuri pentru o săptămână. Să le slobozi cele de cuviință, după împuternicire, cu dreptate, dar și cu grijă pentru cele ale Măriei Sale. Poate-or mai veni și alții, că la luat se-ndeasă toți, cu rând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iese pe ușa din stânga) CEAUN (pleacă spre ușă): Vai și of! S-arată o vreme de crâșcare, cât va trebui să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
CEAUN (pleacă spre ușă): Vai și of! S-arată o vreme de crâșcare, cât va trebui să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă pe un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată) CEAUN: Ba-s afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită ici cam ce mi se dă de-o copilă, pentru șapte zile de masă a Măriei Sale. PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de uimire): Peste poate! Însă despre ce copilă vorbești? De când a ajuns jupâneasa Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată) CEAUN: Ba-s afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită ici cam ce mi se dă de-o copilă, pentru șapte zile de masă a Măriei Sale. PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de uimire): Peste poate! Însă despre ce copilă vorbești? De când a ajuns jupâneasa Ilinca o copilă?! CEAUN: Că nu-i vorba de dânsa. Jupâneasa a plecat pe nu știu unde și-a lăsat în locu-i pe jupânița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lăsat în locu-i pe jupânița cea tânără (semn din cap spre masa cu condica închisă), Liana, care uită-te și dumneata și te miră cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trecem dincolo de ușă să-ți faci intrarea cum se cuvine. Și-ți doresc izbândă mai mare ca a mea, fârtate. Iară dacă ți-o prisosi din cele primite, să-mi dai și mie câte ceva, că nu ți-a fi degeaba. PÂRJOL: Hm! Om vedea noi care pe care! (Ce doi se strecoară afară și trag ușa. Revine la masă Liana, deschide iarăși condica. După câteva clipe, Pârjol intră puternic și falnic.) Jupâniță, am venit... LIANA (calm, ridică ochii, Pârjol își înghite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cele primite, să-mi dai și mie câte ceva, că nu ți-a fi degeaba. PÂRJOL: Hm! Om vedea noi care pe care! (Ce doi se strecoară afară și trag ușa. Revine la masă Liana, deschide iarăși condica. După câteva clipe, Pârjol intră puternic și falnic.) Jupâniță, am venit... LIANA (calm, ridică ochii, Pârjol își înghite vorbele.): Fă bine și dă mai întâi ziua bună, viteazule; că n-ai intrat în casă pustie... Oare tocmai domnia ta, care ești pus mai mare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi degeaba. PÂRJOL: Hm! Om vedea noi care pe care! (Ce doi se strecoară afară și trag ușa. Revine la masă Liana, deschide iarăși condica. După câteva clipe, Pârjol intră puternic și falnic.) Jupâniță, am venit... LIANA (calm, ridică ochii, Pârjol își înghite vorbele.): Fă bine și dă mai întâi ziua bună, viteazule; că n-ai intrat în casă pustie... Oare tocmai domnia ta, care ești pus mai mare peste străjerii cetății, să nu știi a te purta cuviincios? PÂRJOL (cu superioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ridică ochii, Pârjol își înghite vorbele.): Fă bine și dă mai întâi ziua bună, viteazule; că n-ai intrat în casă pustie... Oare tocmai domnia ta, care ești pus mai mare peste străjerii cetății, să nu știi a te purta cuviincios? PÂRJOL (cu superioritate): Eu jupâniță?! Păi eu am slujit la trei împărați, și cu acesta al nostru patru, și pretutindeni am agonisit învățături alese, în vorbe, în purtare, în straie... Ia uite numai, văzut-ai dumneata un bărbat mai chipeș până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apăsat încăperea) LIANA: Asta spuneam și eu. Tocmai domnia ta... Dacă trimiteai aici un oștean, cum i-ai fi poruncit să se înfățișeze și să vorbească? Și ce i-ai fi făcut aflând că a dat buzna așa, ca un bivol? PÂRJOL: Ferească sfântul! L-aș fi... (gest de sucire a gâtului) LIANA: Întocmai. Ia fii bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dat buzna așa, ca un bivol? PÂRJOL: Ferească sfântul! L-aș fi... (gest de sucire a gâtului) LIANA: Întocmai. Ia fii bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete ales. Fii bun și așază-te pe scaunul de colo. PÂRJOL. Foarte mulțumesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete ales. Fii bun și așază-te pe scaunul de colo. PÂRJOL. Foarte mulțumesc pentru bunăvoință. (se așază) Scumpa sănătate a domniei voastre...? LIANA: Mă aflu bine și nădăjduiesc același răspuns din partea domniei tale. Oare ți-aș putea fi de folos întrucâtva? PÂRJOL (o privește cu încântare vădită): Folosul cel mare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Fii bun și așază-te pe scaunul de colo. PÂRJOL. Foarte mulțumesc pentru bunăvoință. (se așază) Scumpa sănătate a domniei voastre...? LIANA: Mă aflu bine și nădăjduiesc același răspuns din partea domniei tale. Oare ți-aș putea fi de folos întrucâtva? PÂRJOL (o privește cu încântare vădită): Folosul cel mare îl am privindu-te, jupâniță Liana; și ascultând vorbele alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Folosul cel mare îl am privindu-te, jupâniță Liana; și ascultând vorbele alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]