8,628 matches
-
neguri se aștern peste clipeIar speranțe se cern în risipe,Lasă-ți tristețile și dorurile, La noapte, să plece în lumea lor,Fii împăcat cu sufletu-ți, omule,Nu uita că ești doar un trecător...Prin lume hoinar o vreme pășind,Spre zile mai luminoase veghindPrintre nopți amare și nesfârșitePe chip lăsate-n timp a fi citite,Vor fi încă multe lupte grele,Iar printre lacrimi, de învins rele...De-ți va fi inima prea zdrobită,Iar ființa-ți, prin trădări
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
puterea de-a trăi negăsită,Poposește și gândește-un moment,Nimic pe pământ nu e permanent!Orice fapt își va primi răsplata,Totul își va găsi-n drum lent plata,Iertarea e supremă peste toate,Dar s-o ofere, ... XI. PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Dacă fiecare vis măreț ar motiva îndeajuns toți oamenii să lupte pentru el, am trăi într-o lume în care visele
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
acest neamPe care l-a salvat numai credința,Cum, din străbuni, așa toți auzeam!... XVII. ASCENSORUL VIEȚII, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. Viața e un ascensor programat doar să urce! Odată ce am pășit în el, acesta doar urcă, treptat, spre infinit, iar niciodată nu coboară, în pofida orizonturilor ce se deschid împrejur permanent, și a ființei, ce uneori și-ar dori din răsputeri să reia un drum de la început, de la o anumită răscruce a
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
dovezi de înțelegere a presiunii ritmului alert în care pașii se pierd, pe rând, fugitiv și sistematic, în negura din ce în ce mai îndepărtată, ce cuprinde, acaparând veșnic, trecerea zilelor... Citește mai mult Viața e un ascensor programat doar să urce! Odată ce am pășit în el, acesta doar urcă, treptat, spre infinit, iar niciodată nu coboară, în pofida orizonturilor ce se deschid împrejur permanent, și a ființei, ce uneori și-ar dori din răsputeri să reia un drum de la început, de la o anumită răscruce a
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ce predomină pretutindeni în jur lumea, în diversele realități derulându-se, ale fiecăruia dintre noi, nu am cunoaște secundele diferite în intensitate ale fericirii, izvorând din celelalte nuanțe, ce încântă simțurile pe parcursul înaintării prin clipe, zile și nopți, în timp! Pășind în vârfuri de atingeri tactile ale luciului podelei, abia sesizabile, ... Citește mai mult Fără povești înălțătoare închipuite, zilele noastre oglindite în banalul realității cotidiene ar arăta gri, alternând, în galopul prin labirintul timpului, între alb și negru!Din fiecare moment
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ce predomină pretutindeni în jur lumea, în diversele realități derulându-se, ale fiecăruia dintre noi, nu am cunoaște secundele diferite în intensitate ale fericirii, izvorând din celelalte nuanțe, ce încântă simțurile pe parcursul înaintării prin clipe, zile și nopți, în timp! Pășind în vârfuri de atingeri tactile ale luciului podelei, abia sesizabile, ... XXXIII. ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. Un alt miracol al toamnei Coboară amețitor, în zări, Fiind leagăn lent al
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
DE NOIEMBRIE..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. Un alt miracol al toamnei Coboară amețitor, în zări, Fiind leagăn lent al frunzei, Ce se așterne, căzând în scări! Pe drum de covor ruginiu, Pășind agale, oameni, păsări Își întâlnesc al lor pustiu, Și-n ochi par a li se cuibări... Tristeți, ori dulci melancolii Se revarsă-n sublime magii, Lăsând mister și emoții, Peste liniști ori clipe hazlii... La porți stă carul cu roade
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
îndulcite De seninul ce le-nsoțesc În inimi, traversând grăbite... Ca o blandă mângâiere, ... Citește mai mult Un alt miracol al toamneiCoboară amețitor, în zări,Fiind leagăn lent al frunzei,Ce se așterne, căzând în scări! Pe drum de covor ruginiu,Pășind agale, oameni, păsăriîși întâlnesc al lor pustiu,Și-n ochi par a li se cuibări...Tristeți, ori dulci melancoliiSe revarsă-n sublime magii,Lăsând mister și emoții,Peste liniști ori clipe hazlii...La porți stă carul cu roadeCulese-n truda
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Îmbrățișând prin veacuri trecutul României, Din cripta de la Putna, Ștefan spre noi privește. Sosit-a sol de Paște,în pragul ctitoriei, Foc viu ne e speranța, el spre altar pășește. Emoția străbate prin trup, întreaga țară. El s-a întors acasă, în strămoșeasca vatră. Purtat-a cu obidă, decenii de ocară. Însă astăzi, în genunchi sărută sfânta piatră. Deschis îi este drumul,spre a țării capitală, Unde-n triumf străbate
CHEMAREA NEAMULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383700_a_385029]
-
ro/projects/p-s-andrei-andreicut-mai-putem-trai-frumos - 02.07.2014/23.05.2016). Câteva concluzii și încheierea În concluzie, voi sublinia încă odată adevărul și realitatea, la unison și în deplin accord cu Părntele Arhiepiscop și Mitropolit Dr. Andrei Andreicuț, că, prin rugăciune omul pășește înaintea lui Dumnezeu, pentru a vorbi cu El despre sufletul său, despre desăvârșirea și despre mântuirea sa, rugăciunea rămâne suprema datorie a noastră, a tuturor creștinilor, văzând și constatând din cele enunțate aici importanța și actualitatea ei, fiind ieri, azi
DUHOVNICESC AL PĂRINTELUI ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT DR. ANDREI ANDREICUŢ AL CLUJULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383635_a_384964]
-
esența aceea parfumată care-mi umplea obrazul cu lacrimile lor. am privit în jurul nostru. brazi tineri tăiați de vii. am înțeles. am tăcut. i-am sărutat scoarța. am tăcut amândoi. ca un clovn căzut în dizgrația conurilor. m-am retras pășind încet pe mușchiul umed de pe rădăcinile cuvintelor risipite. el mi-a mulțumit. pădurea a foșnit scurt. ploua când am plecat. în Brașov e soare acum. 20 iulie 2016 -------------------- să simți cum curge prin tine verticalitatea unui brad bătrân să te
VERTICALITATEA COPACILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383761_a_385090]
-
Dorin, iar acesta îi vorbea într-una de un viitor prosper. La un moment dat drumul lor se strâmtoră foarte mult și întunericul deveni și mai dens, iar Dorin îi propuse ca el să meargă înainte, iar în momentul când păși înaintea lui Dorin făcu câțiva pași, apoi simți că pășește în gol și se prăbuși, însă căderea era atât de groaznică încât avea impresia că cădea într-o prăpastie fără fund. Și nu vedea nimic, era atât de întuneric iar
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
prosper. La un moment dat drumul lor se strâmtoră foarte mult și întunericul deveni și mai dens, iar Dorin îi propuse ca el să meargă înainte, iar în momentul când păși înaintea lui Dorin făcu câțiva pași, apoi simți că pășește în gol și se prăbuși, însă căderea era atât de groaznică încât avea impresia că cădea într-o prăpastie fără fund. Și nu vedea nimic, era atât de întuneric iar Liviu simțea doar cum cade, prăbușindu-se în neant. La
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
melci. “Mereu mi-a plăcut să-i privesc cum se târăsc, dar niciodată nu am suportat să se târască spre mine lipicioșii aceștia ce-și poartă casa-n spinare alergând din loc în loc, parcă ar căuta eternitatea și nu pot păși dincolo fără cocoașa calcaroasă”. Interesant de remarcat că și Tânărul X și Bătrânul X, dau acestor târâtoare însușiri antropomorfice. Târâtoarele sunt perseverente și par a avea un singur gând: să invadeze totul. De aici și teama celor doi care se
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
membrelor pământene. - Dar tu ești un om cu aripi așezate unde nu trebuie. La noi îngerii au aripi, dar la brațe, nu acolo unde noi avem picioare. Ai răbdare ! Acum urmează să privești realitatea, în față, așa spuneți voi Pământenii ! Pășește ușor alături de mine, e prima parte a cunoașterii. Bărbatul Pământean nu dorea să comenteze, era depășit de tot ce ajungea la creierul său. Poate că visez, își spuse ! Așa a început ! Un uriaș ecran apăru în fața ochilor săi ! Acum foarte
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
zi după zi, bărbatul pământean pătrundea în misteriosul Xenobonio. Viziona orașe marțiene, el rămase la denumirea dată planetei, de pământenii din țara sa. Singurul lucru cu care nu se putea obișnui era că îi vedea pe ei cât de ușor pășesc, folosind aripile de la picioare. Acum înțelegi de ce picioarele noastre s-au atrofiat de-a lungul milioanelor de ani ? Vorbesc în termeni pământeni cu tine ca să-ți fie mai ușor Ne simțim minunat cu aceste aripi în locul membrelor voastre.. Dar să
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cade liniștea-nserării peste florile din crânguri E o pace peste toate cum n-a fost de multă vreme Peste teii plini de floare rar pășesc doi tineri singuri Ochi în ochi și mână-n mână cu iubirea scriu poeme. Ea-l sărută pătimașă , el îi prinde flori în păr Se îndreaptă înspre lacul împânzit cu flori de nufăr Și-aminteau de ziua-n care împărțeau
ÎNSERARE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380139_a_381468]
-
-n suflet cu dor să te strâng. Vino iubite in șoaptă să-ți spun Că iubirea ce-ți port e încă întreagă, Apari în noaptea mea, hai, vino acum, Să mă iubesti te-oi învăța și să-ți fiu dragă! Pășește cu grijă peste nuferi în lacrimi Și hai, vino, de-o viață te-aștept! Adu cu tine și doru-ți în patimi Și-așează-l ușor peste rana-mi din piept. Vino iubite să pot să te plâng În noaptea asta cu lacrimi
ȘI NUFERII PLÂNG de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380172_a_381501]
-
Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Răul poate triumfa atunci când oamenii buni nu fac nimic ca să-l înlăture. " ( Edmund Burke) Tu, miner al vieții tale - un pribeag pe căi mințite - umilit pășești agale printre politici nesimțite. Ai uitat ce-nsemnă dorul și iubirea de aproape; aștepți umil doar ajutorul și-o minune să te scape. Ești pierdut printre talk-show-uri și tembelizări murdare; ei, ce-ți bat doar apropouri sunt specialiștii-n abordare. Vor
PICTORIAL DESPRE „JALEA VIULUI” ( DEDICAT DOMNILOR DACIAN CIOLOŞ ŞI KLAUS WERNER IOHANNIS ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380175_a_381504]
-
de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește cum luna răsare Și-apoi dintr-odată dispare. Referință Bibliografică: CRĂIASA ZĂPEZII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1860, Anul VI, 03 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380182_a_381511]
-
gol pe iarba chemării tale și port bluza diafană din privirea- ți sub dorul ce mă poartă în înaltul cel mai înalt. Freamăt în dorința-ți nemărturisită și las carul cu stele să ne poarte visul. Pe vârfuri de gânduri pășim încet, încet... Curând! Voi slobozi toate florile să-ți deznoade pașii pe vârfuri de brad, pe vârfuri de pădure... rumoare în mișcare, doar salturi spre lunga, nerăsuflata îmbrățișare! Referință Bibliografică: August / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679
AUGUST de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380212_a_381541]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MERG Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Merg înainte cu gândul în urmă la tot ce-a rămas nefăcut Pășesc inegal alături de turmă greșind repetat și știut * Privesc în pământ, cu ochii la ceafă știind că nu sunt urmărit Trag cerul pe mine ca pe o eșarfă doar să mă simt învelit . Dau să vorbesc dar limba e aspră de-
MERG de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380228_a_381557]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > CRAVATA DE PIONIER Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului CRAVATA DE PIONIER De când ne naștem și până când părăsim planul terestru, suntem într-o continuă așteptare. Animați de vise, pășim naivi și încrezători pe cărarea vieții și așteptăm... și așteptăm... ca în final să ne mutăm la cele veșnice. Eram prin clasa a treia, la Școala generală numărul 2, azi Ioan Bob. Școala avea două locații: corpul propriu-zis al școlii
CRAVATA DE PIONIER de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380223_a_381552]
-
cu pușca pe umeri Fericit prin pădure mergea, Își întețea pașii, nu puteai să-i numeri, Acasă regretând se întorcea! Pornise la o frumoasă vânătoare, Dar l-au trimis înapoi... îmi spunea, El pregătise cu desfătare: Prinderea vânatului urmărea. Melancolic pășește, pușca și-o vinde, Printre lacrimi mângâie câinele iubit, Că nici nu știe câte ierni va mai prinde, Anii de pe umeri, părul i-au albit! Referință Bibliografică: Bătrânul vânător / Deogratia Artangel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI
BĂTRÂNUL VÂNĂTOR de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380234_a_381563]
-
deranjeze. Frigiderul se opri deodată din zumzăitul său molcom și o tăcere care lui Florin îi păru că-l asurzește, cuprinse pentru scurt timp încăperea, încremenindu-l pentru scurt timp. Apoi se auziră iarăși sforăielile lui Vadim. Dezmeticindu-se, Florin păși cu grijă spre sufragerie, de unde luă scrumiera plină de mucuri de țigară și paharul din care băuse. Așeză scrumiera la marginea mesei și trăgând de sub masă trusa de plastic a bormașinei, o poziționă între marginea mesei și scaun, exact acolo
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]