2,742 matches
-
Acasa > Impact > Relatare > MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1677 din 04 august 2015 Toate Articolele Autorului MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (Partea a II-a) Părăsită e și casa bătrânului Hasenfuss, deși el n-a rămas în Germania, ci s-a întors voluntar în țară, spre stupoarea celor mai mulți umilenți. Plecase fiindcă nu mai avusese pace cu fiică-sa și cu cele
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
Acasa > Impact > Relatare > MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1677 din 04 august 2015 Toate Articolele Autorului MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (Partea a II-a) Părăsită e și casa bătrânului Hasenfuss, deși el n-a rămas în Germania, ci s-a întors voluntar în țară, spre stupoarea celor mai mulți umilenți. Plecase fiindcă nu mai avusese pace cu fiică-sa și cu cele două nepoate, care se doreau
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
mai mult pentru pitorescul așezării sale, dar fiica acestuia pretinsese marea cu sarea în schimbul ei, așa că a rămas, la fel ca altele, de izbeliște, înconjurată de lumânărele galbene crescute viguros până aproape la înălțimea balconului. Cea mai arătoasă dintre casele părăsite este însă cea a fostului inginer Emilian Donciu. Are un front larg, ușă la intrare din parchet lăcuit cu copertină deasupra, streșini și burlane pătrate din tablă arămită și jaluzele Eslinger la ferestre. Casa a fost construită de părinții inginerului
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
reinstaurează în spațiul de care fusese văduvită cu mult timp în urmă. Casele și spațiile din jur, cotropite de vegetație, vorbesc mâhnite, în felul lor, despre această inexorabilă regresie a unei lumi către obârșii. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Mâhnirea caselor părăsite (Partea a II-a) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1677, Anul V, 04 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
coase. Iar somnul se coboară pe pătura de frunze Ținând perina clipei prin visele confuze Și toamna e în casă pictată-ntr-un tablou Pe când noi scriem viața golind înc-un stilou. Dar șoapta azvârlită în cerul nostru mut Se lasă părăsită ca-ntr-un necunoscut, Iar în capătul zilei luceferii din noi Rup firul de iubire pierdut de amândoi. Eu m-aș lăsa o dată în buzunarul vieții Și aș privi afară prin zorii dimineții, Dar iată că mi-e teamă să
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana cu ceai de tei și gunoierul cară fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane, dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă, nimic nu te poate compromite în ... Citește mai mult Ca un biet
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mai mic sunet. În cele din urmă, izbuti să le recupereze. Simți sub degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era de furat Într-o biserică părăsită? Sau cineva, ca el, venise să inspecteze locul crimei? În timp ce bâjbâia prin beznă după ce fusese lovit, avea senzația că, undeva aproape, mai exista și un al doilea trup. Dar poate că fusese doar rodul imaginației lui. Între timp, izbutise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu aplomb liberal iminența sfârșitului istoriei, primul rămânând credincios așteptării sale mistice, al doilea Întorcând-o, modern și contemporan, ca la Ploiești, via U.S.A., scena lubrică a singurului viol În grup la care asistasem vreodată, consumată printre niște magazii părăsite, unde un grup de puști din primele clase primare, Între care și fratele victimei, târâse o fetiță de aceeași vârstă, pe care o chema Stela și care râdea inconștientă tot timpul, revelația că și În Ebraică, și În greacă verbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că prima parte a zvonului se altoia de minune pe trunchiul mai vechii legende care spunea că, după cucerirea Ierusalimului, cruciații primiseră permisiunea de a locui În apropierea palatului regelui Balduin, construit pe ruinele templului lui Solomon, ale cărui subterane părăsite sunt exploatate cu sârg de către cavaleri. Ei află aici dovezi că omul care a pătimit pe crucea Golgotei n-a fost Isus, ci un alt iudeu, poate un frate geamăn al Mântuitorului. În felul acesta, renegarea lui Hristos de către templieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pășești tot timpul În gol. Noroc cu balustrada care te ajuta să-ți menții echilibrul. Când am terminat coborârea, Eveline s-a oprit și a rotit lanterna Împrejur cu o mișcare largă. Eram Într-un soi de galerie de mină părăsită, un tunel cu diametrul de cel mult trei metri, cenușiu și lugubru. Ce dracului căutam eu acolo, la ora, aia, n-aș fi putut să spun În ruptul capului. N-aș fi putut să spun la nici un fel de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime flămândă a devorat un car cu măcriș cu tot. în fața unui sat părăsit fu văzută pe la cântători o namilă de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care ținea hanul din locul numit „La crucea lui Sas”, fu trezită în puterea nopții de înspăimântătoare lovituri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
putem, dar... nu se poate! Timpul se-ascute în urma noastră și-n față se-ntunecă, vremurile încep a se zgudui și firava noastră construcție epică, oprită la jumătate, la un sfert, cine mai știe, arată încă o dată ca „un zid părăsit și neisprăvit”. Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așterne pulberea cenușie a unei presimțiri catastrofe. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șantajează prin președinta comisiei care ce credeți că-i spune: «Profită cît sînt eu În comisie că altfel nu mai pupi tu postul ăsta». Nicușor a venit ca turbat acasă - vă dați seama ce cumplită e solidaritatea dintre două femei părăsite - nici nu vrea să audă să se mai prezinte la concurs, atîta timp cît depinde de această persoană. Deși acum ar avea cele mai mari șanse, că e tînăr, n-are decît treizeci de ani și ar scăpa de naveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bucăți pe scândurile butucănoase. M-am aplecat deasupra lui și chipul meu se clătina în mulțimea de cioburi. Așadar, în dosul curții era un șir de șoproane. Acolo erau adunate relicvele războiului, ca amintire. Arătau precum cabinele dintr-o stațiune părăsită, dar nu am ajuns la această comparație decât mult mai târziu. Pe vremea aceea, nu aveam încă nevoie de ea și nici nu aș fi putut s-o fac, pentru că nu dețineam cele trei cuvinte necesare: părăsită, stațiune, cabine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dintr-o stațiune părăsită, dar nu am ajuns la această comparație decât mult mai târziu. Pe vremea aceea, nu aveam încă nevoie de ea și nici nu aș fi putut s-o fac, pentru că nu dețineam cele trei cuvinte necesare: părăsită, stațiune, cabine nu erau încă în posesia mea. După-amiaza își duceau traiul pe acolo mai multe pisici. Uneori, pe acoperișul gudronat, erau chiar câte cinci. De altfel, urmând soarele de pe cer, noaptea se suiau în pod, iar ziua se refugiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
m-a chemat la el m-a mângâiat, fără să-și scoată mănușile, bucuros că exist. După cum era bucuros de toți cei pe care îi învăța și care-și vor aminti de el. — Dar mai ales pe voi, oițele mele părăsite, pe voi vă iubesc cel mai mult - ne-a spus el și a mai chemat trei oițe ca să le mângâie. Atunci am început să-l urăsc. Mă așezam cât mai departe de el, în ultimul rând din amfiteatru, de unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nou, dar atunci te sfătuiesc să te regulezi ca lumea. Altfel să știi că nu primești nimic de la mine. O sută de mii de rugăciuni și mirosul unui coit sub chipul meu. Pe pântec. Am rămas așa, pe jumătate despuiată, părăsită, rece. Da, pe la spate, ca să știi toate amănuntele. Și spălată. Cu costumul lui Benjamin agățat în fața mea, ca să-l văd. Fără să plâng, fără violență. Și nu pe bani. Iar duminică am făcut, de disperare, tot ce se poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îmi dau seama că e apartamentul nostru, după bătaia ceasului din bucătărie care merge șonticăind ca un șchiop pe scări: doi pași repezi, apoi iar un pas, și încă un pas. Tot ce se petrece apoi în acest apartament parcă părăsit capătă un aer straniu, dar simt că stranietatea începe, mai exact, crește în momentul în care pătrund în hol. Oprit în fața fostei mele camere, nu-mi amintesc dacă am încuiat ușa de la bucătărie, nu știu nici măcar dacă era cheia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
caii la păscut. Coborâră amândoi și se afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a zis nimic când am plecat de acasă, dar l-am văzut cum pune în desagă cornul cu pulbere, plumbii și flinta cu care mergea uneori la vânătoare. M-a dus acolo, unde am fost noi ieri, la gura minei părăsite. Ne-am așezat, și-a aprins o țigară, după care mi-a spus o poveste. La fel voi face și eu acum, pentru că nu mă duce capul cum să procedez altcumva. După ce termin de povestit desigur că o să ai nedumeriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu tine, poate că e prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea toată noaptea, nu cred că este o soluție. Cum facem s-o închidem măcar în mina părăsită? Păi, ăsta-i rostul paznicilor, spuse Calistrat luând toiagul și cântărindu-l gânditor în mâini. Numai eu știu cât de greu a fost să țin vâlva în frâu. E foarte adevărat, numai tu știi. Ce vrei să spui? Știi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de lângă geam. Privea înainte fără nici o țintă, bătând darabana cu vârful degetelor pe marginea laviței. Eu am avut noroc, băiete, rosti el într-un târziu, tata deja închisese bestia în bârlog când m-a dus pe mine acolo, la mina părăsită. Tot ce mi-a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne de priceput pentru mine. E ușor să înveți fără ca vâlva să se repeadă peste tine, fără să stai cu frica că te poate încolți în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea în fiecare noapte, nu cred că este o soluție. Cum facem să scăpăm de ea, măcar s-o închidem în mina părăsită? Se vedea că bătrânul nu era dispus să renunțe la ideea lui. Se hotărâse la o metodă de învățare și nu voia să renunțe la ea. Am văzut că prinzi repede și, mai ales, nu ești lipsit de har, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
liniștea era deplină. Pereții înguști îl apăsau, ar fi trebuit să audă zgomotele ciocanelor de abataj ori hârșâitul lopeților cu care încărcau pietrele. Două cazmale și un târnăcop zăceau pe jos, chiar lângă vagonetul pe care îl găsiseră în mina părăsită și pe care îl foloseau și ei ca să scoată materialul excavat din grotă. Dincolo de acesta, galeria mai continua câțiva metri după care urma peretele prăbușit pe care încercau să-l perforeze. Îi fu suficientă o singură privire ca să se convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aleg un "urmaș" al paznicului și zeii îl primesc -, în persoana lui Cristian Toma, inspector de poliție din Iași, aflat în concediu de odihnă și, cum se vede, de (re)facere a ființei interioare la Baia de Sus; în fața minei părăsite, unde se află vâlva, nu e eficient decât toiagul lui Moș Calistrat, un instrument magic, echivalent al bastonului din romanul precedent: toiagul lui Moș Calistrat și bastonul lui Rodion din Ktistai re-prezintă semnele sigure ale intervenției lumii de dincolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]