705 matches
-
mă fac remarcat. Neștiind exact ziua când va veni, ca să mă îmbrac și eu mai "remarcabil", s-a întâmplat că a sosit la noi într-o duminică dimineață când eu, ca de obicei, eram trimis de tata cu boii la păscut. Aveam pe mine niște pantaloni mai vechi care, fără să-mi dau seama, probabil n-au rezistat rugilor de mure și altor arbuști spinoși prin care m-au băgat animalele naibii în căutare de ierburi. Cum aveam obligația să stau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
spanac, păpădie etc.) sau cultivate (bostan, sfeclă, floarea soarelui ș.a.), pe care trebuia să le hăcuim cu satârul (aveam degetele pline de cicatrice) și să le amestecăm cu făină de porumb sau cu cereale); pe la 5-6 ani eram promovați la păscutul cârlanilor, vițeilor; pentru ca de la șapte ani, în timpul liber, să primim înalta responsabilitate de a paște animalele mari și chiar participarea la treburile câmpului (arat, prășit, secerat) în funcție de sezon. Am mai spus-o și o voi mai spune. Prin această antrenare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
seminar am mers cu gura căscată la numărul mare de biserici ... cu niște clopote enorme în turnurile de la poartă ... ce făceau un zgomot asurzitor. Eu, care nu prea eram dus la biserică (căci duminica, obișnuit, eram planificat cu vitele la păscut), am început să mă îngrijorez de atmosfera în care îmi voi duce viața dacă voi fi admis la seminar. Dumnezeu m-a înțeles și m-a ajutat însă. Ajuns în curtea seminarului am văzut localul cu schele de jur-împrejur. Părintele-director
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
gol cu iarbă, larg de câțiva pași. De la drum ceva mai în fund și pe malul ridicat, ca o spinare de cal, se afla coliba lângă două stogulețe de fân din prima coasă, loc de ajuns pentru căruță și de păscut pentru cal. În sălciile și păpurișul gârlei, puzderie de păsări și în hățișurile de pe maluri ascunzători pentru iepuri. Locul colibei de pe mal fiind mai sus, aveam peste lanuri și pe întinderea șesului vedere mai largă, așa că peisajul era variat, vederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
o zi la alta rănile deveneau tot mai consistente și vizibile. Primul gând a fost că se poate să fi contactat vreo râie... Și râia când se ia, se ține...! Scărpinatul de toate gardurile, precum caprele pe înserate venind de la păscut. Când am făcut cunoscut cazul, mi s-a spus că am o pastila ce previne eventualele alergii la tratamentul prescris. Da...hepatita medicamentoasă își făcuse apariția. Lipsa protecției ficatului își arată roadele. După semnalul tras...după scandalul pornit, am primit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
conștiința că trebuie să învăț. Școala însă mă atrăgea. Era altceva. Altceva decât să am grijă de cârdul de rațe, care mereu se pierdea prin tufele de răchită de pe malul pârâului care traversează grădina. Altceva, decât să duc gâștile la păscut pe imaș și, din când în când, să văd unde mai sunt și dacă sunt toate. Și multe alte ”îndeletniciri” pe care mi le repartiza mama în fiecare dimineață. Până la urmă, domnul învățător Caia a fost impresionat de încăpățânarea mea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cu scrânciobul care ne ridica în văzduhul înalt, amețindu-ne de emoții; am ascultat cu drag vioara lui Ciocârlie sau a lui Șchiopuțu, vestiți lăutari de la noi, de la Costișa. Adesea am ascultat fluierul băieților când se întorceau cu vitele de la păscut, cântecele pline de duh ale fetelor și feciorilor la muncile câmpului. Mereu mă bucuram când, în zilele de sărbătoare, îmbrăcam ia cu flori și catrința cu bete roșii, cu flori în mână mergeam la biserică sau la serbările școlare. Eram
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea-n frunte și trei negri ca abanosul. Îi duceam adesea pe lan și când vedeam că-s obosiți veneam cu ei în livada de pomi. Pe coastă era mult trifoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
după cum viața zilnică a cetățenilor este reglementată de legi. Mai târziu am pătruns tâlcul acestor cuvinte. Fântâna lui Costea Marenței La Șvarac aveam trei ogoare: două se cultivau și unul rămânea fânaț. Acolo de multe ori ajungeam cu vacile la păscut. Mi-am făcut prieteni, băieți și fete, de vârsta mea și chiar mai mari. Petreceam minunat împreună. Pe rând, unul dintre noi rămânea la pază, iar ceilalți la joacă. Ne ascundeam după căpițele de fân, popurile de strujeni, prin păpușoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gospodărie, preoteasa muncea enorm. Mâinile ei erau mereu crăpate, de la mulsul oilor și vacilor, de la pregătirea hranei animalelor. Uneori o mai ajuta sora ei, Ghența, o fată la fel de frumoasă și de harnică (până ce s-a căsătorit). Mai avea argați la păscut vacile și oile și la îngrijitul cailor. Aceștia stăteau foarte puțin la el, că nu le plăcea simbria. Preotul era cam zgârcit de felul său și nu respecta ceea ce propovăduia cu atâta strădanie la slujbă, la biserică. Titi, fiul său
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care ne-a fugărit în aria șurii. De aici, cu greu, unul câte unul, am luat o la goană, sărind gardul livezii, fără să ne simtă câinii din lanț. Uneori preotul scotea turma sa de oi, de rasă merinos, la păscut, pe toloaca din fața școlii sau pe sesia lui. Trimitea 5-6 băieți din clasele mai mari să le păzească până seara. Când se întorceau cu turma, nu le zicea măcar un simplu "mulțumesc". Știu că în clasele mari era un copil
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu scrânciobul care ne ridica în văzduhul înalt amețindu-ne de emoții, am ascultat cu drag vioara lui Ciocârlie sau a lui Șchiopuțu, vestiți lăutari de la noi, de la Costișa. Adesea am ascultat fluierul băieților când, se întorceau cu vitele de la păscut, cântecele pline de duh ale fetelor și feciorilor la muncile câmpului. Mereu, mă bucuram, când, în zilele de sărbătoare îmbrăcam ia cu flori și catrința cu bete roșii, cu flori în mână, mergeam la biserică sau la serbările școlare. Eram
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
veselie. Toată lunca răsuna de strigătele noastre. Pierdeam noțiunea timpului și rămâneam într-o atmosferă de entuziasm până se însera. Uitam că acasă mai erau treburi de făcut și mama nu reușea să le facă față. Vitele trebuiau scoase la păscut, cârlanii duși la lan, gâștele la baltă, curățenie în ogradă, de plivit straturile lungi de ceapă din grădină și mai câte. În casă, mama puse pânza în războiul de țesut (stative), trebuiau făcute țevi la sucală, depănat caleapurile la vârtelniță
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oala la foc, crăcană). Mai erau niște polițe, o masă, câteva taburele și multe plase pentru scurgerea cașului. Ciobanii, feciori din sat, aveau cămăși înnegrite de funingine și împodobite la poale și mâneci cu fluturi strălucitori. Ei scoteau oile la păscut pe tarlale (toloci) cu iarbă, arvonite de la gospodarii avuți sau de la primărie. La prânz, veneau cu oile la stână, la muls. Toți le mulgeau în donițe de lemn și de prelucrarea laptelui în stână se ocupa un baci bătrân, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și beciurile, făcând provizii pentru iarnă. Pe câmp se culege porumbul, se sapă cartofii, se cară gunoiul de grajd și se fac arăturile și semănăturile de toamnă. Turmele de oi, cirezile de vite, ies pe ogoarele eliberate de recoltă, la păscut. Satul pare un stup de albine. În fiecare gospodărie, toți membrii familiei trudesc de zor. De obicei, tatăl sau bunicul, stabilește pentru fiecare zi de toamnă, un program riguros. Nimeni nu trebuie să rămână pe dinafară. Așa proceda și tata
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rămână pe dinafară. Așa proceda și tata. Ne scula cu o oră mai devreme și ajutam acolo unde era nevoie și ne pricepeam mai bine. Fiind cea mai mică, îmi reveneau sarcini pe măsură. Gâștele, mieii, vitele, trebuiau duse la păscut și păzite. Mă împrietenisem cu băieții și fetele de pe uliță și mergeam împreună. Ne jucam, frigeam cartofi și păpușoi, alergam la fântâna lui Coste a Mărenței, culegeam flori, făceam coronițe, ne întorceam cu ele pe cap, cântam și astfel sarcinile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
profesor, dar mai departe, într-un alt sătuc, Prigorenii Mari. Copiii de acolo nu călătoriseră niciodată cu trenul, îl vedeau mărunt, ca pe o mini-jucărie, doar de pe dealul situat la trei kilometric de linie, unde se duceau cu oile la păscut. Când puteam, mă duceam și eu în Iași, călcând anevoie noroaiele sau nămeții. Iarna 1962-1963 era una foarte grea, cu temperaturi mult sub treizeci de grade și nămeți uriași. Într-o zi, mă întorceam de la Iași și mă pregăteam să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ranch trebuie să dispună de mult capital propriu sau de credit. Vitele slabe sunt vândute În regiunea porumbului pentru Îngrășat. Când e lipsă de fân, oierii merg În transhumanță cu oile În regiunea grâului de toamnă, unde le țin la păscut pe grâu. În statul Kansas, sistemul e răspândit, fermierii constatând că grâul nu suferea și În orice caz plata primită pentru pășunat le convenea. Interlocutorul meu, la despărțire, Îmi oferă un miel pe care Îl avea sub haină. E plăpând
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a expus necazurile vieții sale acest țăran cu mîinile crăpate, cu durerea în suflet pentru copii săi, pe care-i spală și-i cîrpește singur, a fost impresionant; Bodnărescu Justin, fără avere, se ocupă cu ciobănitul, strîngînd oile statului pentru păscut, a dat o bucată de caș lui Oloeru, pentru că acesta i-a spus că are poftă și n-are bani să cumpere. Este arestat pentru că a contribuit la ajutorarea PNȚ-istului Oloeru; Sadoviac Vasile, țăran cu 3 ha de pămînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
curțile. * I. Pentru călătoria de la Iași spre Camenița, a închiriat căruțe mici trase de câte un cal, căruțe așa de ușoare, încât în locuri rele puteau fi transportate pe umeri. Iar caii nepotcoviți cu hamurile pe ei erau dați la păscut în câmpie. În drum au dat de fecioare cu flori în păr de la care au cumpărat prepeliți, lapte și ouă, de care aveau pline căruțele și le aveau așezate cu vârful în jos așa de bine, că umblau pe ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cap că nu era mâncare pentru cai. Și s-au făcut greșeli enorme. Cât a fost iarbă și otavă pe câmp caii mâncau fân ca faguru la Conovăț. După ce nu mai era nici un pai de fân i-a dat la păscut. Parcă armata era condusă de oameni nebuni, nu de oameni cuminți. Și au perit pe un cap bieții cai. Coloana avea 4 secții. Fiecare secție avea 600 de cai și 150 de căruțe. Îți mânca și capu, nu numai fânu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eventuală ploaie etc.) și plecam pe la unchiul Milian și de acolo, ambele familii, la câmp. Reveneam acasă odată cu Întunericul. Era programul zilnic din primăvară până În iarnă. Pe măsură ce copiii am Înaintat În vârstă, am sporit numărul "lucrătorilor agricoli". Luam În primire păscutul bivolițelor: la Început singur, apoi Împreună cu fratele Lia și Ioniță, primul băiat al unchiului Milian. În doi sau În trei, munca era mai ușoară căci păscutul a două sau trei bivolițe pe o suprafață de teren relativ redusă și Înconjurată
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Pe măsură ce copiii am Înaintat În vârstă, am sporit numărul "lucrătorilor agricoli". Luam În primire păscutul bivolițelor: la Început singur, apoi Împreună cu fratele Lia și Ioniță, primul băiat al unchiului Milian. În doi sau În trei, munca era mai ușoară căci păscutul a două sau trei bivolițe pe o suprafață de teren relativ redusă și Înconjurată de porumb, trifoi, lucernă sau alte plante ademenitoare pentru animale nu era tocmai ușor. În doi, trei ne Împărțeam alergările. În preajma sărbătorilor de Paști, pazei bivolițelor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
găsit de niște copilași. Nu suportă, În general, fetițele Îmbrăcate În haine roșii, nici băieții fricoși. Pășunea din Vizu era situată la circa 500 m de casa părintească. Întro Duminecă am plecat cu cele două bivolițe, cumpărate de curând, la păscut. La un moment dat, voind s-o Îndepărtez pe una dintre ele, de la intrarea Într-o parcelă de porumb, s-a repezit cu capul spre mine și nu neam mai oprit decât În cubicul din fața casei. A urmat o Îmblânzire
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
din Suseni. Nu le-am creat și nu mi-au creat probleme. M-am situat În fiecare an printre premianții clasei. Iubeam cărțile și școala mai mult ca pe orice. Și nu odată trimis cu bivolițele sau cu oile la păscut În Vizu, ascundeam câte o carte În sân și când consideram că nu mă vede nimeni, Începeam să citesc uitând de animale. Urmarea? N-o mai redau. Fapt este că, În aceste condiții, părinții au ajuns la concluzia că nu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]