24,467 matches
-
și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe acest tărâm printre rătăcirile vremii vântoasa necunoscută își bate semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar cu neputință-i de ghicit
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa vechiul primar/ Peste străvechiul primar - vechiul popă/ Peste străvechiul popă,/ Vechiul sat peste străbunul meu sat.// La margini cresc pruni și meri/ Și se văd flori mirositoare,/ Aburul lor pătrunde în lucruri/ Până departe./ Cei care vin în trecere pe la noi/ Cu ceasurile îngropate în mâna stângă/ Și umerii plini de bătrânețe/ Se minunează ca în paradis.” În Ca în paradis, Ioan Alexandru prezintă cimitirul din satul natal în trei
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
japonez. Au existat câteva ecouri privind acest teatru și în presa noastră, și chiar date despre câțiva protagoniști venite prin filiera franceză, precum Hori Kostri Suguru, Kawakami sau Sada Yakko, Takeda Izumo, actori și autori jucați la Paris, unde au pătruns și poetele Sei Shonagon și Yossano Akiko, dar prezența unei trupe dramatice japoneze la București s-a putut consemna doar după primul război mondial.
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
acestui fel de comportare cuceritoare își arată calitatea adevărată. Când e îngrădit în orizontul mai strâmt al vieței de toate zilele, acest simțământ de cucerire se exprimă în gesturi anarhice, exasperate, distinctive la acele tinere ce sunt sincer și cinstit pătrunse de această nevoie - iar la cele mai superficiale, degenerează - sub ochii speriați ai generației părintești - în gestul mai puțin interesant, dar singurul care a alarmat și care e gestul de provocare! Ca și cum nu și-ar avea eroismul ei specific, ca și cum
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
am stat acolo extrem de puțin (un an, un an și ceva), mi-am putut localiza amintirea cu precizie. Ceea ce mă izbește acum este faptul c-am rămas cu obsesia zidului și-a luminii. Privesc mereu, fascinat, zidul caselor, căutînd să pătrund, să descopăr taina lor. Am certitudinea netă că această taină există, că e de ajuns un moment de neatenție din partea lui, a zidului, ca eu s-o aflu, s-o simt. Aș putea-o suporta? Am impresia că ar fi
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
traseu. Acum ești liber. Dar să nu mai aud că faci grupuri de reflecție sau de dialog social. Stați fiecare pe la casele voastre și reflectați singuri, să nu vă mai prind în grupuri. Ai înțeles?” “Am înțeles, Majestate!”, scandă Arthur, pătruns de importanța momentului. Regina se sculă din jilț și părăsi sala, turbată. În trecere îi dădu o palmă unui sulițaș care nici nu clipi. “Ne vedem la cină, darling, avem morun la grătar și vin de Burgundia!”, strigă regele în urma
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
dimpotrivă, din punctul nostru de vedere, în cazul lui Pașadia anima îndeplinește nu numai "oficiul" lecturii, ci și pe cel al scrierii, casa lui Pașadia nefiind de fapt decât o proiectare simbolică a Eului său, în care "mâna" credincioasă care pătrunde din galerie și arde scrierile sale reprezintă animus-ul care nimicește, prin elementul care îl întruchipează, opera care a fost împlinită de către anima.
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Că și celelalte bunuri, cărbunele și lemnul erau trimise în Uniunea Sovietică, astfel încît practic nu mai rămînea nimic pentru consumul intern. Lumea trăia din rezerve, dar acestea se vor epuiza în curînd. M-am luptat cu vîntul, care-mi pătrundea prin haine și mă îngheța pînă în măduva oaselor. Pentru a-mi îndrepta gîndurile în altă parte, mi-am concentrat atenția asupra caselor pe lînga care treceam. Pe majoritatea ferestrelor erau lipite foi de carton, menite să înlocuiască ochiurile de
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
am concentrat atenția asupra caselor pe lînga care treceam. Pe majoritatea ferestrelor erau lipite foi de carton, menite să înlocuiască ochiurile de geam sparte de bombardamente. Dar cartonul nu părea să ajute prea mult, pentru că obtura lumină și lasă să pătrundă frigul, cufundînd casele într-o dezolare oarbă. Sticlă era tot atît de prețioasă că aerul și la fel de greu de obținut. Ici și colo, cîteva ferestre își păstraseră geamurile intacte. Am putut aruncă o privire înăuntru. La lumină bolnăvicioasa a cîte
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
ascultate. Părintele André Scrima, pe care cititorii îl știu ca membru al grupului de la Antim și ca autor al Timpului „Rugului aprins", s-a aflat, ani în urmă, la mănăstirea libaneză Derif-el-Harf. Acolo a deschis Evanghelia Sfîntului Ioan și a pătruns în text, oferind la rugămintea monahilor un comentariu de adîncă simplitate a exprimării. Ghidat doar de cîteva note și desfășurat în franceză, comentariul acesta e notat în traducere simultană în limba arabă de către unul dintre frații mănăstirii. Ultima parte a
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
corpurile colcăie în incubatoarele cu vitamine spălate cu ser fiziologic injectate cu ace cât stâlpul de telegraf înfipt în carne lance într-un turnir destrămat demitizat acul atinge osul și gravează pe el ca pe un papirus o epopee instinctivă pătrunde dincolo și prin gaura făcută se aud odele și vuietul printr-un laringe topit țurțurii sunt sonori xilofon multiplicat pe străzile goale voci libere se strecoară în casă sub plăpumile călduroase ale fricii și speranței voci în care ne oglindim
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
de reeducare a maselor: alungarea moșierilor, naționalizarea, colectivizarea agriculturii, deșteptarea conștiinței de clasă la muncitori și țărani. Se instituise un jargon, o limbă de lemn, obligatorie și inevitabilă. În afară de asta se dorea respectarea unei liste de subiecte, numai ele puteau pătrunde în repertoriul editorial și căpătau încuviințarea de publicare. Privit retrospectiv, scenariul naufragiului în infantil și imbecilitate pare de necrezut, o farsă absurdă. Totuși lucrurile au căpătat această desfășurare grotescă. În disperare, răsfățații muzelor s-au complăcut în mascaradă, au început
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
în marea lustrală, deja călduță. Înotam mult, mă scufundam și mă pierdeam în lumea tăcerii; într-un târziu mă desprindeam cu greu de elementul marin și dădeam fuga la cearșaf, trântindu-mă acolo ditamai găliganul cu fața în sus, apoi, pătruns de căldura moleșitoare a amiezii, mă răsturnam ori pe burtă ori pe o rână, privindu-le cu luare aminte pe tinerele nude aflate cam în aceleași poziții. Unele erau însoțite, și-atunci nu mai aveam ochi pentru ele, dar altele
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Orígenes, grupată în jurul revistei cu același nume, a aderat la formula estetică lansată de Busuioceanu, a poeziei ca "activitate a spiritului și metodă de cunoaștere". Se poate spune așadar că ideile lui Busuioceanu despre poezie și artă în general au pătruns adânc în mediile artistice de limbă spaniolă, unde încă dau roade, deși numele autorului lor este pomenit din ce în ce mai rar. Iată însă că cineva ( cineva cu greutate în lumea literelor) își amintește totuși în Spania de astăzi (octombrie 2002) de Alexandru
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
poetică cu toate posibilitățile sale, ireductibilă, indestructibilă în evidența ei, asemenea axiomei din cunoașterea matematică. Întreaga poezie modernă, începând cu Baudelaire și ajungând până la cei mai neliniștiți poeți de astăzi, este reflexul acestui efort, uneori fericit, alteori disperat, de a pătrunde cu gândul sau printr-o viziune revelatoare în transcendent. Reușita sau eșecul acestei încercări cutezătoare definesc poziția poetului și atitudinea lui față de înțelesurile lumii".
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
cea mai potrivită imagine, mărturisește într-un interviu reluat în Antidoturile din 1977, pentru că el trăiește singur, nu în turmă, poate ar fi trebuit să fie oaia, dar o oaie în același timp agresivă: o oaie feroce, asta e omul pătruns de gîndirea unică. "Cum să fii obiectiv? Cum să fii drept? Cum să fii exact? Cum să exprimi adevărul? Cum să faci ca acel adevăr să fie cel "adevărat", nu cel pe care-l vrei tu, pe care vrei tu
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
spun "publicistică" pentru că, într-adevăr, Ionescu a fost o prezență impresionant de activă în presa vremii, mai ales în acel ziar pe care "lumea bună" nu-l citește, Le Figaro - la fel cum constantă e polemica lui cu intelectualitatea occidentală pătrunsă de ideologia stîngii, respingerea interpretărilor în cheie militantă a propriilor piese, denunțarea amăgirii comuniste (și, din anii ’60, maoiste). Dacă Note și contranote e concentrată asupra experienței dramaturgice și a concepției lui Ionescu despre teatru, Antidoturi e cartea unui Ionescu
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
de an erau numiți de metopolisieni: Păcatele Lumii. (...)" ( p. 198). La degradarea ireversibilă a civilizației "metopolisiene" contribuția acestor nefericiți va fi hotărîtoare: Folosind puzderia de copii din cohorta Păcatelor Lumii, noua populație șde haimanale, hoți etc.ț subterană a Metopolis-ului pătrundea pretutindeni deasupra orașului, printre stinghiile gardurilor, prin rețelele de sîrmă ghimpată care apărau fermele, viile, padocurile de găini și curci, pătrundeau, chiar prin hornurile caselor și pe sub paturile oamenilor. Le știau metopolisienilor toate mișcările, ce au în magazii, în lăzi
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
hotărîtoare: Folosind puzderia de copii din cohorta Păcatelor Lumii, noua populație șde haimanale, hoți etc.ț subterană a Metopolis-ului pătrundea pretutindeni deasupra orașului, printre stinghiile gardurilor, prin rețelele de sîrmă ghimpată care apărau fermele, viile, padocurile de găini și curci, pătrundeau, chiar prin hornurile caselor și pe sub paturile oamenilor. Le știau metopolisienilor toate mișcările, ce au în magazii, în lăzi și în poduri, ce au în cămări și în grajduri, cu cine stau la masă și cu cine fac dragoste. Populația
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
ca o doină". Efectul este de seducere a cumpărătorului. Cînd își anunță crrapuuu, pescarul-negustor "se înnoadă în cuvînt, îl zbîrnîie, îl răsucește, îl sfredelește și-l azvîrle" de parcă vezi cuvîntul, și, simultan și crapul, "înotînd într-o dungă prin aer, pătrunzînd în bucătărie, sfîrîind în cratiță". Pe strada Halelor stau o mulțime de negustori ambulanți, tinichigii, tocilari ale căror roți legate de rotițe par un perpetuum mobile. La apropierea lamei de oțel sar scîntei și se aude un sîsîit șerpesc. Pe
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
care, deocamdată, îi lipsește. Contemplarea nesfârșitelor coji La apariția lui în 1996, romanul lui Adrian Oțoiu a repurtat succes după succes, atât în comentariile criticilor de vârste și de orientări estetice diferite, cât și în fața premiilor literare, ba chiar a pătruns și în mediile academice unde a devenit imediat obiect de studiu pentru poetica prozei postmoderne. Pe cât de dificil e la lectură (cartea ispitește la părăsire, plăcerea lecturii e fragmentară și temporară, în ciuda entuziasmului ciudat al criticilor), pe atât de multe
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
scriitorii noștri de acum, de-și spun postmoderniști. Încă mai mult, Costin e primul a face Încercări pentru restabilirea realității în fabulele regretatului La Fontaine, pline de miez, împodobindu-și opera cu toate bogățiie sensibilității și inteligenței sale. Rîndurile sale, pătrunse de livresc (căci trezesc în minte nu numai pe Urmuz, dar și pe Jules Renan, sau fac cu ochiul la Plutarh, ca să nu mai spunem de Don Quichotte, pe care-l pune iar pe drumuri, sculat de pe statuia sa) nasc
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
eforturile de pătrundere culturală, de prozaica transpunere a sensului în cuvinte străine. Despre poezia lui Gellu Naum, cu adevărat doar poezia lui Gellu Naum poate vorbi, iar despre Calea Șearpelui - carte alchimică, secretă, în care numai cu inima se poate pătrunde și care poate zgudui (in)conștiința, cuvintele ei vor-besc cel mai bine: "Peretele dintre tine și mine poate să dispară dintr-o dată și atunci ai vedea clar./ E nevoie să îndrăznești doar să-ți lași înțelegerea conștientă, este nevoie să
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
despre relațiile dintre Silvia Plath și Ted Hughes. Și iată că într-una din zilele următoare, cînd traversam campusul universitar am dat peste o zonă închisă publicului, o mulțime de mașini, tineri aferați care se precipitau să îndeplinească misiuni de nepătruns pentru profani și cîțiva gură-cască. Oamenii ordinii cu banderole pe braț îmi confirmă că este vorba de turnarea noului film cu Miss Paltrow; s-a început tocmai cu turnarea în vechile clădiri ale colegiului. În sinea mea dădeam aprobator din
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
săvîrșit în prezența regelui țării, ctitor al Fundațiilor Regale. Ceremonia se săvîrșea într-un loc numit "La Senat", aflat peste rîul Dîmbovița, care traversa capitala, acesta fiind încătușat între malurile acoperite de iarbă ale rîului. Mi-aduc aminte că am pătruns în clădirea care mi s-a părut modestă pentru prezența suveranului. Se aflau acolo personalități din cele mai înalte ale culturii și ale statului, cu totul necunoscute mie la ceasul acela, eu nefiind preocupată de latura politică a evenimentelor, care
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]