28,051 matches
-
P. , de 19 ani - care voiau să treacă fraudulos frontiera în Serbia, de acolo în Muntenegru și, mai departe, până în Italia. Oamenii legii au refăcut drumul urmat în ultimele zile de cei doi. Ei au intrat joi în România cu pașaport turistic, au ajuns în București, de unde, cu un microbuz, au răzbătut până la Timișoara. Au luat un tren până la Cărpiniș, de unde au plecat peste câmp până pe raza localității Lenauheim, unde au fost prinși. Se pregătiseră temeinic: printre altele, aveau la ei
Agenda2003-13-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280852_a_282181]
-
atestă calitatea de antrenor sau sportiv cat. I (pentru armele de tir) dacă persoana respectivă nu este vânător, adeverință ce atestă calitatea ce a determinat acordarea autorizației pentru deținerea armelor de apărare cu glonț (funcții ce implică exercițiul autorității publice), pașaport (original și copie) și autorizația de ședere provizorie în România vizată la zi (pentru cetățenii străini). M. HORESCU Premieră medicală l La Spitalul Județean În cadrul Spitalului Clinic Județean s-a efectuat, la sfârșitul săptămânii trecute, o intervenție chirurgicală laparoscopică, în
Agenda2003-14-03-7 () [Corola-journal/Journalistic/280864_a_282193]
-
buzunar încă 500 dolari. Omul nu s-a lăsat convins de astă dată. Cercetările au scos la iveală și alte fapte, mai vechi. Prin luna februarie 2002, femeia primise de la patru persoane - Secuianu le-a fost prezentat drept șef la Pașapoarte -diferite sume în valută pentru a li se facilita plecarea în Portugalia. În 2001, familia C. a plătit celor doi aproape 18 milioane de lei pentru înscrierea în circulație a unei mașini care, de fapt, era neînmatriculabilă. Împotriva celor doi
Agenda2003-14-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280874_a_282203]
-
va desfășura marți, 15 aprilie, de la ora 10, la nivelul direcțiilor de sănătate publică pentru care s-a candidat și se va face în ordinea descrescătoare a punctajelor obținute. Candidații vor avea asupra lor buletinul sau cartea de identitate ori pașaportul aflat în termen de valabilitate; în situații deosebite, ei pot fi reprezentați de împuterniciți. M.S.F. atrage atenția că neprezentarea la data, locul și ora fixate pentru alegerea posturilor/cabinetelor de către candidați sau împuterniciții acestora atrage după sine pierderea drepturilor conferite
Agenda2003-15-03-7 () [Corola-journal/Journalistic/280888_a_282217]
-
făcut și plecau înapoi în țară. Abia apoi își luau familia, lucrurile - tot ce voiau - si reveneau pentru azil în Germania. În cîteva zile, li se rezolvau problemele. Am stat cam o lună în lagăr, pînă să mi se dea pașaport de azilant. Apoi am avut o pățanie amuzantă. M-am trezit într-o zi cu un plic pe care scria Kriminalpolizei. Am intrat în panică. M-am dus la Caritas, unde lucra un roman, Tase, care se ocupă de problemele
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
însemnat dintotdeauna: o fază de tranziție pînă la momentul întoarcerii Acasă. Eu așa gîndesc și din acest motiv am destule probleme cu cei din jurul meu, care mă critică mereu că fac lucrurile altfel decît ei. De pildă, eu am un pașaport de azilant care-mi da toate drepturile, minus pe cele politice. Nu pot candida politic, nu pot vota. Nu am renunțat însă la cetățenia română. Mi-ar fi rușine să răspund, într-o germană aproximativa, că am cetățenie germană. N-
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
am renunțat însă la cetățenia română. Mi-ar fi rușine să răspund, într-o germană aproximativa, că am cetățenie germană. N-am renunțat la cetățenie nici măcar atunci cînd am adus-o aici pe mama. Cei rămași în țară nu primeau pașaport, dacă cel plecat nu-și "reglementa" situația, adică nu renunță la cetățenie. Statul român nu voia să aibă exilați români cu azil politic. I-am telefonat mamei, ca să mă interesez de "cum merg lucrurile, ca să știu ce am de făcut
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
politic. I-am telefonat mamei, ca să mă interesez de "cum merg lucrurile, ca să știu ce am de făcut aici". Mare lucru nu aveam de făcut, dar știam că securitatea nu era amatoare de scandal. Într-o lună, mamă a obținut pașaportul iar eu sînt unicul român din München care și-a primit pe cineva de-acasă fără să renunțe la cetățenie. - Sînteți de atîta vreme la postul de radio Europa Liberă. Cum se vede de aici exilul românesc? - Viața exilului românesc
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
somnolență și lentoare, și nimeni nu părea că se grăbește, pe mai toate figurile citindu-se clar un aer plictisit și prost dispus, de inși treziți fără voia lor cu noaptea-n cap. După ce am predat bagajele și am prezentat pașaportul, am căutat cu privirea vameșul, în locul în care știam că ar trebui să se afle. Nimeni. La nedumeririle mele am primit asigurări că va sosi de îndată cineva să înregistreze calculatorul. Numai că acest "îndată" se prelungea suspect de mult
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
rămîne mai ales povestitorul unei secvențe pe care mi-a încredințat-o într-un interviu: o mamă bătrînă, de 80 de ani, profesoară de istorie, nepoata lui Kogălniceanu, tîrîndu-se în genunchi, în fața colonelului de securitate din Focșani, ca să primească un pașaport, să poată merge să-și vadă fiul, în Franța... Deși nu ar duce lipsă de motive, Sergiu Huzum nu dă cu barda, nici nu-și face harakiri, în schimb cultivă o nostalgie constructivă și scrie o carte luminoasă, cartea-joc a
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
pe care-l iubea mult și de care nu se despărțea niciodată, nici în călătorie. Aflând că nu putea să-l ia în Anglia, din cauza carantinei, i-a scris direct reginei, sigură că va obține pentru cățel ceva ca un pașaport diplomatic. Răspunsul, care și acum după o jumătate de secol tot o mai indigna, a fost: I am not in a position to go anainst the laws of my country. (Nu sunt într-o poziție din care să contravin legilor
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
fie și plătită la prețul ei de obiect de lux. Bineînțeles că angoasa, izgonita în timpul zilei își ia revanșa în vis, se lăfăie, te întoarce cum vulgar se spune, pe plătit și atunci te afli părăsit de companionii ce dețin pașaportul tău, în liftul unui mare hotel internațional, unde, de altminteri știi cu siguranță că n-ai ce căuta, pe un aeroport cât o țară balcanică, de-a lungul unei șosele nesfârșite, cu rare blocuri îndepărtate, fără identitate, fără memorie, cu
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
nu ai decît trei alternative: ori accepți jocul, ori te sinucizi, ori fugi. Cum nu aveam nici o vocație pentru primele două, am ales fugă. Profitînd de "stima" și "aprecierea" ministrului culturii, cu stratagema unei expoziții (fictive) la Romă, am smuls pașaportul și, împreună cu Mihaela, nevasta mea, am aterizat la Fiumicino. Nimeni din familia noastră nu ne-a însoțit la aeroport, că lacrimile lor să nu ne trădeze. - De ce ați ales Italia? - Italia n-a fost, de fapt, o alegere, ci o
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Midil. Vând blană zibelin./ Schimb paloș vechiu arme albe nouă." (Mică publicitate) În sfârșit, se mai remarcă și caragializarea celebrei fabule cu "pelicanul sau babița" a lui Urmuz: "Cică niște șapte-opt/ Duceau lipsa de pașaport;/ Și-au rugat pe domnul tist/ Să le dea un plebicist./ Tistul nostru, la bulău,/ Juca baza, - că-i de rău/ Neștiind (căci, aristați,/ Nu văzuse ipistați)./ Candian! O, Candian!/ Strigă el acum un an -" etc. (Fabula rasă) Rezultă un
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
de ani de ănchistare, teama și intoleranță (1949-1979), a demarat noul curs al istoriei Chinei de azi. Ce deja e cu un picior an mileniul trei prin zonă economică liberă, Shenzhen, "poligon de ăncercare" a capitalismului unde chinezii călătoresc cu pașaport și viza. Realitate a paradoxului chinez, deslușit de Ioan Holban, ăn spiritul sau ăntre "ritual și metaforă". Răbdarea, tenacitatea, eficiența muncii, "obsesia superlativului absolut", marea putere de adaptare a vechimii imperiale la noutatea și dinamica pieței libere par tot atâtea
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
deliberată a istoriei? Ce obținem prin creșterea unor generații "din ce an ce mai românești", cum s-a exprimat unul dintre liderii naționaliștilor autohtoni? Enclavizarea socio-istorică și industrială a României? Insularizarea orgolioasa, perdanta, neproductiva, ăn- tr-o epoca a globalizării, a pașapoartelor libere și a integrării europene? Cine va suferi, ăn cele din urmă, consecințele unei asemenea sârme ghimpate tricolore inefabile? Nu tot românii, aduși la sapă de lemn, ca acum, cănd șanț amăgiți de patrioții de mucava cu iluzia resurecției miraculoase
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
nu știm ce înseamna U.E. Pentru multi dintre noi, aceste litere se reduc la tăblițele albastre pe care pâlpâie stelele galbene de pe mașinile luxoase ale occidentalilor sau la culoarul "rapid" de la intrarea în marile aeroporturi occidentale. Și mai înseamnă un pașaport care te scoate din statutul de etern paria. Dincolo de aceste aspecte există, însă, realitatea economică a unei piețe nemiloase. Uniunea Europeană este, în acest moment, un club de elită care funcționează după regulă cercului închis. Am mai povestit cât m-am
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
ar fi într-un concediu pe termen nelimitat. Străzile României au devenit adevărate laboratoare ale crimei și corupției. Tâlhăriile în plină zi - recent, o delegație de scriitori chinezi a fost jefuită, într-un oraș din vestul țării, până la piele: bani, pașapoarte, deconturi au fost sustrase, cu o viteză înspăimântătoare, fără ca vreunul din popândăii în uniformă să intervină -, violurile, tâlhăriile proliferează monstruos. Și toate acestea sunt receptate că ținând de normalitatea deschiderii României spre Vest! Efectele propagandei antioccidentale au devenit astăzi un
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
părinții. Finalmente, Brauner a renunțat la plecare și soții s-au recăsătorit. Greu, în sfîrșit, i s-au deschis ușile Uniunii Compozitorilor. La Paris mai trăia fratele său Victor, marele pictor, care l-ar putea ajuta. N-a putut obține pașaport. Deocamdată se apropie de compoziție și, în 1966, i se cîntă, cu real succes, cantata La moartea lui Ștefan cel Mare, difuzată la Radio France în 1967. În 1966 norocul îi surîde, căpătînd delegație de a participa la Bienala de la
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
afla că, în țară, i s-a cîntat melodia la Radio. Cunoaște, aici, la Veneția, multă lume aleasă, inclusiv pe celebrul regizor italian Rossellini. Este satisfăcut că "am întîlnit ăcremaă artistică". Dar el, neputînd obține o viză pentru Paris pe pașaport, e nevoit să se reîntoarcă în țară. Dar "tot ce mi se întîmplă este absolut pentru mine de domeniul fanteziei. Atîta dragoste, respect, apreciere pentru mine, mă depășesc... Nimeni nu știe că sînt documentarist" la Institutul de istoria artei condus
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
prietenul la care ținea mult. Prin poziția înaltă în lumea artelor pe care o ocupă face ca Harry Brauner să fie numit membru al juriului internațional al Bienalei muzicale de la Paris. Cu o astfel de invitație oficială, H. Brauner capătă pașaport pentru Paris. Urmează alt ciclu de corespondență trimisă acasă Lenei Constante. Cu șarmul său natural, cucerește, acolo, nu numai pe coparticipantii din juriu, dar, în general, mediul artistic franțuzesc pe care il frecventează, invitat fiind peste tot în lumea artistică
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
primesc pensii mizere. În 1970 H. Brauner e trimis să prezinte în Franța pe naistul Gh. Zamfir și formația să, în Franța și Elveția, recoltînd mari succese. De acum încolo, cam o dată la doi ani, soții Brauner capătă aprobare de pașaport pentru plecări în străinătate. În 1979 îi apare, greu mutilat de cenzură, volumul Să auzi cum crește iarbă. Noica, citindu-l, i-a scris, în februarie 1980, din Păltiniș: "Dragul meu Harry. Ți-am citit cu mare sete și cu
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
opt persoane s-au dus la desființată în dec.1950, ca urmare a eșuării „Cinci și Cinci - Hai să ne cunoaștem” V I C T O R R O Ș C A D Lestine iterare acțiunii de reeducare). ulterior la pașapoarte. (Înștiințarea CNSAS din 4 nov. c) După eliberare, Securitatea i-a stabilit 2010 , către Victor Roșca) domiciliu obligatoriu în Râușor, satul natal, timp de doi 3. Ajutorarea României ani, 1951-1952 (Copie după adeverința de prezentare a) A fost responsabil la
Victor Roşca. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Roşca () [Corola-journal/Journalistic/87_a_85]
-
port veșnic recunoștință”. Din paginile sale memorialistice, aflăm informații prețioase despre ce însemna, așadar, să fii scriitor în comunism: avantajele financiare, din clipa în care reușeai să publici, păreau suficient de mari; la fel și șansa de a obține un pașaport și de a călători în străinătate; dar și norocul de a nu munci, de a te ocupa exclusiv de scris (un noroc ce se obținea mai greu, odată cu celebritatea - Agopian nu l-a avut, el a lucrat zece ani la
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
el la România literară, unde Nichita Stănescu era angajat de ani buni, dar nu dăduse niciodată pe la locul de muncă...). „Pe vremea aceea - scrie memorialistul (adică anii ’60-’70) -, dar și mai târziu, chiar până în ’89, scriitorii obțineau relativ ușor pașaport în comparație cu muritorii de rând. Era unul dintre avantajele lor, deloc de lepădat”. Mai greu era, se pare, până publicai: Agopian a debutat în primăvara lui ’71, în revista „Luceafărul”, cu o „povestire onirică, intitulată Ploi calde pe umerii noștri” (pe
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]