1,077 matches
-
Gr. M. Alecsandrescu. Preocupată de opera lui A. I. Odobescu și pasionată a mărturiilor despre viața acestui autor, publică acte și un „testament moral” al scriitorului, precum și un proiect de editare a vastei lui corespondențe. Axată, ca istoric literar, pe perioada pașoptistă și postpașoptistă (inclusiv pe cercetarea influenței franceze), colaborează cu Paul Cornea și cu Roxana Sorescu la editarea unor manuscrise literare din epocă. Cercetătoarea de arhive savurează parfumul timpurilor revolute și, bunăoară, evocă participativ, după Ion Ghica, Bucureștii vremii lui Caragea
PIRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288824_a_290153]
-
Montpellier, unde în 1972 obține alt doctorat, cu teza Vasile Alecsandri et le Félibrige. Preocupările istoricului literar acoperă zone întinse și variate ale culturii și literaturii, trecute adesea și prin filtrul unei abordări comparatiste: teoria literaturii, literatura română din epoca pașoptistă și a marilor clasici, literatura feminină, literatura pentru copii, istoria romanului românesc din secolul al XIX-lea. Au rezultat cursuri universitare (Istoria literaturii române moderne, I-II, 1962-1976; Dimitrie Anghel, poetul, 1965, ș.a.) și contribuții monografice dedicate fie unei reviste
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
de referință. Alături de Eminescu și mutațiile poeziei românești (1989) și de Ion Barbu și poetica postmodernismului (carte publicată postum, în 1993), cercetarea jalonează traseul unei investigații de respirație amplă. Din foișorul de observație Eminescu, P. proiectează devenirea poeziei românești de la pașoptiști la Nichita Stănescu într-un plan unic de interpretare: cel definit de relația dintre eul poetic, lume și text. Autoarea nu se plasează la nivelul poeziei, ci la acela al poeticului și al criteriilor sale labile de identificare. Un teren
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
colaboratori literari sunt N. Țincu, N. Scurtu, T. G. Djuvara, B. P. Rădulescu, Șt. I. Slăvescu, Const. I. Cornățeanu, D. N. Saphir, I. N. Polychroniade, ca și Theodor Șerbănescu, Veronica Micle, ambii din cercul Junimii. Se reproduc versuri din poeții pașoptiști, cultivați și mai târziu de Macedonski la „Literatorul” (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, M. Zamphirescu). Macedonski publică, în traducere, o suită de portrete romanțate: Lucreția, Jana d’Arc, Cleopatra, regina Egiptului (de Al. Dumas), Jana Grey (de G. Dufaye), precum și o
OLTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
naționale românești din Transilvania. Relevabilă este și încercarea de încadrare a poporului român în contextul mai larg al vieții politice din Balcani și din Europa Centrală, prilej de afirmare a unității naționale și culturale a românilor. În continuarea ideologiei culturale pașoptiste, redactorii încearcă să pună bazele unei politici de culturalizare, cultura fiind, în concepția lor, principala condiție a progresului național și social. Ideea directoare e aceea că poporului trebuie să i se dea o literatură științifică și beletristică accesibilă: cărți de
ORIENTUL LATIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288574_a_289903]
-
în Consiliul General al Învățământului, conduce, în 1891, Școala Normală Superioară din București. Bolnav, incapabil să-și pună ordine în viață, împovărat de încurcături bănești și de o nefericită legătură sentimentală, O. se sinucide. Ca vlăstar altoit pe trunchiul generației pașoptiste, țintind să continue efortul înaintașilor, O. a crezut și el că trebuie impulsionată „formarea unei literaturi și unor arte naționale” (Viitorul artelor în România, Bazele unei literaturi naționale). Ceea ce îl deosebește de antecesori este aspirația către o cultură durabilă care
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
inițiată de Ion Heliade-Rădulescu. El însuși a întocmit un Plan de o mică bibliotecă universală (1847), care să pregătească și să sprijine proiectul lansat anterior de Heliade, după modelul celui publicat de Aimé Martin, literat francez foarte apreciat de intelectualii pașoptiști. Din scrierile acestuia, N. a tradus, în „Curierul românesc”, Despre amor, lege fizică și morală a naturei și Scrisori la Sofia: asupra fizicei, himiei și istoriei naturale (1846), iar în volum, Educația mumelor de familie sau Civilizația neamului omenesc prin
NEGULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
om politic, istoric, scriitor, director de conștiințe). De același avantaj beneficiază și monografia C. A. Rosetti (1970). În ceea ce îl privește strict pe scriitorul C. A. Rosetti, comentariul nu excelează în analiza interpretativă, însă realizează situări pertinente în contextul poeziei pașoptiste (jurnalul e mai puțin valorizat), stabilind filiații, paralelisme și influențe uneori neașteptate. La N. aspectul de studiu doct, erudit, se asociază cu patosul persuasiv. SCRIERI: Figuri mureșene (în colaborare cu Eugen Nicoară), Târgu Mureș, 1933; Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; I.P.S.S.
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
europene și vorbirea familiară, populară sau argotică, prin care uneori se traduc concepte și noțiuni în limbajul și mentalitatea românească a epocii corespondente revoluției. Aceeași policromie suculentă și în capitolele finale, despre lumea valahă din timpul fanariot și a „zavergiilor” pașoptiști. Desfrâul lexical țâșnește la tot pasul: odată cu deschiderea spre Occident „începuseră să ne vină și din Francia mărfuri: scule ușoare și din ale mai scumpe. Diamanticale: fulii, ghiordane. Marchitănie, ornice [...], sulimanuri, mirodenii, mobile: crivaturi, poloage, baiuuri, brațe de tumbac - sfeșnice
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza, județul Prahova (1981-1984), va fi redactor la „Tribuna României” (1984-1987), unde răspunde de pagina culturală și e titularul rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
accentul cade pe „«imaginile» lui Caragiale, ale creației sale, așa cum se succedă ele de-a lungul a cinci decenii”. Începută cu investigarea lui Caragiale, abordarea pragmatică a literaturii ocupă întregul spațiu al cărții Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă (1999). Mai mult decât în oricare dintre textele anterioare, P. adoptă aici o perspectivă postmodernă, de la ideatica schemelor de reconsiderare detașat-implicată și „ironic-afectuoasă” (Livius Ciocârlie) până la ultimele ei erupții de amănunt în stilul „simpatetic” și totodată „bășcălios” și
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
fundament teoretic solid, convocând o bibliografie dominată de nume importante ale naratologiei, teoriei comunicării și semioticii. SCRIERI: În livada de cremene, București, 1981; Comediile lui I. L. Caragiale, București, 1996; Caragiale, firește, București, 1999; Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, 1999; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Călin Andrei Mihăilescu și Rodica Zafiu), București, 2002. Repere bibliografice: George Muntean, „În livada de cremene”, RL, 1982, 34; Rotaru, O ist., III, 936-937; Țeposu, Istoria, 149; Z. Ornea, Colecția
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Ciotec, Contra „junk-food”-ului intelectual, „Litere nouă”, 1997, 5; Florentina Costache, Caragialia non sunt turpia, RL, 1999, 16; Ioana Pârvulescu, HoroSCOP critic, „Vineri”, 1999, 19; Irina Iliescu, „Caragiale, firește”, „Litere nouă”, 2000, 10-11; Paul Cornea, O expertiză „haioasă” a prozei pașoptiste, OC, 2000, 7; Iulia Alexa, Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura, RL, 2001, 5; Dan Mănucă, „Cercetarea literară azi. Studii dedicate profesorului Paul Cornea”, LL, 2000, 1-2; Ioana Bot, Pentru o nouă istorie literară, ST, 2001, 2; Livius Ciocârlie, „Literatură și
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura, RL, 2001, 5; Dan Mănucă, „Cercetarea literară azi. Studii dedicate profesorului Paul Cornea”, LL, 2000, 1-2; Ioana Bot, Pentru o nouă istorie literară, ST, 2001, 2; Livius Ciocârlie, „Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă”, LL, 2002, 1-2. N.M.
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
români, Manifestul din 1851 al Comitetului revoluționar român din exil, ca și în broșura Dorințele partidei naționale în Moldova a lui Mihail Kogălniceanu, un program revoluționar fiind în esență și discursul din 16 mai 1848 al lui Simion Bărnuțiu. Ideologia pașoptistă e definită, de asemenea, viguros în broșura lui Vasile Alecsandri Protestație în numele Moldovei, a Omenirei și a lui Dumnezeu. P. iradiază în articolele-program ale periodicelor, în numeroase alte articole ale revoluționarilor, în studiile unora dintre ei, precum și în corespondența lor
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
articole ale revoluționarilor, în studiile unora dintre ei, precum și în corespondența lor. Este prezent cu deosebire în publicistica lui Timotei Cipariu, George Barițiu, Cezar Bolliac, C.A. Rosetti și mai ales în opera lui Nicolae Bălcescu. Principalele revendicări din proclamațiile pașoptiștilor moldoveni și munteni sunt aceleași: independența administrativă și legislativă față de Imperiul Otoman și Rusia, abolirea Regulamentului Organic, emanciparea și împroprietărirea clăcașilor, dezrobirea țiganilor, emanciparea evreilor și acordarea de drepturi politice tuturor cetățenilor, indiferent de limbă și religie, emanciparea mănăstirilor închinate
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Principatelor. Aceasta urmează variantei preromantismului (I. Heliade- Rădulescu, V. Cârlova, Grigore Alexandrescu ș.a.), corespunzător aproximativ etapei 1820-1840, și e succedată, după etapa refluxului, numită postpașoptism (1860-1870), de ipostaza superioară, situată valoric la nivel european, creată de Mihai Eminescu. În varianta pașoptistă, romantismul românesc e un curent militant, mesianic, orientat spre social și național, fără a exclude tematica vieții personale, intime, contemplația, cultivarea pitorescului. Dominantele sunt iubirea de popor, adoptarea ca limbă literară a limbii vorbite, valorificarea creației populare, cultivarea tematicii istorice
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
vorbite, valorificarea creației populare, cultivarea tematicii istorice, în scop educativ, patriotic, reflectarea naturii patriei și în genere a realităților autohtone. Evocat anterior doar cu intermitențe și mai mult enunțiativ (bunăoară, de Gh.Asachi, Heliade, Cârlova), trecutul național devine în perioada pașoptistă, cât și după aceea, unul dintre principalele puncte de plecare ale poeziei românești și un obiect constant al prozei și dramaturgiei. În trecut și în legendele pe care le-a generat își află temele unele dintre cele mai reprezentative scrieri
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
vibrează, cu vii rezonanțe, în versurile lui Andrei Mureșanu, în Cântarea României, în studiile și rememorările lui Al. Russo ori, chiar cu o mai puternică intensitate, în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul de N. Bălcescu. Sub impulsul romantismului național, în perioada pașoptistă are o bună reprezentare și poezia naturii, individualizată geografic. Rare înainte de 1840 (Iancu Văcărescu, Primăvara amorului, V. Cârlova, Înserare, Gh. Asachi, La Italia, Cezar Bolliac, Meditații), elemente de pastel pătrund tot mai abundent în poezie și în proza poetică. Se
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
din aproape nici o poezie a lui Alecsandri, și nici din scrierile sale în proză. La deplina maturitate, „bardul de la Mircești” încununează nu doar propria sa operă, ci întreaga poezie românească a naturii cu ciclul Pasteluri. Proza și dramaturgia din perioada pașoptistă - 22 din cele 30 de „scrisori” cuprinse în Negru pe alb de C. Negruzzi, majoritatea scrierilor în proză și a pieselor de teatru ale lui Alecsandri, romanele lui D. Bolintineanu, începuturile de roman lăsate de Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica - reflectă situații din lumea românească, infirmități sociale, moravuri, datini etc. Multe din scrierile caracteristice pentru p. asociază romantismului germeni de realism și dau observației realiste, adesea preponderentă, funcție satirică. Unele caractere și preocupări ale literaturii pașoptiste - interesul pentru istorie, dragostea de natură, oglindirea critică a climatului social, propensiunea satirică - vor trece în literatura deceniului următor Unirii (A. I. Odobescu, B. P.Hasdeu, N. Filimon, G. Baronzi, G. Crețeanu) și se vor perpetua până în secolul al XX-lea
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
7-37; Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea națională. 1834-1849, București, 1967; Din istoria teoriei și criticii literare românești, I (1812-1866), îngr. și introd. George Ivașcu, București, 1967; Ideologia generației române de la 1848 din Transilvania, București, 1968; Gândirea românească în epoca pașoptistă, I-II, îngr. Paul Cornea și Mihai Zamfir, introd. Paul Cornea, București, 1969; Cornea, Originile, passim; Maria Platon, „Dacia literară”. Destinul unei reviste, viața unei epoci literare, București, 1974; Cornea, Oamenii, passim; Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1979, 99-125; Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date și mărturii, I-II, București, 1982; Dan Berindei, Revoluția română din 1848-1849. Considerații și reflecții, Cluj-Napoca, 1997; Liviu Papadima, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, 1999; Istoria românilor, VII, București, 2003, 241-327; Dan Berindei, Revoluția română din 1848-1849. Însemnătatea și programele ei, București, 2003. D.Mc.
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
NOTE 1. Vezi George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1982, p. 123. 2. Ion Zalomit, Principiile și meritul filosofiei lui Kant, citat după fragmentele traduse în Paul Cornea, Mihai Zamfir, Gândirea românească în epoca pașoptistă, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 372. 3. Deși trata și filosofiile de limbă franceză și engleză, cursul susținut mai mult de două decenii de Titu Maiorescu la Universitatea din București acorda spațiul cel mai întins filosofiei germane. Maiorescu avertiza
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ori din prelegerile prezentate de unii dintre oaspeții străini ai Academiei Române. Astfel, în paginile revistei au fost reproduse fragmente din discursurile de recepție ținute de Virgiliu N. Constantinescu, Alexandru Balaban, Marius Sabin Peculea, Mircea Ion Valentin Săndulescu, Dan Berindei (Generația pașoptistă, 1-2/2001), Răzvan Theodorescu (Despre prima modernitate a românilor, 1-2/2001). În aceeași rubrică sunt prezentate, integral sau fragmentar, discursuri ale unor membri de onoare din străinătate, rostite cu ocazia primirii însemnelor Academiei Române: Maurice Druon (2/1996), Alexandru Șafran (10
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]