597 matches
-
ea aveam capul plin de proiecte îndrăznețe. Chiar mă supăra faptul că întâmplarea mi-o scosese în cale, pentru că-mi cheltuia o mare parte din energia pe care ar fi trebuit s-o investesc în acele proiecte. Dar era o pacoste ispititoare; și realistă. Să nu crezi cumva, să nu-ți faci iluzii că ne vom căsători. Imaginează-ți că aș putea fi purtătoare de... Z. Tinicheaua asta mi-ar mai lipsi, hihihi!: doamna Z... Doamna Andra Z, soția distinsului Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aținut calea este a lui “Avramie, cu mila lui Dumnezău, patriarhu Sfintei Cetăți Ierusalimului și a toată Palestina” din 30 aprilie 1782. ― Și pe cine mai blestemă “patrierșia” sa? ― Niște bieți țigani au fugit în lume pentru a scăpa de pacostea robiei. De aici și până la blestem nu-i decât un pas. Așa că blestemul este “Pentru câți țigani ar fi a sfintei măn(ă)stiri Bârnova, care iaste închinată la Sfântul Mormânt Ierusalimului. Și împrăștiindu-să o samă... din țiganii aceștii... măn
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
i-ar mărturisi cătră egumenul aceștii măn(ă)stiri sfinte, ce cu lăcomie îi vor tăgădui, unii ca aceia... să fie blestemați”... Și de aici înainte blestemul se rostogolește ca un bulgăre, până la ultima silabă. ― Din câte se vede, această pacoste a blestemului este îndreptată împotriva oricui, chiar și asupra mănăstirilor! La sfârșitul potopului blestemului, “smerenia” sa patriarhul acordă totuși oarece clemență celor care “vor urma dreptății, mărturisind cine ar fi știindu de acești țigani, ori boieri, ori călugări ori alții
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
adânc, ca să-și recăpete suflul, întocmai ca după un efort prelungit. Părea peste măsură de obosit... ― Dragule, cred că în aceste zile petrecute împreună - și or fi câteva - cu ajutorul Celui de Sus am reușit să întoarcem pe toate fețele această “pacoste” a închinării mănăstirilor și a daniilor fără număr și fără măsură făcute de voievozi, boierime și drept credincioși de rând către locurile sfinte. ― Important este faptul că am reușit să parcurgem câteva documente care ne-au dus la înțelegerea modului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ăsta mic, nici dacă este singur nu se liniștește. L-aș buși cu mare drag de un perete, dar dacă... războiul, cutremurul, inundațiile, dom' președinte, dom' prim ministru și atîtor alți domni și nedomni le crapă măseaua după mine?! Mare pacoste ești pe capul meu, monstrule! Plimbări liniștite Duminica trecută mi-am luat bastonul și m-am aventurat pe străduțele înguste și în formare din cartierul Galata. De fiecare dată cînd mă decid să ies din casă, cîinii consideră că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste: Stau în Vila "3 cireși"... Miruna vede doi cireși rătăciți prin curte și zîmbește. Unde-i al treilea? Era pregătită să întîmpine realitatea și în ce privește scriitorul. Probabil fotografia a fost făcută acum cîteva decenii. Dar cunoștințele de pe internet sînt făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu anumite precauții. Te uiți după al treilea cireș, nu? o întîmpină în ușă scriitorul. Sinceră să fiu, da. L-am tăiat acum cinci ani, dar am păstrat numele vilei. Hm... Mă rog, al casei. Pentru mine este regatul lui Pacoste. Miruna se uită atentă la cel care constituia o speranță vagă de măritiș. Era cam damblagit. Uscățiv, cu chelie pronunțată, cocîrjat puțin și cu pielea tăbăcită. Deși trecuse de 35 de ani, Miruna se aștepta la un bărbat bine, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de un Făt-Frumos. Poți s-o spui de două ori. Frumos n-am fost niciodată. Isteț însă ești. M-ai amețit pe internet. Auzi, Vila "3 cireși"... Mi-ai spus că ai publicat trei cărți. Ți le arăt, hai înăuntru. Pacoste a scris trei cărți, le-a aranjat singur pentru tipar și a plătit editurii cîte o sută de exemplare. Toate pentru el. S-au vîndut ca pîinea caldă, am mai păstrat cîteva pentru prieteni. În casă dezamăgirea fetei a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trimiteam la încă 10-12. Doar eu te-am crezut? Exact. Restul mă cam luau peste picior. Ai ceva bani să fac această casă locuibilă? Da, am ceva cheag. Am vîndut o parte din grădină. Și voi avea mînă liberă? Evident. Pacoste era plăcut la vorbă și blînd ca un părinte. S-a comportat excelent cu fata și începînd cu a treia zi la numărul 5 s-a instalat un adevărat șantier. Se supraînălța casa, se măreau geamurile, se instala centrala, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
efect contrar scopului. Copiii se retrăgeau, Ramona era îngrețoșată de saliva de pe buzele băiatului și băiatul respira des, că prea s-a înădușit. Dezamăgiți de efectul "iubirii", s-au bucurat cînd s-au despărțit. Erau convinși că dragostea este o pacoste greu suportabilă. În sufletul lor rămăsese acea atracție firească, naturală și parcă și-au propus să inhibe pornirile acelea copilărești, promițînd o revenire mai tîrzie. Cei doi copii, acum adulți tineri, s-au reîntîlnit după trei ani de facultate. Puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mi cotrobăie pîn bucătărie, de nu mai am parte nici de amărîtu ăla dă somn, că atît mi-a mai rămas și mie pă lumea asta să mai uit, de cînd s-a prăpădit al meu și mi-a lăsat pacostea pă cap. Liniștește-te, doamnă Oprișan, liniștește-te, dragă. Ai să vezi că lucrurile se rezolvă pînă la urmă. — Ce să se rezolve, doamnă Norico, că d-asta venii să-mi scrii și mie la mașină o cerere s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bună să vorbim. Polly. Pe sora mea o cheamă Polly. Ce vrei să-ți spun? — Doar... orice. Cum e? Scout se gândi o clipă. — E-o răsfățată. O mare răsfățată, băutoare de licori semialcoolice, purtătoare de fuste scurte și o pacoste de zile mari. — Mda? — Mda, zâmbi ea vag. Știi, dacă mă furișam vreodată noaptea târziu în casă, trebuia să trec pe lângă camera ei ca să ajung la a mea, și, dacă mă auzea, primeam un bilet pe sub ușă - 5 lire sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca un om care discută afaceri. — Un păhărel o să ne facă bine la amîndoi, Îl Întrerupse Rowe. Gheața fiind spartă, domnul Rennit trecu subit la confidențe: — Mi se pare că te-am cam repezit. Nervii, de! Războiul ăsta e o pacoste pentru meseria mea, ținu să se explice. Atîtea Împăcări! Firea omenească e grozav de contradictorie! E de necrezut! Și, bineînțeles, lucrurile s-au complicat și mai mult de cînd cu carnetele e identitate. Oamenii nu mai Îndrăznesc să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
croitor care a omorît un uriaș. Omul ăsta era mai degrabă un uriaș decît un croitor. Nu pricep de unde avea atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de ploaie, domnul Prentice Îi spuse, pe neașteptate: — Mila e o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că nu-i supraviețuim, așa cum supraviețuim bunăoară dragostei trupești. — La urma urmei, ne aflăm În război! rosti Rowe, cu un soi de exaltare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lupte. Nu așa a fost? Nu? Așa fusese. Cred că așa fusese. Nici nu mai știam dacă așa auzisem de la Moru, sau din legămintele neamului meu, sau dacă așa mă gândisem fără să-mi fi spus nimeni. Of, of, ce pacoste cu vorbele astea, că simțeam deja cum dintr-un singur Krog, un ucigaș și un mut, apăreau ușor-ușor doi Krog, dintre care unul era dat la iveală numai și numai de vorbe. - Îți pare rău că nu i-am Înfruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
hai să-mi încerc norocul și la BCR. O angajată spilcuită de la credite îmi zice: „Nu am voie să vă spun. Aici totul este secret de serviciu. La orice întrebări, poate deschide gura să răspundă, doar doamna directoare". O abandonez pacostei pe angajată și o întreb direct pe doamna directoare: „Dacă ați avea bani mulți, în casă, unde i-ați ține?". Directoarea se uită la mine cam în dungă și-mi spune profesional: „Pot să vă ajut cu ceva? Vreți să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de „prințesă”. Asta până la Adjud. După care: unde naiba mă duceam? Unde-a-nțărcat mutu’ iapa! Mă grăbeam la soacră și nevastă, să mă înconjor de o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înțelepți sau nu știu să-și aleagă bine oamenii. Este vorba aici despre lingușitori, de care curțile sînt pline, deoarece oamenilor le plac atît de mult lucrurile lor și se amăgesc atît de mult încît se feresc cu greutate de pacostea acesta; iar dacă vor să se ferească, riscă primejdia de a fi disprețuiți. Căci nu există un alt mod de a te apăra de lingușiri decît acela de a-i face pe oameni să înțeleagă că nu te vor supăra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se urcă-n față, lângă șofer, și Macomber cu soția se așezară-n spate, fără să scoată un cuvânt. „Sper să nu-i treacă prin cap dobitocului dement să-mi tragă un glonț În cap. Femeile astea chiar sunt o pacoste Într-un safari.“ În dimineața cenușie, mașina coborî scârțâind și trecu râul printr-un vad plin cu pietre, apoi se cățără pe malul povârnit. Wilson ordonase cu o zi Înainte să se sape un drum acolo pentru a putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-a oprit de-a binelea. Să vezi dumneata pacoste. Acum trebuie să urcăm în altă nenorocire de tren, că linia noastră îi mai îngustă - a comentat bătrânelul. Chiar atunci, un acar striga în lungul garniturii: „Toată lumea jos! Mergeți la linia trei, unde așteaptă un tren gata să plece!”... În timp ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
str ăin, care nu poate să o facă. Urmarea? Este luat imediat între baionetele rusești, dus în exil și lăsat (vorba vine) să aștepte până ce Regulamentul a intrat în vigoare, confirmat și parafat de împăratul Nicolai al Rusiei!... Trecem peste pacostea cu Eteria de la 1821, înființată la Odesa și care, prin viclenia lui Alexandru I i-a adus moartea lui Tudor Vladimirescu și înfrângerea pandurilor - singura forță armată a țării și ajungem la războiul ruso turc d in 1877-1878, la războiul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
le căuta, fiind fimei săracă și singură și aflîndu-mă și datoare cu 500 lei la dumnealui Adămache Ioan, unde scrisorile acestor vii să află puse amanet încă din vreme ce trăie soțul mieu”. Și reușește biata femee să scape de pacoste? Până la urmă, după ce via a fost strigată la „sultanmezat” și în Divan, Toader sulgerul a scos 1020 de lei și a cumpărat-o. Se pare că acest sulger Toader era „în bani”, fiindcă la 15 octombrie 1800 cumpără alte patru
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acestea, și-a băgat luleaua în chimir și a pornit către ei, târându și ciubotele prin colbul drumului. Ce durere aveți, oameni buni? Spuneți. Vă lecuiește Pâcu cât ai bate din palme. Uite-te la el. Pe lângă că îi o pacoste pentru carele încărcate, o mai face și pe doftorul - a vorbit moș Dumitru, privindu-l șiret. De ce sunt o pacoste, Dumitre? a întrebat Pâcu, cu mutră de arțag. Păi cine umblă cu focul în jurul șirului de care? Tu! Cine altul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aveți, oameni buni? Spuneți. Vă lecuiește Pâcu cât ai bate din palme. Uite-te la el. Pe lângă că îi o pacoste pentru carele încărcate, o mai face și pe doftorul - a vorbit moș Dumitru, privindu-l șiret. De ce sunt o pacoste, Dumitre? a întrebat Pâcu, cu mutră de arțag. Păi cine umblă cu focul în jurul șirului de care? Tu! Cine altul? a răspuns moș Dumitru, trăgându-și pălăria pe frunte, să nu-i vadă Pâcu unda de râs din colțul ochilor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de vedere medical, situația este sub control. Așa că nu au ce ne reproșa. Conduita față de individ, Însă, trebuie să fie cea de până acum. Niciun rabat! Spor la treabă, domnule doctor. ― Mulțumesc mult și... fiindcă a dat peste noi această pacoste, n-am apucat să vă felicit cu ocazia venirii pe lume a băiatului dumneavoastră. Să vă trăiască și să crească mare și sănătos. Doamnei, sărutări de mâini. Să aveți parte numai de bucurii. ― Mulțumesc, domnule doctor. După despărțirea de doctorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]