616 matches
-
explică bucătarul-șef. Nici ei nu s-au răzvrătit... Erau prea izolați, nu era bine - bucătarul-șef puse în ciocul fazanului câteva fire de cimbru. Dar Galba nu l-a pedepsit pe nici unul dintre asasini. — Capito fura așa cum fură toți - paharnicul gustă vinul. Ne-a nenorocit cu birurile lui, pe care le băga în buzunar ca să-și cumpere pământ cine știe unde. Așa fac toți - vărsă vinul într-o cupă decorată cu frunze de viță. N-am văzut niciodată un om atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de legiunile din Hispania. Se mai spune că Flavius Valens a corupt doi dintre ofițerii săi ca să-l ucidă. Apoi Valens a încercat să-l acuze de omor pe regele batavilor, Julius Civilis. În bucătăria enormă, mirosind a mirodenii, bucătarii, paharnicul și sclavii se întorseseră la mese și la cratițele aburinde. Listarius termină de tăiat prazul și puse pe foc o cratiță de cupru în care așeză coastele de porc și picioarele de iepure pe care le preparase mai înainte. Adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de iepure pe care le preparase mai înainte. Adăugă prazul, indiferent la privirile curioase cu care bucătarul-șef îi urmărea mișcările. Trase cu urechea la discuția celorlalți. — Eu sunt mulțumit că Galba e împăratul nostru. Va reinstaura ordinea la Roma - paharnicul amestecă cu grijă vinul, mierea și mirodeniile. Galba va fi salvarea noastră... Poate că e gutos, dar guta nu afectează creierul, iar creierul lui Galba este al unui adevărat împărat. Am fost cu el în Germania Superior și am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
niște demoni dezlănțuiți, sângeroși... — Și eu am luptat alături de Galba! - ajutorul de bucătar adăugă cârnați și piper în linte. Nu făcea altceva decât să-i pedepsească pe soldați. Și ce pedepse! Galba e crud. — Galba e drept și sever! replică paharnicul. De multe ori soldații sunt aroganți și indisciplinați; ce se alege de o armată dacă nu se respectă regulile? Disprețuiesc disciplina din vremurile trecute - adăugă cu emfază -, când armata era templul ce păstra valorile vechii Rome - îl pălmui pe tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai văzut până acum. De azi, orice general, dacă își plătește soldații, poate fi ales imperator și să se opună celui ales la Roma de Senat și de popor? Unde o să ajungem? Să ne rugăm lui Hermes să ne apere. Paharnicul îi adresă cocoșatului un zâmbet înghețat: — Sigur, Galba a fost ales de soldații lui cu puțin timp înainte ca Nero să se sinucidă... Dar când Nero a murit, mi-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în Hispania vestea că Galba a fost ales și de senatori, și de pretorieni, la Roma! Galba este împărat în toată puterea cuvântului! — Galba al tău - bucătarul-șef îi aruncă paharnicului o privire plină de ranchiună, în timp ce întindea un iepure pe masă. Galba al tău, care a intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi totul în jur și se scurse pe podea, formând o pată ce părea o prevestire funestă. Paharnicul răspunse calm: — Nu, dragul meu. Ani lungi de pace vor veni pentru Galba și pentru Imperiu și, prin urmare, pentru noi. Și apoi, Galba nu a plătit pe nimeni ca să fie ales. Îmi aduc bine aminte că spunea mereu: „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldații au jefuit casele și au ucis... Se spune chiar că le-au siluit pe vestale! - întoarse sturzii cu atâta mânie, încât vreo doi săriră din tigaie și aterizară în cratița lui Listarius. Ați prefera să fie tot Nero? izbucni paharnicul. A risipit munți de sesterți în timpul domniei lui. Severus a spus: „Din câte am aflat, cu banii pe care i-a risipit, Nero i-ar fi putut plăti vreme de șaisprezece ani pe soldații legiunilor din întregul Imperiu. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dar Galba e bătrân - Lucilius zdrobea energic piperul negru în mojar. Bătrân și bolnav. Cel puțin Nero era tânăr și frumos. Galba trebuie să se grăbească să-și aleagă un urmaș... — Pe Otho, poate - bucătarul-șef aruncă o privire spre paharnic: îl detesta de când aflase că Vitellius îl plătea mai bine decât pe el. Punem pariu că îl va alege pe Otho? Ce motiv ar fi avut Otho să-l susțină pe Galba, dacă nu să devină urmașul lui? Cocoșatul lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba va ajunge imperator, va fi bine pentru Roma. E loial. — Dar când a pus mâna pe Poppaea? râse Lucilius. Știți că Nero i-a încredințat-o pe iubita lui Poppaea lui Otho, ca să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna pe Poppaea? râse Lucilius. Știți că Nero i-a încredințat-o pe iubita lui Poppaea lui Otho, ca să aibă grijă de ea? Era nebun după Poppaea și pentru ea voia să-și repudieze soția, pe Octavia... — Ce spui? protestă paharnicul. Poppaea era deja soția lui Otho când Nero s-a îndrăgostit de ea. Știu pentru că... Lucilius îl întrerupse: — Otho a avut așa de multă grijă de Poppaea, că Nero a trebuit să-l trimită repede în Lusitania, departe de târfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
l-a castrat ca să-l prefacă în femeie? Nero îl adora, am auzit cu urechile mele ce cuvinte dulci îi șoptea... Ba chiar îi spunea Poppaea. Acum, că Nero a murit, Sporus va ajunge în patul lui Galba? - îi aruncă paharnicului o privire îngrețoșată. Sau în patul lui Vitellius, care, între două soții, continuă să fie nebun după sclavul ăla... Cum îl cheamă... Asiaticus? Mai lipsește să-l aleagă tribun sau membru al ordinului cavalerilor... — Galba nu-i desfrânat ca Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privire îngrețoșată. Sau în patul lui Vitellius, care, între două soții, continuă să fie nebun după sclavul ăla... Cum îl cheamă... Asiaticus? Mai lipsește să-l aleagă tribun sau membru al ordinului cavalerilor... — Galba nu-i desfrânat ca Vitellius! izbucni paharnicul. — Nu pot să povestesc că Galba al tău se îndrăgostește de soldații lui? Îi epilează și apoi... Fiecare cu obiceiurile lui, declară solemn bucătarul-șef, cu voce tare, ca să le dea tuturor de înțeles că, dacă despre cei puternici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întins pe tricliniu și, din când în când, voma ca să-și golească stomacul și să se poată îmbuiba în continuare. Listarius îl servea. Împăratul voia să-l aibă mereu alături și-i încredințase, pe lângă funcția de bucătar, pe aceea de paharnic și servitor personal. După cină, îl chemă pe Manteus, care sosise la Cremona împreună cu gladiatorii săi în ziua precedentă. Manteus îl asigură că Valerius, medicul, fusese bine antrenat și avea să le ofere cremonezilor spectacolul emoționant al propriei sale morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintotdeauna am fost cetățean roman... — Iar acum suntem la Roma, continuă primul ajutor al bucătarului-șef, dar Roma de azi nu-mi place. Furios, începu să mărunțească piperul negru și ghimbirul. — Cui îi place Roma? La un capăt al mesei, paharnicul așezase mai multe soiuri de vin pe care urma să le amestece și în care acum punea miere. — Roma e plină de soldați care, pentru că sunt vitellieni, își permit orice, de la violuri până la jafuri. Când ies în oraș, văd nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Doar câteva luni... Uitați-vă la capătul ficatului... Toți o să fim implicați, va fi un masacru! Întoarse din nou ficatul, clătinând din cap îngrijorat. Le voi spune soției și copiilor mei să plece în provincie, cât mai departe de Roma. Paharnicul interveni din nou, cu un aer de superioritate, dar atent să nu ridice glasul: — Nu-i nevoie să fii prezicător, cum este ajutorul nostru de bucătar, ca să înțelegi că se va întâmpla o catastrofă. Vitellius dă un banchet după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius? Biata femeie, o căină paharnicul. Oracolul a prezis că Vitellius va domni multă vreme numai dacă îi va supraviețui mamei sale. Am auzit că Vitellius îi dă tot mai puțină mâncare, ca să moară de foame. Pe mama lui n-am văzut-o, dar i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Împăratul a considerat că în spatele acelei manifestații legate de cursele din arenă se ascundeau de fapt disprețul față de persoana lui și speranța unei revoluții. Așa că și-a pus gărzile să-i ucidă pe manifestanți. Și nu-i numai asta, zise paharnicul. Tonul lui devenise belicos. Era atât de agitat, încât vărsă vinul pe jos. Îl alungă pe sclavul care voia să spele podeaua și trânti o cârpă peste pata de culoarea sângelui care se întindea pe pardoseală. — Din porunca lui Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cei cărora le faci un bine. — Blesus nu trebuia să-i facă un bine tocmai lui Vitellius. Se spune că, pe când se chircea de durere din cauza otrăvii, Vitellius a spus că moartea lui Blesus îl făcea să se simtă sătul. Paharnicul era gata să izbucnească în plâns. — Pe mâinile cui am încăput? — De ce spuneți toate astea? Nu vă e teamă că s-ar putea să fie spioni pe-aici? întrebă Listarius în șoaptă. — Vitellius nu găsește bucătari mai buni ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noi suntem prieteni. Prieteni adevărați. Iar prietenii nu te trădează. Însă dacă tu spui cuiva ce vorbim noi în bucătărie - bucătarul-șef luă cuțitul și-l îndreptă spre gâtul lui Listarius -, te ucid. Puteți avea încredere în mine, zise băiatul. Paharnicul îl privi țintă. — Tu ești ciudat. Mi se pare că rumegi niște gânduri pe care nu ni le spui nouă. Eu cred că-l detești pe Vitellius. — Un gal care-l urăște pe Vitellius. N-ar fi nici primul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luptă... Ar vrea să-l omoare Skorpius, care l-ar învinge cu siguranță, dar un prezicător a interzis lupta dintre ei doi, nu știu din ce motiv. — Ssst! făcu cocoșatul. Despre anumite lucruri nu se vorbește. — Și de ce adică? întrebă paharnicul. Doar până acum am vorbit despre unele lucruri care... — Nu știți... Cocoșatul privi în jur, apoi puse încet cuțitul pe masă. — Nu știți că destinul lui Orpheus și cel al lui Vitellius se împletesc? Asupra anumitor lucruri veghează spiritele, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și pe ma i vechiul Stroe Belloescu. Închei prin a crede că viitoarea ediție a Dicționarului Literar - Ioan Baban, Vaslui îmi va adăuga adevărate s atis facții intelectuale. Doi tutoveni Lumânărică și Titinaș Născut la Trifeștii Vechi, Costache Negruzzi, fiul paharnicului Dinu Negruț și al Sofiei Hermeziu, cunoscător al limbilor greacă și franceză, dar când povestește „Cum am învățat românește” cu un dascăl de la Seminarul de la Socola, orizonturile ne devin și mai largi... Născut deci la anul 1808, Costache Negruzzi ca
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
să știi... că să va da voi mănăstirii de va da viile la stăpînire altora... și dumneata vei fi lipsit de vii. Și să avem răspunsu de la dumneata”. Și cine erau, mă rog, veliții boieri? Balș logofăt, Sturza vornic, Alexandru paharnic și alții... Pe lângă cei care nu-și lucrau viile, se mai găseau alții care erau dornici să sădească vii și livezi. Iaca ce spune Trofin și soția lui la 3 mai 1779: „Am dat zapisul meu la mîna maicăi stariței
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zapis grecescu, velet 1673 iulie 2”, aflăm că un oarecare Enache a vândut niște vii “în deal la Șorogari” cu 100 de lei. Am să-ți spun povestea vânzării a câtorva fălci de vie și a unor cai furați de la paharnicul Costantin. Știu despre ce-i vorba, vere. Există un ispisoc de întăritură dat de Antonie Ruset voievod, la 30 martie 1676 (7184), pentru o vie cumpărată de hatmanul Buhuș de la Martin Panica, cel care a furat caii paharnicului. Chiar dacă via
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
furați de la paharnicul Costantin. Știu despre ce-i vorba, vere. Există un ispisoc de întăritură dat de Antonie Ruset voievod, la 30 martie 1676 (7184), pentru o vie cumpărată de hatmanul Buhuș de la Martin Panica, cel care a furat caii paharnicului. Chiar dacă via nu se află aici la Șorogari, ci la Miroslava, am amintit-o pentru că este interesant felul cum a fost întocmit actul de întăritură dat de vodă hatmanului. Tu ai băgat de seamă că vodă povestește toată tăreșenia furtului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]