6,523 matches
-
prima. — Și eu. Delia se gândi că nu e îmbrăcată adecvat, că hainele ei sunt prea negre, dar și el e îmbrăcat în negru, ce frumos, ne place aceeași culoare și nici nu m-am fardat, cred că sunt la fel de palidă ca fata cu fustă scurtă, am uitat să-mi prind și părul, oare o să mă placă și la lumina zilei? Probabil că o să mergem o bucată de drum împreună, după care o să ne despărțim fără numere de telefon, trandafirii lui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lui nu pot să fie decât pentru altcineva. Delia apucă să facă un pas în stație - și trandafirii după ea, atingându-i ușor coapsele. Mângâierea îi înfioră pielea și simți o căldură în obraji. Prin geam mai văzu cum tânăra palidă se ridică, își trase fusta și se oglindi în ușa de sticlă. Numai cel care dormea se întinse acum pe trei scaune, scoțându-și picioarele de sub el, ca un stăpân al trenului. Înapoi în stația goală brațul lui acoperit de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să fie dezintegrat în mii de particule ce urmau să se împrăștie în miliarde de atomi care în câteva secunde ar fi dispărut asemeni steluțelor din focurile de artificii. — Ce-ai rămas așa, ca o stană de piatră? Ești cam palid. Te simți bine? N-am nimic, puțin obosit. — Tu ai văzut cât e ceasul? — Nu. — Obosit de atâta somn; tu ce crezi? — Nimic. Nu ai și tu o părere, măcar așa, de ochii lumii? — Nici măcar de ochii lumii. Dar ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-l pună la locul unde l-a găsit și să se prefacă că nu știe nimic din cele aflate. Ceea ce i se părea de neînțeles era faptul că Ina nu făcuse în ultimul timp nici o aluzie, fie ea cât de palidă, la ceea ce era lesne de înțeles că o rănise. Hotărî că ceea ce este imperios necesar, era să regăsească drumul spre casă. Ce vină avea Ina că el înnebunise după o fustă scurtă și un păr în flăcări!? În momentele următoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
are loc după amiază și de la care nu poate lipsi. Îți promit că am să mai vin să te văd. Eu mai sper că Dumnezeu nu poate să ia la el o ființă așa de bună ca tine. Un zâmbet palid, ce adunase toate vorbele Inei într-un buchet, nemeritat, se prefiră pe buzele Olgăi arse de boală. - Nu, nu pleca! N-am vorbit îndeajuns. - Ți-am spus motivul pentru care mă grăbesc. Și tu Olga ai nevoie de odihnă. - Mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ar fi înțepat un țânțar imens, în vârful nasului: intens căutatul și înfricoșătorul dat în urmărire generală, Mogulu Moni, a reapărut. În țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să arate o cât de palidă frică, ci, dimpotrivă, arborând un curaj și o alură de vendetă, de necrezut, față de toată lumea. Pe unde o fi hălăduind, că, cică, nu se mai teme și nu se mai ascunde chiar de nimeni. E pe-aproape de casa nouă a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care nimeni nu putea să le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung sărut arzător tocmai le abandonase, însă fără să le potolească. Părul negru, dezordonat Îi încadra fața palidă; o șuviță i se lipise de tâmplă. Delicatețea picioarelor și impasibilitatea eternă a mișcărilor spuneau mult despre existența Ei trecătoare și fragilă, numai o dansatoare dintr-o pagodă indiană putea avea mișcările Ei armonioase. Atitudinea melancolică și bucuria Sa sfâșietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmi ștergeam cu mâneca sudoarea care îmi inundase fruntea. Trăsăturile Sale păstrau același calm și aceeași imobilitate, doar că păreau mai bolnăvicioase și mai slăbite. Era tot întinsă, rozându-și unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fața Îi era palidă. Prin veșmintele negre și subțiri care I se mulau pe corp se distingea conturul pulpelor, brațelor, pieptului, întregului Ei trup. Cum avea ochii închiși, m-am aplecat să O privesc mai bine. Dar cu cât Îi examinam fața mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmi păstram banii; am ascuns totul în alcov. Noaptea se risipi cu pași de lup, poate se odihnise suficient, lepădându-se de oboselile sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu cadavrul? Cu un cadavru care începe să putrezească! Întâi mi-a venit în minte să-l îngrop chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi, înspăimântați, mă trăgea afară din mulțime și arătându-mă călăului îmbrăcat în roșu, spunea: „Spânzurați-l și pe ăsta!“ M-am trezit tremurând tot. Ardeam ca un cuptor. Eram lac de sudoare. Obrajii, în flăcări; m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vedeam în fața morții mele viitoare ca pe o ființă, căreia i se face milă de starea mea, milă pentru acest copil pe punctul de a muri. Iar când mă cuprindea teroarea, era suficient să mă uit la fața calmă și palidă a doicii, la ochii săi scobiți, imobili, nepăsători, la nările sale strânse, la fruntea ei lată și osoasă, pentru ca aceste vechi amintiri să se trezească în mine. Poate propaga unde misterioase care mă calmau. Avea, pe tâmplă, o excrescență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
străin care-mi răsunase de nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Am pătruns încet în obscuritate. Mi-am scos haina și fularul; m-am dezbrăcat. Nu știu cum, dar intrasem în patul său fără să las din mână cuțitul cu mâner de os. Căldura așternutului ei mă reanima și, posedat de amintirea fetiței palide, plăpânde, cu ochii inocenți de turcmenă, cu care, altădată, mă jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului, am strâns în brațe acest corp plăcut, umed, plin de căldură tonică. Sau, mai degrabă, m-am aruncat asupra lui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Surenului, am strâns în brațe acest corp plăcut, umed, plin de căldură tonică. Sau, mai degrabă, m-am aruncat asupra lui, ca o fiară înfometată. O detestam din adâncul inimii. Dragostea și ura făceau corp comun. Trupul ei proaspăt și palid, corpul ăsta de femeie, se deschise și mă încarceră, ca un naja care se încolăcește de jur-împrejurul prăzii. Pieptul avea un miros îmbătător. Carnea brațelor înnodate în jurul gâtului meu răspândea o dulce căldură. Toată ura pe care o strânsesem se risipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
roaba sau bucățile de scenă, de munte, de piramidă, de tablou)”. De ce zic „riscant”? Fiindcă, la un moment dat, spectatorul/cititorul real, nu cel de pe scenă, Începe să pre vadă ce va urmă. De asemenea, În interiorul scenelor acțiu nea e palidă, greul căzînd pe dialoguri. Și-n replici, găsim cîteva frumoase definiții ale comedianului, precum „praf de stele”, ori „un cer Într-o sferă acută” sau „un gest al sce nei”. Chiar omul din public, la un moment dat, simte nevoia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de idei, poftim unde am ajuns! Și pornisem de la descălecatul de pe pervaz al bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se încruntă și întrebă cu un glas răgușit: "Ce-i cu voi aici?". Cele două se uitară intimidate una la altă, făcându-și curaj reciproc. În
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el să constate cu glas tare. "Da' io n-o să fiu prost să mă dau în fapt și să zic că gândacii mi-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Con de vânătoare” și “O altă vedere”, la pagina 12, și urmăream visând, în lectura care-mi aparținea, citatul: “...o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide și mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare rasă știu să se încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai tentat de a o poseda). Când o așteptam acolo singur, mai mult de zece minute (depindea și ea de ora la care putea ieși cu greu, de la un serviciu rigid din primărie), încercam să îmi reamintesc conturul feței sale palide, cu umerii obrajilor boltiți, cu nasul în vânt, destul de obraznic, și cu buzele cărnoase, dar nu întotdeauna reușeam să mă transpun suficient în acest sens, și mai ales încercam privind la nesfârșit copiile unor tablouri semnate de pictori renumiți de pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
posomorât, lângă el, singurul care nu râdea, și mai ales în centru, cea mai importantă nu pentru că era femeie, o doamnă foarte tânără, călărind altfel decât bărbații, cu hainele altfel strălucitoare decât ale mândrelor slugi în livrele, în tonuri mai palide, mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum fețele de mare rasă știu să încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
primele observații, care pot fi ori-ori, știți voi, adică ori grasă și frumoasă, ori slabă și bolnavă. În funcție de acele câteva cuvinte, mintea ta va crea o adevărată operă de artă, dacă ți s-a spus că e ști slab și palid, mintea ta va crea scenariul aferent situației, căutând posibile cauze și spitalele la care ai putea să mergi să vezi care-i treaba, dacă în schimb ți s-a spus că arăți bine, atunci mintea ta va crea scenariul și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai așteptăm puțin și dacă lucrurile nu se lămureac atunci să pornim în căutarea lor - a propus Cotman. Au rămas pe loc cu urechea ciulită și privirea încordată, pentru a prinde cel mai neînsemnat zvon sau a zări cea mai palidă umbră... Ia ascultați! Parcă se aude un strigăt - a dat alarma Cotman. Toți și-au încordat auzul. În cele din urmă, a străbătut până la ei un fir de glas ca o adiere doar: „...țăăă!...oaneee!” Și din nou mai aproape
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai zic că cocoșul cântă în casă, dar așa vine vorba doar că... - a îndrăznit să comenteze Cotman, privind pe furiș către Catinca... Că stăpânu-i tot găina. Cel puțin aici - a apreciat Pâcu, în râsul celor din jur. Un soare palid cam trecut de crucea zilei și-a arătat fața... Măi, da’ harnici am mai fost! Am reușit să-l lăsăm sarac pe Dumitru cât ai bate din palme. Cum adică? - a întrebat Hliboceanu. Păi i-am golit câteva oale cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
parbrize. S-a dat Înapoi cu un pas și a Început să râdă. — Și cum a ajuns Înăuntru? E David Copperfield? De noi s-au apropiat atunci și cei doi tineri din Ford. Fata se sprijinea de brațul tânărului. Era palidă și-și ținea mâna la gură. — A... ați văzut? Pur și simplu a dispărut. Mașina l-a... — Ne scuzați, a intervenit tânărul. Îmi spune c-a văzut un accident sau așa ceva. Cică un băiat... — Vezi? am strigat către Gioconda, În timp ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Annei. Am luat aparatul În mână, cântărindu-l ușor În palmă, iar apoi l-am apropiat de obraz. Ciupea ca dracu’. Cu așa ceva de-abia puteai să te bărbierești, darămite să Întemeiezi o religie. Afară era, În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]