613 matches
-
alegere. 3.Comentează motoul primului capitol. 4.Prezintă conflictul nuvelei, pornind de la conținutul acestei secvențe narative. SUBIECTUL AL II-LEA (4p.) Dar scrumul sub vatră, deodată, clipește... Pe ziduri, aleargă albastre năluci... O flacără vie pe coș izbucnește, Se urcă, palpită, trosnește, vorbește... „Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?" Și flacăra spune: „Aduc inspirarea... Ascultă, și cântă, și tânăr refii... În slava-nvierii îneacă oftarea... Avut și puternic emir, voi să fii.” Și flacăra spune: „Aduc inspirarea” Și-n alba
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
era de mărimea odăilor mele strâmte, joase. Lângă un perete aveam culcușul alcătuit din perne umplute cu pufuleț de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat, încleiate nimicitor în sucul acela de nedescris al vulvelor palpitând sub crinoline. Alături, în farfurii de cleștar cu margini rujate, bucate preparate lasciv de Empampa, camerista durdulie a mamei. Mai găseam lumânări de ceară roșie, parfumate, cărți cu viețile Sfinților Părinți, albume de heraldică, un atlas de anatomie umană cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
prezent e aproape ora 9. E 9 fără 10 minute. Vântul bate cu furie în horn și sfidează cu trufie focul din sobă. La mine în cameră e o căldură plăcută, numai că nu e la fel cu căldura ce palpită din noi atunci când ne găseam unul în brațele celuilalt. Lucru curios, am început să scriu pe hârtie cum n-am scris niciodată. Am început pe pagina pe care ar fi trebuit să termin, întocmai ca și dragostea noastră care în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
întunericul de alb, el însuși negrul negurii seara. Marți, 27 decembrie, ora 12,30, în grădina zoologică Tîrgu Mureș, în pavilionul maimuțelor strămoși în spaime medievale om-tobă, om-arbore, om-mugur, omul-literatură, mîna subțire la puiul de pavian e vena lui care palpită, timp la perfecțiunea infinită infinitezimală pe reflecție schimbată în om-literatură în cazul literaturii, pui de pavian negru nu prinzi prefacerea, te crezi om, fugi, te ține mama de coadă, mănîncă din cealaltă mînă, făpturile prezentul singur pe lume, șarpe, șarpele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai slab sezon cu "Slavia" Praga acasă, o rupi, de ce tragi de ea, e altă mașină! "Paty-paty" patiseria, "Optica-oftalmologie ochelari", "FIBEC" obiectele se confundă, reclamele nu, cealantă, șefu', dacă nu să dăschide! polițista la navetă, ai coborît aproape imediat, degetele palpită, pe umăr geanta, vîrful dîmburilor stîlpi electrici și-i mai zice antropomorfism! Breaza popas "Frăsinet", urcă și ea, "La articole funerare "Vulturul"" Comarnic, "Paul Desghelipon" biblioteca orășenească, front de pavilioane la cat cu geamlîc, primele sinteze de turism antebelic, coasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
botezul european al poporului român în proces de înjghebare etnogenetică. Reculul, retragerea din Europa, a venit însă cu marile migrații ale popoarelor care au așezat un gros strat de zgură deasupra fondului nostru european. Totuși, în dedesuptul acestuia continua să palpite tremurul limbii latine, care a răzbătut până la urmă sub forma închegării limbii române. Celălalt factor care a salvat latinitatea (i.e., europenismul) pe durata acestei faze de recluziune a fost creștinismul, "a doua noastră durabilă relație cu Europa" pe durata întregului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
local, precum și schimbarea totală la față a casei unde am trăit timp de aproape douăzeci de ani (din aceeași curte cu sinagoga) m-au întristat enorm! Și pe deasupra nu a rămas nicio urmă, nici din celelalte clădiri, unde pe vremuri palpita viața comunitară școala primară, beit hamidraș, baia rituală și sala de festivități a comunității. Astăzi Beiuș, orașul sau dacă vreți orășelul meu de odinioară, este, spre regretul unora, dar satisfacția altora, pur și simplu judenrein. Ceea ce mărește dimensiunile dezamăgirii este
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și fugeam iarăși cu foamea Îndărăt și violența Înainte și Înotam prin șuvoaie amestecate de sudoare și salivă și spermă și sucuri vaginale, și aveam În față tot ce lăsam În urmă: o stea formată din patru picioare, pâlpâind și palpitând prin sfărâmătura de pământ amestecată cu haine și cu brotacul ăla de culoarea pământului. De nenumărate ori trecuse peste noi, ca să ne mimeze joaca sau pur si simplu pentru că-i stăteam În drum, iar acum o lua din nou cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
făcând semne unei femei care Înota, dar n-am mai apucat s-o văd ieșind din mare că iarăși fugisem și eram tot un creier În flăcări scriind pe nisip o istorie infinită deșirându-se Într-un inel de foc palpitând În jurul lumii. Eram tot scăldat În sudori când m-am trezit din nou. Mă ustura pielea. Plaja se umpluse de femei și bărbați goi. Dinspre sud veneau figuri pe care abia de le mai recunoșteam. Ei duceau pe umeri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
arta: „Obiectul artei și al teoriei lui despre artă este (...Ă nuditatea psihologică, cultivată până la voința de anulare a stilului. El scrie cum ar sfâșia bluza de pe un sân tânăr, ca să divulge de sub vestmântul istoric nudul etern; (...Ă scrisul lui palpită ca gușa unei șopârle speriate.” 2 Scriind despre proza lui Mateiu I. Caragiale, Vladimir Streinu observă ritos: „Prin niciuna din liniile literaturii sale, Mateiu Caragiale nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale.”3 Propoziție discutabilă, ca orice judecată estetică, ceea ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
apt să se ridice adesea la sinteze istorico-literare de referință. Fie că scrie despre Eminescu sau despre cel mai proaspăt Sorescu, despre Sadoveanu sau D.R.Popescu, Vladimir Streinu se plasează cu eleganță și firesc înlăuntrul esteticului, în nucleul vibrant și palpitând al operelor literare, descifrândule structura intimă, reliefându-le frumusețile expresive, plasându-le cu rigurozitate în contextul istorico-literar cuvenit, în serii axiologice. Examenul critic se organizează în funcție de notele originale ale creațiilor comentate, subliniindu-li-se unicitatea și valoarea. La fel va
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Ziței pătimaș și cultivând un soi desuet de angelolatrie: „Angel radios! De când te-am văzut Întâiași dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul rațiunii... Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt Într-o pozițiune pitorescă și mizericordioasă și sufăr peste poate. O, da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta sublimă Într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune care m-a făcut
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
iarnă-ntr-o pădure, Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup1025. În fiecare dimineață privim geana de lumină dinspre răsărit. Zarea învolburată de culoare aruncă sămânța vieții peste pământ. Un nou început impresionează simțurile fiecăruia dintre noi, inima palpită și păstrează speranțele până la sfârșitul zilei și mai apoi. Drama omenirii însă este să constate micimea ei în fața universului și a elementelor primordiale ce se armonizează între ele pentru a menține creația vieții, iar cuvintele exprimate de noi sunt nevoite
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
asociat cu cântarea caracterizează vibrația sonoră celestă, transformată în strălucire minerală, lumina omnipotentă a spiritului. În același sens, paradisul elen și mai ales dacic apar ca orgie de forme luminoase, care și pierd conturul, unificând regnurile, elementele, htonianul cu uranianul, palpitând de fiorul vieții terestre. În Grecia stelele sunt „ochii de-aur pe ceruri”, în Dacia norii oferă pământului „flori de aur”, stelele pot fi iarăși „ca de aur sfinte flori”, iar soarele „copil de aur al albastrei sfinte mari”. În
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
asemănătoare există și în momentul în care naratorul vorbește la telefon și dintr-o precauție fatică, întreabă des: “Dania, ești acolo?” Telefonul îl ajută pe Sandu să să accentueze impresia de irealitate: “A auzi o vorbă, declarația de dragoste care palpită la urechea ta, și a întinde mâna zadarnic, în aer. Ar trebui să închizi ochii ca să uiți că ești singur. A-ți atinge mâna ta, obrazul, ochii, ca să simți carnea iubitei.” Dania combină ingenuitatea cu perversitatea, iar efectele sunt uneori
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
vijelie. Chopin, plescăitul lopeții la razele de lună. Iar Debussy, valurile subțiri și capricioase, uneori roze, alteori argintate, lunecând pe maluri și în care își înmoaie nimfele degetele de cafea. Iar patefonul cu diafragma lui - capul cu gâtul lung - ar palpita, lebădă pe apele legănate.” „Mișcându-se în largul său în universul creat de imaginație sau în acela al muzicii și al lecturilor preferate, personajul povestirilor lui Holban primește un șoc dureros și rămâne dezorientat ori de câte ori se izbește de realitate sau
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
În cavoul rudelor sale din familia Isanos. Trecerea În neființă a celei ce a fost o luptătoare, apostol a neamului, mentor a 20 promoții de eparhialiste, a Îndurerat pe toți cei care au cunoscut-o. Amintirea directoarei Elena Alistar a palpitat mereu În inimile fostelor eleve refugiate În țară ca și a celor rămase pe pământul Basarabiei. În fiecare an În ziua de 21 mai de sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, la Biserica Precupeții Noi din București vibrează rugăciuni și cuvântări
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
avem de-a face cu o relație mai complexă, cu un fel de amestec de secvențe. Să analizăm acest fragment de Victor Hugo: Imaginați-vă [...] străzi, străzi întregi unde întâlnești la fiecare pas spectacole de genul acesta, unde peste tot palpită, sub toate formele, cea mai lamentabilă mizerie. Nu am rămas decât o zi la Lille, eu și tovarășii mei de drum: am umblat la întâmplare, o repet, prin cartierele acelea nefericite; am intrat în primele case pe care le-am
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
uluit de privirea ochilor ei. Când trecu el, ea ridică fruntea; el își strânse umerii fără să vrea. După ce se așeză ceva mai departe pe aceeași latură, o privi. Avea o pălărie mare de paie, cu panglici roz care-i palpitau în vânt la spate. Bandourile negre îi conturau coada sprâncenelor lungi, coborau foarte jos și păreau a-i strânge drăgăstos ovalul chipului [...]281. Evident, acest text încalcă obiceiurile narațiunii canonice, de vreme ce necunoscuta este numită "ea" fără ca pronumele să fie anafora
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și profesionalizarea sa. Apoi numărul mare de bolnavi de aici, cu o patologie foarte variată mi-a oferit un bogat material de studiu și cercetare. În general, clinicile din Cluj au reprezentat pentru mine inima și plămânul prin care a palpitat și respirat fluxul ascendent al pregătirii mele în arta medicală și a modului de comportare față de omul suferind. De la profesorul Hațieganu am mai învățat că bolnavul nu trebuie să se găsească numai sub mirajul cifrelor și al aparatelor, medicina clinică
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
așa cum este: voios, ahtiat de prietenie, doritor să vadă mulțumirea altuia, incapabil de a se bucura de unul singur...Straturile mai adânci ale nuvelei lui Brătescu-Voinești ne dezvăluie străfundurile unui loc de o mare limpezime, ca și balada Mioriței, unde palpită aceeași putere de transfigurare..."3. Cu superlative îi gratulează Steinhardt și pe Eminescu și opera sa, pe Blaga de asemenea. Și în creațiile acestora intuiește particularități ale "specificului național", ale sufletului românesc, pe care-l iubește și din care se
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
articolul intitulat "Ilia Ehrenburg", scriitorul este prezentat ca un "autor popular al Uniunii Sovietice", ale cărui articole antihitleriste sunt citite atât în țările prietene, cât și în cele neutre. "Verva lor scânteietoare, ironia lor mușcătoare, pasiunea de care sunt străbătute palpită de suferințele, de elanul spre viață și cultură al popoarelor sovietice". Redacția trebuia să recunoască faptul că autorul prezetat nu a fost dintotdeauna un "revoluționar legat de popor", ci doar un "revoltat în artă" în tinerețea sa. Dar, timpul și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ilustrate copios de „Micul Paris”. Celibatare și prostituate Două categorii de femei stimulează compasiunea lui Bacovia: celibatarele („fetele cu multe roze la pasiv”) și prostituatele. Primele sînt memorabil portretizate în poemul „Amurg de vară”: „Histerizate fecioare pale,/ La ferestre deschise, palpită,/ în amurguri roșii, nupțiale,/ Stau pale, și nu se mai mărită”1). Soarta lor e mult mai tristă decît a bărbaților aflați în aceeași situație. „Celibatarul - observa un sociolog - se duce prin cafenele, prin taverne, prin cluburi, locuri care, de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce fața mi-o sapă”) și, mai ales, de creierul său: „Iar creierul ardea ca flacăra de soare”; „în creierul meu plînge un nemilos taifas”; „Și creierul rămîne pierdut”. La acesta se referă și în trei locuri din proză: „Creierul palpita acolo de tristețe și tăcere...”; „Și o spaimă de tot ce citisem, de cîte auzisem, mă cuprinse, și regretam că, creierul meu, ca și al altora, a devenit o moară hodorogită care nu se mai poate opri, care, poate, nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
passionnées, que l'émotion secoue, qui souffrent, pleurent, se donnent avec transport, enlacent, étreignent et gémissent, qui aiment avec leur chair autant qu'avec leur âme, avec la bouche qui parle et leș yeux qui regardent, avec le Coeur qui palpite et la main qui caresse, des femmes qui bravent tout parce qu'elles aiment, et vont, le jour ou la nuit, surveillées et menacées, intrépides et palpitantes, vers celui qui leș prend en șes bras, folles de bonheur et défaillantes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]