1,998 matches
-
se ridică și se uită întrebător spre catedră, încercând să capete de la profesor încuviințarea spre a-și expune subiectul. Moscovici continuă să-i explice lectorului Ienceanu ce se va întâmpla cu dânsul, când va sosi acasă cu raglanul vechi în locul paltonului nou: Nevastă-mea ar fi, poate, în stare să nu-mi zică nimic, dacă n-ar antrena-o și n-ar ațâța-o mamă-sa... Soacră-mea e o zgripțuroaică și jumătate... Ea nu caută decât cel mai mic nod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-mi stăpânesc un zâmbet pentru o așa izbândă ușoară, dar profesorul mă oprește, mă privește foarte serios și-mi zice: Te rog insistent: mergi și-l caută pe acest Eugen Ciornei. Nu care cumva să plece acasă, în vacanță cu paltonul meu. Vino aici, cu dânsul! Numaidecât! Ne-am înțeles? Ies pușcă din sală și o pornesc pe urmele colegului bănuit să fie autorul glumei. Îl caut pe unde intuiam că ar putea să fie pe la Cofetăria "Gaudeamus" din colț ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la tot ce-am spus? Și, nici una, nici două, îmi arată raglanul său, așezat în cuier, lângă masa unde stăm. Este tot atât de vechi și demodat ca și cel din sala de examen! Și, e clar: nu el i-a luat paltonul. Așadar, mă fac luntre și punte și-l conving, totuși, pe Ciornei, presupusul vinovat de gluma cu paltonul să vină cu mine la sala unde are loc examenul. Dar, între timp, cât am lipsit, un sfert de grupă a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
unde stăm. Este tot atât de vechi și demodat ca și cel din sala de examen! Și, e clar: nu el i-a luat paltonul. Așadar, mă fac luntre și punte și-l conving, totuși, pe Ciornei, presupusul vinovat de gluma cu paltonul să vină cu mine la sala unde are loc examenul. Dar, între timp, cât am lipsit, un sfert de grupă a fost sacrificată: în timp ce studenții se trudeau să le fie ascultate și evaluate răspunsurile, Moscovici continua să-l informeze pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Moscovici continua să-l informeze pe Ienceanu despre "câți draci nepotcoviți" are soacră-sa și, din când în când, se uita la ceas și se întreba nerăbdător: "ce se întâmplă dom'le cu acest Ciornei? O fi plecat acasă cu paltonul meu? Mai știi?...". Și notele au curs astfel: 5, 4, 4, 4,..... Când nu mai erau în sală decât doi studenți marele pocherist Georgică Focșa și Mișu Timofte, cel de-al doilea posesor al bursei excepționale "Nicolae Bălcescu", omul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și noi, eu și Ciornei sosim și intrăm în sala de examene: Domnule profesor își începe Ciornei monologul său explicativ, cu un glas scăzut, plin de obidă, dar, totuși, cuviincios aud că ați presupus că aș fi luat, în glumă, paltonul dumneavoastră cel nou... Mă mir că m-ați crezut în stare de o astfel de necuviință... Eu nu zic c-am știut mai mult de cinci-șase, ba, puteați să-mi puneți și patru că aveți în mână "pâinea și cuțitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
raglanul din cuier, când la cel cu care era îmbrăcat cel ce fusese presupus a fi vinovat de toată încurcătura, iaca, numai ce se deschide în spatele nostru ușa și studentul Mișu Timofte intră în sală râzând și ținând sub braț paltonul nou, raiat, bleumarin, gros și frumos al lui Moscovici: Domnule profesor zice Timofte paltonul dumneavoastră era în cuier la catedră. Însă domnul asistent Stoica Laurențiu, care terminase examenul și-ncerca să plece acasă, umbla ca un leu în cușcă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a fi vinovat de toată încurcătura, iaca, numai ce se deschide în spatele nostru ușa și studentul Mișu Timofte intră în sală râzând și ținând sub braț paltonul nou, raiat, bleumarin, gros și frumos al lui Moscovici: Domnule profesor zice Timofte paltonul dumneavoastră era în cuier la catedră. Însă domnul asistent Stoica Laurențiu, care terminase examenul și-ncerca să plece acasă, umbla ca un leu în cușcă, și se tot întreba: Unde mi-o fi raglanul meu? Că doar aici l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
M, MAN, rola 257, dosar 3784, filele 46-46 bis. Document nr. 181 No. 330 16 Decembrie 1943 BATALIONUL 1016 LUCRU către Compăniile I-a și II-a Rog luați măsuri ca de azi 16 Decembrie 1943 oamenii să lucreze fără paltoane și fără mănuși pentru ca astfel să se poată da randamentul cerut. Comand. Bat. Lt. Colonel, [OAIE C. COJOCARU] ARHIVA INSHR-EW, RG-25.011, 18.04.5, fila 283. Document nr. 182 No. 228.556/ 228.510 17 Decembrie 1943 CORPUL - II
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
de bilet de tramvai și nu vroiam să Îmi ceară la control și să Încep cu alt necaz, că abia scăpasem... Și În două ore nici o cunoștință n-a venit În gară... Și-atunci mi-am luat bagajul și, din cauză că paltonul de iarnă era Îmblănit cu blăniță de miel, a fost foarte greu... Și de la gară până la lac, prima stație după gară, cred că am pus jos de zece ori cel puțin... Abia făceam câțiva pași și iară trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și seara când mă scoteau la baie..., iar oala Încercam s-o păstrez curată, să n-o folosesc, pentru că, neavând voie să dorm sau să mă Întind, o Întorceam cu fundul În sus și m-așezam pe ea, Îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și totuși nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut În acea primă noapte... Nu puteam să mă Întind pe pat, am luat pătura aceea și am Împachetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și așa mi-am dat seama că e altceva, că, atunci când mă scoteau la anchetă, veneau, mă trezeau, Îmi puneau ochelarii la ochi și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am Îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se Întâmplă?”. Știam Înainte de arestare, că circulau zvonuri că Îi mai scoteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am dat seama că e altceva, că, atunci când mă scoteau la anchetă, veneau, mă trezeau, Îmi puneau ochelarii la ochi și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am Îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se Întâmplă?”. Știam Înainte de arestare, că circulau zvonuri că Îi mai scoteau pe deținuți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
puneau ochelarii la ochi și mă luau de mână ca pe orb. De data asta mi-a spus să-mi iau paltonul. Am Îmbrăcat paltonul, mi-am pus ochelarii și m-au luat. Primul gând a fost: „Mi-am luat paltonul, Înseamnă că nu mai mă duc la anchetă... Ce se Întâmplă?”. Știam Înainte de arestare, că circulau zvonuri că Îi mai scoteau pe deținuți și-i Împușcau, pe la Mamaia, pe nu știu unde, pe plajă... Și, Într-adevăr, m-au scos din incinta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Era sfârșitul lui noiembrie cred... Și În loc să fiu Împușcat m-am trezit Într-o celulă curată, cu calorifer Îngropat În perete și cu plasă ca să nu poți umbla la geam... Astea erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase mai jos, că fuseseră puse paie proaspete... Peste saltea era și un cearșaf și o pernă și o pătură... Deci, iată că aveam niște condiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șah, era un bun șahist și și-o găsit și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut În apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce? Aveam o haină subțire, zeghea, plus așa-zisul palton, care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbrăcat de una și a trebuit să stau cu cealaltă, că bătea vântul. Și am uscat Întâi cămașa, și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la o viață nouă. Vrea să iubească flori, frunze, fețe de oameni morocănoase și triste, dar cu licăriri ale divinului în ele. Vreau să fac fapte bune, măcar trei în fiecare zi. De aceea am cu mine mereu, în buzunarele paltonului, monezi galbene de zece coroane, pe care știu cui i le voi da: rusului cântând, cu mâinile roșii, din flaut, chinezului tânăr făcând reclamă pentru hamburgeri, femeii triste cu câinele care o păzește ca un prieten bun, ca să nu fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
asupra câte unui lucru. Îmi era clar că nu dorea să-și părăsească locuința de care se atașase atât de mult. Însă a venit unchiul Wada să ne ducă la Izu. Bagajele fuseseră expediate înaintea noastră. Mama și-a pus paltonul fără pic de tragere de inimă. A făcut o mică plecăciune în fața lui Okimi și a celorlalți servitori care au venit să-și ia rămas bun, fără să scoată un cuvânt. Am plecat toți trei din casa de pe strada Nishikata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vreo cincizeci de ani, într-o pijama colorată strident, ne-a salutat cu un zâmbet ciudat de timid. — Mulțumesc! A fost singurul cuvânt pe care l-a rostit Uehara când a dat buzna în casă, fără să-și scoată măcar paltonul. — E îngrozitor de rece în atelierul ăsta. Vreau camera de la etaj. Haide! M-a luat de mână și m-a condus până la o scară din capătul holului. Am urcat. Am intrat într-o cameră întunecoasă. Uehara a aprins lumina. — E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am dat seama din prima clipă, de la energia aceea drăcească ce nu-ți lasă răgaz de gândire. Nici nu mă așezasem bine, cu cămașa mea de schimb înfășurată într-un ziar și pusă pe bancheta din spate și cu poalele paltonului netezite sub mine, că ne-am și trezit la capătul Cartierului de Sud, traversând terenurile oțelăriei Carnegie; apoi au urmat dunele, îngrămădite ca niște mormane de sulf; am trecut în trombă prin Gary și apoi am luat-o pe șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
paie, care răspândeau o putoare scârboasă de cocină pe care o au vechiturile azvârlite, care atrag șobolanii, iar pereții erau acoperiți cu o pojghiță albă de marnă sau de fungus. Acolo ne-am culcat, în aceste gunoaie. Mi-am închis paltonul, ca să mă apăr de frig și de musafiri nepoftiți, și m-am întins. La început era o grămadă de loc. Dar până la mijlocul nopții au continuat să intre alții, dând deoparte ușa vagonului, trecând pe lângă noi, discutând unde să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a făcut de baftă în fața mea. Nu complet. Sunt doar surprins, Manny, atâta tot. Pentru că singurul lucru pe care-l știam despre tine era că ești un geniu al cifrelor. Da, și mâncam doar o dată pe zi, și n-aveam palton. Știi bine. Ei, acuma îmi permit nițel mai mult. Și vreau să-mi fie și mai bine. Nu fur de dragul pericolului. De îndată ce pot, am să mă las. Dar ce faci dacă te prind? Mi-a spus: Am să-ți explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îndeajuns de aproape de condiția lui Karas ca să-și dea seama de unde-și trăgea el profiturile, să-l urască și să-l invidieze, și să-și dorească de asemenea să fie și el îndeajuns de iute de mână, de ferchezuit cu palton în carouri, cu servietă și binoclu și cu o fetișcană arătoasă agățată de braț. Dar ia să luăm unul din amărâții ăștia bătrâni dintr-o cantină păduchioasă de pe Van Buren Street - îmi cerea să vin să ne întâlnim la alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
hol, în timp ce eu am făcut o sumară inspecție în apartament. Ferestrele erau toate zăvorâte, cele două aparate de aer condiționat puse pe „Închis“ și prima gură de aer pe care o inhalai îți dădea impresia că respiri în buzunarul unui palton vechi din blană de raton. Singurul sunet din apartament era sfârâitul tremurat al bătrânului frigider pe care eu și Seymour îl cumpărasem de ocazie. Sora mea Boo Boo, în felul ei juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de felul nostru. Dar cea mai mare parte din timp am stat și ne-am uitat. Pe la două noaptea, când musafirii au început să plece, Seymour a rugat-o pe Bessie - mama noastră - să-i dea voie să aducă el paltoanele celor ce plecau și care erau atârnate, împăturite, aruncate, îngrămădite pretutindeni în micul nostru apartament, chiar și pe paturile în care dormeau surorile noastre mai mici. Seymour și cu mine cunoșteam foarte bine vreo doisprezece dintre musafiri, pe vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]