5,936 matches
-
Vise de du pagini imprimate Storrer A. de la comic al meu H Ecranul se aruncă înainte cu un flash electric sonor și toate luminile se stinseră. Televizorul ateriză cu o bufnitură grea, sticloasă, în întuneric și eu, cuprins de-o panică animalică, m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci, disperat s-o ia la fugă, dar întunericul, tăcerea și panica mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi nimic și nici de văzut nu vedeam nimic. În cameră era o beznă ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
precipitată, încât întunericul a început să se miște ca un roi de albine. Am simțit impulsul de-a alerga la perete, sperând să nimeresc ușa sau măcar pe aproape și să bâjbâi după ea, dar n-am putut scăpa de panica ce-mi ținea picioarele legate. Bum - încă o lovitură, chiar sub mine, în spate, mult mai puternică, semănând cu un accident de mașină filmat cu încetinitorul, și celălalt capăt al sofalei se ridică în aer și se prăvăli în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca niște nori furioși și eu nu pot face nimic. În seara aia, am simțit o teamă crescândă - o groază - că vor rămâne blocat pe insulă, că nu voi putea pleca de acolo. Mai aveam puțin până la un atac de panică; totul în jurul meu era gata să devină nejustificat și înspăimântător. Când s-a întâmplat, stăteam în fața cortului și citeam. Clio frunzărea ghidul turistic, însemnând cu steluțe toate locurile din Naxos pe care nu le vizitaserăm încă. — Nu mă simt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apus trebuie să se fi strâns la mal acum. Ai putea să iei ce-a mai rămas din sendvișuri și să-i hrănești, dacă vrei. Zâmbi din nou. Și poate aduci și niște înghețată? Așa îmi dezumflă Clio accesele de panică, aducându-le înapoi în aceeași lume familiară a datului cu aspiratorul și-a emisiunilor duminicale de televiziune. Fiind drăguță și făcând apel la copilul din mine - nu face nimic, uite ceva distractiv - făcând călduroase trimiteri la lucruri sigure și fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înainte să dispară prin tavan și pereți și podea și sus după storurile geamului. Unul țâșni înapoi spre Nimeni, îi dădu ocol de două ori, rapid, apoi dispăru într-o fâșie frântă de lumină deasupra capului, lăsând o urmă de panică. Într-o clipă, dispărură toți, până la ultimul. Mi-am spus: Or să se întoarcă și or să se năpustească asupra mea din toate direcțiile, dar, chiar în timp ce gândeam asta, știam că nu e adevărat. Aici nu era vorba de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu e adevărat. Aici nu era vorba de-o vânătoare. Era mai degrabă modul în care un banc de pești de împrăștie atunci când un scufundător sau un... M-am uitat la Nimeni. Expresia confuză de pe fața lui se transformă în panică. Atunci când un scufundător sau un... Cu o groază nemărginită, mi-am dat seama ce se întâmpla. — Idiotule! am strigat, înainte să mă pot abține, toată teama mea față de domnul Nimeni fiind înghițită de ceva mai mare, mai teribil, mai familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stat nemișcat, cu simțurile atente la orice semn al prezenței lui și încercând să nu ies în evidență. Voiam să fug, voiam să fug mai mult ca orice, dar asta ar fi însemnat să agit apele și să-mi las panica și teama să se împrăștie. Tot ce puteam face era să stau nemișcat și să încerc să trec neobservat. O bufnitură înfundată răsună deopotrivă în mintea mea și înăuntrul spitalului. — Ludovicianul, murmură Nimeni. — Ai spus că-l poți captura, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bâlbâiam fără să gândesc. Nu, nu mai... — Ei, acum o să fumezi una. O altă mână se ivi din spate și-mi împinse o țigară aprinsă în gură. 16 Ludovicianul Mirosul puternic și înțepător de țigară mă scoase din starea de panică precum o palmă. Mâna de pe umăr mă strânse ușor. — Bun, șopti vocea de fată. Stai nemișcat și ascultă. Uite ce-o să se întâmple. După ce o să număr până la trei, o să alerg în cealaltă parte a camerei și o să iau unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
V bombat și dispărând între picioare. M-am întors cu spatele, încercând să-mi domolesc zvâcnetele grele din piept și din gât, să le înăbuș, dar nereușind. O apropiere electrizantă, șocul, dorința, corpul meu vibra de toate astea și de panica stânjenită și brusca realitate a tuturor lucrurilor care se întâmplau. Privind țintă de-a lungul coridorului pustiu, de ciment, ascultând sunetele produse de mișcările lui Scout în spatele meu, am avut îngrozitoarea și insuportabila idee că a nu privi ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas șocat pe loc, cu mâna în care țineam carnețelul lui Scout încă îndreptată în spate. — Nu te întoarce, spuse ea blând. Adu doar mâna în față foarte, foarte încet. Am dat să mișc mâna, dar apoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
familiar și de liniștitor încât, la început, nu i-am înțeles semnificația. Revelația veni ca un șoc electric ce-mi străbătu corpul. Camera mirosea ca și casa mea. Mirosea a mine. Asta e camera Primului Eric Sanderson. Un impuls de panică și un alt soi de instinct își făcură apariția - Fidorous spusese că întregul edificiu era blindat împotriva rechinilor, dar totuși - expresia lui Mark Richardson se așternu peste a mea, încordând mușchii, schimbându-mi fața. — Bine, mi-am spus. Am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să gândească. Undeva foarte jos, ochii mei zbat în somnul profund. Coșmaruri. M-am trezit dintr-odată, intrând în panică atunci când am văzut cuverturile nefamiliare care mă acopereau și, ca prin ceață, tavanul necunoscut de deasupra. După care mi-am adus aminte unde mă aflam. În dormitorul Primului Eric Sanderson. Mușchii mi se destinseră. Am încercat să prind visul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu o smucitură zdravănă, eu tras în sus, dând din picioare și zgâriindu-mi spatele și coastele și șoldurile în balustrada de la pupa și prăbușindu-mă pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vraiște. „Poate un cârcel.“ M-au dus într-o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă. Fețele veneau și plecau și uneori nu auzeam ce-mi spuneau decât după câteva ore bune. „Poate un cârcel. O clipă de panică. O înghițitură de apă de mare.“ O înghițitură de ap ă de mare. Cât de mult înseamnă o înghițitură? Nu mult, poate jumătate de pahar, jumătate de pahar de apă obișnuită de mare. Imginează-ți-o doar, vizualizeaz-o, e-o nimica toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de fier, în care se aflau sigiliul și copiile columbiene ale proiectelor de documente. Notabilă, în timpul vizitei în Peru, a fost și dispariția, timp de 24 de ore, a fiului președintelui României, plecat pentru o aventură, moment care a provocat panică în rândurile reprezentanților organelor de specialitate și a creat un prilej propice pentru critici aspre din partea soției președintelui român. Diplomatul român a fost trimis la Tripoli, la începutul anului 1974, într-o misiune specială, înaintea vizitei la nivel înalt în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ani, brăileanul trăind cât cioara, quod erat demonstrandum!... Sigur, omul de rând habar n-avea, Brăila existând dintotdeauna sub un clopot divin, dar sigur, efect imediat simțit în Iad, pentru că foarte rar marfa păcatului ateriza aici, îngrijorare care stârni oarece panică în rândul dizidenților Universului. Se hotărî o masă rotundă, cu negocieri dure prin aruncarea în joc a tuturor cărților, dar Sfinția Sa și-a trimis avocați, economiști, psihologi și spioni, tot unul și unul, elita subtilității, ca entități existente și Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gângăniilor, în cântecul greierilor, în razele soarelui, căruia îi mulțumesc prin respirația lor. Iubirea Pământului care ne ține strâns la sân. Ne ține! Ne ține! Ne ține! * * * V ine grâul! se auzea prin difuzoarele mașinilor de poliție. Nu intrați în panică! Rămâneți pe locurile dumneavoastră! Calamitatea care se anunța a luat orașul prin surprindere în dimineața zilei de 15 iunie. Alertați, pompierii au lăsat pentru intervenție două furgonete superdotate în garaj și au pornit cu toate echipajele spre șoseaua de centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mi se păru că niciodată nu auzisem ceva mai terifiant. Era ca și cum această sonerie îmi dovedea vinovăția. Zgomotul acesta familiar, sinonim cu grijile zilnice ori cu pălăvrăgeli plăcute, nu mai avea nimic de-a face cu aceste semnificații: intrai în panică. Să înceteze sirena asta ca un junghi! În culmea spaimei, mă gândeam că poate e persoana pe care o sunase Olaf, văzuse afișat numărul și voia să identifice apelantul. Motiv în plus ca să nu răspund. Mă felicitam că nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nouă de ani. Încă tot n-am priceput cine era soțul dumitale, nici care era exact meseria sa. Sâmbătă dimineața, a sunat la ușa mea - de ce la mine? - ca să dea un telefon și a murit pe loc. Am intrat în panică, nu am chemat poliția. Cum am o viață care nu merită acest nume, am vrut să iau identitatea lui Olaf. M-am dus la adresa pe care o indicau actele sale, din simplă curiozitate. Urmarea o cunoști. -Nu, n-o cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe celălalt, e mare miza dom’ Roja, zice Tîrnăcop, și paletele elicopterului fîl-fîl tot mai intens, le simțim și noi acolo jos, s-a dus, zice cineva, sîntem terminați, o să se întoarcă și-o să ne facă la toți felul, intra panica în unii mai slabi de înger. Se mai întoarce el cînd o să-mi văd eu ceafa, zice Roja. Deasupra intrării vede o firmă care stă să cadă, pe care e scris cu litere galbene, scorojite, Feroviarul, și se oprește în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sîntem puși acum la punct de niște articole care pe lîngă statistici riguroase ne sugerează și soluții de criză. Credeam că mă lasă memoria, cînd uite cine are grijă să mi-o împrospăteze! Proteste, Cîntece de „Libertate“, Foc de Arme, Panică și Moarte, zice Baltimore Sun. E prea de tot, chiar dacă sună a film de Hollywood și mă duce cu gîndul la reporterii ăia dubioși care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe toți în aceeași oală, Poștașule, zice, trebuie să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din prea mult spirit civic o să sune la pompieri, zice Dendé, privind la bățul de chibrit pe care Roja îl ține între degete gata să-l aprindă. — Conform teoriei din 1943 inventată de astronomul sovietic Schmidt, începe Tîrnăcop cuprins de panică, planetele s-au format prin ciocnirea și unirea mai multor corpuri meteorice care făceau parte dintr-un nor de mizerii care gravitau în jurul Soarelui. N-aș fi crezut vreodată că o vom face într-un clar de lună, se gîndește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dat peste unul cu pistolul ascuns la piept care s-a dat în spectacol imediat ce a fost descoperit. Și-a scos arma și, deși nu mai avea gloanțe în încărcător, a-nceput să tragă în cei aflați pe culoare declanșînd panică. Șase sanitari și un medic s-au luptat cu el pînă au reușit să-l pună cu botul pe labe. Înțelegi deci de ce m-am săturat de infiltrații ăștia, Poștășelule, sare iarăși Bătrînul pe marginea textului, pentru că sînt peste tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
era timpul să se gîndească și la sentimentele ei. — Promiteți-ne că dacă o să vă ajungeți n-o să uitați de noi, dom’ Roja, îl rugă Gulie, privindu-l cu ochișorii lui mici, de șoarece. Nu avea voie să intre în panică, trebuia să se miște repede, începu deci să cerceteze atent toate ungherele camerei trăgînd în același timp atent cu urechea la susurul apei din chiuveta de la baie. Acum că sînteți cu toții la mîna lui, încercase să-i sperie Curistul, ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]