807 matches
-
de viteze care inițial era concepute pentru un vehicul mai ușor.Caseta de direcție era predispusă la defectare Lipsa antrenamentului echipajului amplifica această problemă, mecanici conducătorii aveau antrenament limitat pe alte tancuri sau erau trimiși direct pe front. "Schwere Heeres Panzer Abteilung 501" (s.h.pz.Abt.501) a ajuns pe Frontul de Est doar cu 8 din 45 tancuri operaționale, majoritatea au suferit defecțiuni la transmisie.Primele tancuri Tiger II livrate Diviziei Panzer Lehr sau defectat înainte să fie folosite în luptă
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
tancuri sau erau trimiși direct pe front. "Schwere Heeres Panzer Abteilung 501" (s.h.pz.Abt.501) a ajuns pe Frontul de Est doar cu 8 din 45 tancuri operaționale, majoritatea au suferit defecțiuni la transmisie.Primele tancuri Tiger II livrate Diviziei Panzer Lehr sau defectat înainte să fie folosite în luptă, și au fost distruse pentru a împiedica capturarea lor.. Aceste probleme de fiabilitate a fost rezolvate în mare parte cu introducerea continuă a sigiliilor, garniturilor modificate,a pieselor de schimb pentru
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
de fiabilitate a fost rezolvate în mare parte cu introducerea continuă a sigiliilor, garniturilor modificate,a pieselor de schimb pentru transmisie,îmbunănătățirea antrenamentului mecanicului conducător și mentenanță suficientă. În statisticile din 15 Decembrie 1944 arată fiabilitatea crescută. 72% din tancurile Panzer IV ,80% din tancurile Tiger II și 61% din tancurilePanther erau operaționale în acea perioadă a anului. Orice probleme care țineau de fiabilitate era cauzate de lipsa de piese de schimb și lubrifianți. Per total,tancul Tiger II a fost
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
contemporane și rezultate în urma testărilor indică că mobilitatea sa era la fel de bun sau chiar mai bună decât majoritatea tancurilor Germane ori aliate. Prima utilizare a tancului Tiger II în luptă a fost făcută de câtre Compania întâi a 503rd Heavy Panzer Battalion (s.H.Pz.Abt. 503) în timpul Bătăliei pentru Normandia,opunând-se "Atlantic" între Troarn și Demouville pe data de 18 Iulie 1944: pierderile au fost de: două tancuri în luptă, plus tancul comandantului rămas blocat irecuperabil într-un crater de bombă
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
Iulie 1944: pierderile au fost de: două tancuri în luptă, plus tancul comandantului rămas blocat irecuperabil într-un crater de bombă creat în timpul bombardamentului efectuat în "Goodwood". Pe Frontul de Est a fost folosit în luptă de către batalionul 501st Heavy Panzer Battalion pe data de 12 August 1944 rezistând Ofensivei de la Lvov-Sandomierz. Batalionul a atacat capul de pod rusesc de peste Râul Vistula în apropiere de Baranów Sandomierski. Pe drumul spre Oględów, trei tancuri Tiger II a fost distruse într-o ambuscadă
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
și Ofensiva din Prusia de Est din Ianuarie 1945. A mai fost prezent în timpul Bâtăliei pentru lacul Balaton în Ungaria Martie 1945, în Bătălia pentru Seelow din aprilie 1945 și în Timpul bătăliei pentru Berlin la sfârșitul războiului Batalionul "Schwere SS Panzer Abteilung 503" (s.SS Pz.Abt. 503) a susținut că a distrus aproximativ 500 de vehicule între ianuarie și aprilie 1945 pe Frontul de Est, cu prețul a 45 de tancuri Tiger II pierdute (majoritatea fiind abandonate sau distruse de
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
("Sd.Kfz. 138/2"), cunoscut după război și sub numele de Hetzer (în traducere din germană: "hăituitor") a fost un vânător de tancuri ușor folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bazat pe șasiul tancului Panzer 38(t), Hetzer s-a dovedit a fi un model de succes, fiind folosit și după război într-o variantă îmbunătățită până la începutul anilor 1970. Inițial, nu s-a dorit proiectarea și construcția unui tun de asalt Sturmgeschütz pe șasiul
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
Hetzer s-a dovedit a fi un model de succes, fiind folosit și după război într-o variantă îmbunătățită până la începutul anilor 1970. Inițial, nu s-a dorit proiectarea și construcția unui tun de asalt Sturmgeschütz pe șasiul folosit de către Panzer 38(t), însă pe 26 noiembrie 1943 Berlinul a fost bombardat puternic. Producția de tunuri de asalt Sturmgeschütz III de la fabrica Alkett a fost afectată serios drept consecință. "Oberkommando des Heeres" (înaltul comandandament al armatei germane) a luat în considerare
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
secundar consta într-o mitralieră MG 34 (sau MG 42 ulterior) montată pe suprastructură și acționată de încărcător din interior. Acesta observa țintele printr-un periscop, însă totuși trebuia să iasă în exteriorul vehiculului blindat pentru a reîncărca arma. În comparație cu Panzer 38(t), noul vehicul beneficia de șenile mai late, blindaj mai gros, armament superior și un motor mai puternic. Blindajul frontal era înclinat la 60° și avea o grosime de 60 mm. Vehiculul era fiabil, ieftin și avea o siluetă
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
astfel de aparate de luptă. Avionul de vânătoare Fiat G55 Centauro a fost catalogat de Oberst Petersen, consilierul lui Goering, drept „cel mai bun avion de vânătoare al Axei”. Tancul P40, echivalentul tancului american „M4 Sherman” și a celui german „Panzer IV”, a fost proiectat în 1940, dar nu a fost construit niciun prototip până în 1942, iar constructorii nu au fost capabili să producă această mașină de luptă până în momentul armistițiului din 1943. Italienii au fost primii care au avut ideea
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
a campaniei din Normandia, trupele canadiene, britanice și poloneze au luptat cu unele dintre cele mai puternice și bine antrenate trupe germane de pe frontul de vest, printre acestea aflându-se Divizia I SS Leibstandarte Adolf Hitler, Divizia a 12-a Panzer Hitlerjugend și Divizia Panzer Lehr. Trupele canadiene au participat la un șir de operațiuni sângeroase pentru cucerirea orașului-port Caen și la eforturile de luptă Falaise, parte a eforturilor aliate pentru eliberarea Parisului. Una dintre cele mai importante contribuții canadiene la
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
trupele canadiene, britanice și poloneze au luptat cu unele dintre cele mai puternice și bine antrenate trupe germane de pe frontul de vest, printre acestea aflându-se Divizia I SS Leibstandarte Adolf Hitler, Divizia a 12-a Panzer Hitlerjugend și Divizia Panzer Lehr. Trupele canadiene au participat la un șir de operațiuni sângeroase pentru cucerirea orașului-port Caen și la eforturile de luptă Falaise, parte a eforturilor aliate pentru eliberarea Parisului. Una dintre cele mai importante contribuții canadiene la victoria aliată a fost
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
roată din angrenajul șenilelor. Deasupra șasiului era montată o suprastructură ("Panzerwanne") cu un design nou, care beneficia de un blindaj cu o grosime între 8 și 14,5 mm. Noul model de șasiu a fost denumit D7p (p venea de la Panzer, adică blindaj) Din cauza problemelor legate de producție, semișenilatele SdKfz 250 au ajuns pe front abia la mijlocul anului 1941. Odată ce producția de vehicule SdKfz 250 a fost suficientă, variantele specializate SdKfz 252 și SdKfz 253 au fost scoase din producție. În
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
echipajului. În spatele semișenilatului exista un piedestal pentru montarea unei alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană sau pentru a fi folosită împotriva infanteriei. Soldații aveau puști Kar.98K, iar comandantul avea un pistol-mitralieră MP38. Semișenilatul SdKfz 250 era repartizat detașamentelor "Panzer Aufklärungs Abteilung" (batalioane blindate de recunoaștere) din cadrul diviziilor Panzer și Panzergrenadier. Inițial, o companie de cercetare trebuia să fie alcătuită din patru plutoane, fiecare cu câte șapte vehicule. Trei plutoane erau echipate cu varianta standard (comandantul plutonului avea varianta dotată
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană sau pentru a fi folosită împotriva infanteriei. Soldații aveau puști Kar.98K, iar comandantul avea un pistol-mitralieră MP38. Semișenilatul SdKfz 250 era repartizat detașamentelor "Panzer Aufklärungs Abteilung" (batalioane blindate de recunoaștere) din cadrul diviziilor Panzer și Panzergrenadier. Inițial, o companie de cercetare trebuia să fie alcătuită din patru plutoane, fiecare cu câte șapte vehicule. Trei plutoane erau echipate cu varianta standard (comandantul plutonului avea varianta dotată cu un tun antitanc de 3,7 sau 2
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
5 cm și un vehicul care transporta muniție pentru aceste 2 vehicule. Comandanții companiei aveau vehicule SdKfz 250/3 pentru comunicații radio. O companie de recunoaștere din anul 1944 avea de obicei 25 de vehicule SdKfz 250 în cazul diviziilor Panzer și 18 bucăți în cazul diviziilor Panzergrenadier. Un batalion de infanterie motorizată al Diviziei 1 Blindate a fost dotat cu semișenilate SdKfz 250 (denumite SPW ușoare) și 251 (denumite SPW mijlocii) între anii 1943 și 1944, acestea fiind livrate de
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
Parbrizul putea fi rabatat sau scos. Partea din spate putea fi acoperită cu o prelată fixată de parbriz. SdKfz 9 a fost proiectat pentru a tracta o greutate de maxim 28 tone. Această capacitate era suficientă pentru tancurile medii precum Panzer IV, dar pentru a tracta tancuri mai grele precum Tiger I, Panther sau Tiger II erau necesare două, trei sau chiar patru semișenilate. SdKfz 9 putea folosi platforma specială "Sd.Anh 116" pentru tractarea vehiculelor avariate. Modelul SdKfz 9/1
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
încercări de montare a unui tun de 8,8 cm și folosirea sa în rolul de vehicul anti-tanc autopropulsat;" Ferdinand" folosind nouăzeci și unu din șasiurile tancului VK4501 (P) construite de Porsche. Iar" Nashorn" folosind o combinație dintre șasiurile tancurilor Panzer III și IV.Ferdinand era prea greu și Nashorn prea încet datorită motorului subdimensionat. Armata Germană a comandat la sfârșitul anului 1942 ca un vânător de tancuri greu să fie conceput,acesta să construit pe șasiul tancului Panther și înarmat
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
îmbunătățite ca armament și blindaj). Sherman a fost fabricat în număr mare și a fost coloana vertebrală a celor mai multe ofensive Aliate, începând de la sfârșitul anului 1942. La început Sherman-urile erau capabile să înfrângă tancurile germane relativ mici, ca de exemplu Panzer III și IV, pe care le-au întâlnit în luptele din Africa de Nord. Mai târziu Sherman a fost egalat de noul tanc mediu german Pz Kpfw IV, căruia i-a fost îmbunătățit armamentul și blindajul. Față de tancul german Panther, de 45
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
ȘU-76. Alți producători au fost Fabrică Nr. 38 din Kirov și Fabrică Nr. 40 din Mîtișci. La sfârșitul războiului, producția în masă a fost oprită. Autotunul ȘU-76i era complet diferit de ȘU-76. Acest vehicul avea la bază sașiul țancurilor capturate Panzer III sau StuG III, fiind înarmat cu un tun ZiS-5 76,2 mm montat într-o suprastructura nouă, de tip cazemata. Aproximativ 1200 de autotunuri ȘU-76i au fost transformate la Fabrica Nr. 38. ȘU-76 a fost proiectat pentru a fi
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
mecanizate. Termenul a fost folosit pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în prezent este folosit de către forțele armate ale Austriei, Germaniei și Elveției. Termenul nu a fost folosit până în 1942. Trupele de infanterie din cadrul diviziilor Panzer au fost denumite regimente "Schützen" începând cu anul 1939 și purtau aceleași însemne militare ca cele ale tanchiștilor (roz). Soldații unităților speciale motorizate aveau însemnele infanteriei (alb). În 1942, trupele de infanterie au fost denumite regimente Grenadier din ordinul lui
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
unități nu au trecut la noile însemne militare până în anul 1943, iar unii veterani ai unităților "Schützen" au continuat să poarte însemnele tanchiștilor până la sfârșitul războiului, ignorând noul regulament. Termenul "Panzergrenadier" era folosit atât pentru trupele de infanterie ale diviziilor Panzer, cât și pentru noile divizii Panzergrenadier. Majoritatea acestor divizii "PzGren" ale armatei germane au evoluat din divizii de infanterie în divizii de infanterie motorizată, apoi în divizii Panzergrenadier. Alte divizii, precum divizia "Großdeutschland" ("Germania Mare"), au fost create prin întărirea
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
divizia "Großdeutschland" ("Germania Mare"), au fost create prin întărirea (augmentarea) batalioanelor și regimentelor de elită. Diviziile Panzergrenadier ale Waffen SS au fost create în mod similar. Câteva divizii Panzergrenadier ale Wehrmachtului și ale Waffen SS au fost transformate în divizii Panzer spre sfârșitul războiului. Diviziile Panzergrenadier aveau de obicei șase batalioane de infanterie motorizată (camioane) organizate în două sau trei regimente, un batalion de tancuri, precum și trupele auxiliare obișnuite ale unei divizii germane: artilerie, trupe de recunoaștere, pionieri, artilerie antitanc și
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
un batalion de tancuri și un batalion de tunuri de asalt (în locul tunurilor antitanc tractate de camioane), precum și transportoare blindate în unele batalioane de infanterie. Teoretic, o divizie Panzergrenadier avea cu un batalion de tancuri mai puțin decât o divizie Panzer, însă avea două batalioane de infanterie în plus. Astfel, divizia era avantajată în defensivă, dar era dezavantajată în operațiunile ofensive. Din cele 226 de batalioane Panzergrenadier ale Wehrmachtului, Waffen SS și forțelor Luftwaffe din septembrie 1943, doar 26 erau echipate
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
O divizie Panzer (germană: "Panzerdivision") reprezintă o divizie blindată din cadrul armatei germane. Diviziile Panzer folosesc conceptul armelor întrunite, având la dispoziție formațiuni blindate (tancuri) și infanterie, cât și trupe de sprijin precum artilerie, arme antiaeriene, trupe de transmisiuni, recunoaștere, pionieri etc., comune formațiunilor
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]