799 matches
-
ca să-l încurajeze în planurile sale privind o altă cruciadă. S-a abținut cu mult tact de la insinua, ceea ce trebuie să fi știut cu siguranță, anume că visul lui Alfons era să devină el însuși împărat al Constantinopolului. Chiar și papalitatea pare să se fi lăsat adormită, într-o falsă idee de siguranță, de știrile venite din Răsărit. Eugeniu al IV-lea murise în 1447. La începutul lui aprilie 1451, Constantin l-a trimis pe Andronic Bryennios Leontaris să-i facă
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
sfârșitul anului 1451, un trimis al Bisericii husite din Praga sosise la Constantinopol. Se numea Constantin Plataris și era cunoscut ca "englezul". A atras atenția, în parte prin înfățișarea lui șleampătă și neîngrijită, dar mai ales prin opiniile sale despre papalitate și Biserica Romană. I-a fost înfățișat lui Ghenadie, care a avut o întrevedere cu el, l-a catehizat, i-a încuviințat convingerile sale și l-a determinat să adopte credința ortodoxă. Apoi l-a invitat pe Plataris să se
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
diverse orașe italiene și, mai presus de toate, la papă. Răspunsul concret la rugămințile sale stăruitoare a fost modest. Papa Nicolae al V-lea, era bine intenționat și înțelegător. Dar avea alte priorități. Ca toți predecesorii săi, el credea că papalitatea nu putea merge în ajutorul creștinilor din Răsărit până când aceștia nu vor înțelege să se căiască pentru greșelile lor și nu vor accepta unirea cu Biserica Romei. În 1445, pe patul de moarte, Nicolae al V-lea, înconjurat de toți
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cei mai importanți regi francezi, fiind dealtfel numit de popor „Henric cel Bun”. El a reușit să redea Franței pacea internă de care avea nevoie prin „Edictul de toleranță de la Nantes” (1598), deși acest lucru a însemnat sporirea tensiunilor cu papalitatea și cu Spania ultracatolică. „Bearnezul” (fr. „Le Béarnais”), așa cum era poreclit Henric al IV-lea, a reușit să eficientizeze aparatul de stat, liberalizând comerțul și slăbind marea nobilime feudală; el pune astfel bazele monarhiei absolutiste pe care nepotul său o
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
succedat în același an de Al. Millerand. Se formează asociații ale foștilor combatanți, victoriile obținute erau celebrate, se desfășurau ceremonii fastuoase în Alsacia și Lorena. Ioana d'Arc este canonizata prin bunăvoința Papei, iar Artistide Briand a refăcut legăturile cu papalitatea, anticlericalismul fiind depășit. Situația economică era însă dificilă, șomajul și falimentul erau în creștere, iar mișcările muncitorești și grevele se multiplică și se radicalizează, guvernul reacționând abuziv prin folosirea interventei militare. În 1920 este organizată greva feroviarilor, organizată de CGT
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
de a stimula populația să o învețe. Cei ce erau în favoarea unificării s-au confruntat de asemenea cu o opoziție din partea Sfântului Scaun, în special după eșuarea încercărilor de negociere a unei confederații cu Statele Papale, care ar fi lăsat papalitatea cu o oarecare autonomie în regiune. Papa din acea perioadă, Pius al IX-lea, s-a temut că renunțarea la putere în regiune ar fi putut însemna persecutarea catolicilor italieni. Chiar și printre cei ce voiau să vadă peninsula unificată
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
un preot piemontez, a sugerat o confederație a statelor italiene sub comanda Papei. Cartea sa, "Asupra primatului moral și civil al italienilor" ("Del primato morale e civile degli italiani"), a fost publicată în 1843 și a creat o legătură între papalitate și Risorgimento. Mulți lideri revoluționari au vrut o republică, dar în cele din urmă a fost un rege și ministrul său șef care au avut puterea de a uni statele italiene într-o monarhie. Unul dintre cele mai influente grupuri
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
cele din urmă, s-a extins la religia populației noului Imperiu. Pentru unii germani, definiția "națiunii" nu includea pluralismul, iar catolicii în particular au intrat în vizorul acestora; unii germani, și mai ales Bismarck, se temeau că legătura catolicilor cu papalitatea le-ar putea reduce loialitatea față de națiune. În calitate de cancelar, Bismarck a încercat, fără prea mult succes, să limiteze influența Bisericii Romano-Catolice și a ramurii sale politice, Partidul Catolic de Centru, în educație și în problemele legate de limbă. Partidul Catolic
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
și averi obținute în urma războiului. În plus, perioada de pace a permis creșterea prosperității orașelor și implicit capacitatea de a echipa militarii expediției cruciate. Orașele porturi italiene, în mod special Veneția și Genova, erau interesate în extinderea legăturilor lor comerciale. Papalitatea a văzut în armata cruciată o modalitate de recâștigare a influenței catolice în răsărit și de reunificare a Bisericii prin intermediul unei forțe pentru care războiul era o misiune sfântă religioasă. Astfel apărea o nouă atitudine față de religie: se impunea disciplina
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
II-lea al Ungariei în Țara Bârsei, cu rolul de a apară granița sud-estică împotriva cumanilor, și-au extins autoritatea și peste curbură Carpaților, ajungând până la Dunăre. Nerecunoscand autoritatea regelui maghiar și planul de a înființa un stat propriu supus papalității, relațiile dintre ei și maghiari s-au deteriorat. În cele din urmă, teutorii au fost înlăturați de o dominație bisericească prin intermediul episcopiei cumanilor. În 1228 o parte din cumani așezat la curbură Carpaților s-au convertit la creștinism și au
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
sărace în informații. Structurile politice românești de la mijlocul secolului al XIII-lea din spațiul sud-carpatic sunt pomenite în Diploma Ioaniților din 1247. Pentru că flagilitatea sistemului defensiv al regatelor creștine din centrul Europei a fost demonstrată de invazia mongolă, în 1245 papalitatea a convocat primul conciliu de la Lyon, fiind disputate problemele bisericești și problema apărării graniței estice a lumii creștine în față hoardelor mongole. S-a decis fortificarea regiunilor de granița. Astfel, regele maghiar, Béla al IV-lea i-a adus pe
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
și-au manifestat tendințele secesioniste sau de contestare a autorității maghiare. Ladislau, născut dintr-o mama cumana (cumanii adoptaseră creștinismul doar formal, însă în practică, erau încă păgâni) era atras de riturile și obiceiurile păgâne, neglijând biserica și a determinat papalitatea să trimită un legat care să convoace Sinodul de la Buda din 1279. Ungaria a traversat o perioada de instabilitate până când în 1282 când regele se impune și pedepsește cumanii răsculați și îi învinge pe tătari între anii 1284-1285. Simultan cu
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
asupra a două sate din Țara Făgărașului. În 1301, regele Andrei III moare și Dinastia Arpadiană se stinge. S-au declanșat dispute pentru tronul Ungariei, criză iterna prelugindu-se până în 1325. În cele din urmă, Carol Robert de Anjou, sprijinit de papalitate, a câștigat coroana în 1308. Și-a stabilit reședința la Timișoara, în apropierea granițelor Țării Românești. Unul dintre marii nobili oponenți, banul Teodor, și-a concentrat forțele în cetatea Mehadiei, unde a fost asediat câteva luni de trupele regale. Regele
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
dovezi concrete că el le-a fi conceput. a luat poziții doctrinare contra Pelagienilor, iar delegații săi i-au condamnat pe Nestorieni la Conciliul de la Efes din 431. Nestorie a fost Patriarhul Constantinopolului, funcție recunoscută a doua ca importanță, după papalitate; afirma că Isus Christos avea două naturi - una divină și una umană, iar Fecioara Maria nu era "Născătoare de Dumnezeu" (gr. Theotokos), ci mama lui Isus Omul. Cu ocazie condamnării acestei erezii Papa a scris patru scrisori, toate datate pe
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]
-
acuzațiile împotriva Papei Vigiliu sunt oarecum nefondate, dar câteva lucruri rămân adevărate, anume că a fost creația împăratului Iustinian și împărătesei Teodora și că a contribuit enorm la decăderea Papei Silveriu. Acest episod care arată cât de mult a decăzut papalitatea are câteva cauze bine determinate, între lupta dintre încercările Constantinopolului de a cuceri Roma și de a-și impune supremația în fața regilor goți care conduceau Italia, între lupta creștinismului apusean cu doctrina monofizită răsăriteană, papalitatea a încercat cu greu să
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
cât de mult a decăzut papalitatea are câteva cauze bine determinate, între lupta dintre încercările Constantinopolului de a cuceri Roma și de a-și impune supremația în fața regilor goți care conduceau Italia, între lupta creștinismului apusean cu doctrina monofizită răsăriteană, papalitatea a încercat cu greu să nu fie servitorul puterii laice, însă prin lucrurile pe care le-a făcut vigiliu ca să fie papă, orice opoziție părea să fie stinsă. Lucrurile au luat însă altă întorsătură când, deși promise, Papa Vigiliu nu
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
-lea (931-935). Marozia l-a născut pe viitorul Papa Ioan al XI-lea în adolescență, la circa 15 ani. Prin Papa Sergiu al III-lea, numit și „sclavul tuturor viciilor”, a început o perioadă de gravă corupție și imoralitate a Papalității, ulterior denumită de istorici „pornocrație” (904-963).
Papa Sergiu al III-lea () [Corola-website/Science/305417_a_306746]
-
Era ceva absolut nemaipomenit chiar pentru acele vremuri dominate de simonie să cumperi demnitatea papală de la un papă în funcție. Cu toate astea trebuie recunoscut că tocmai Pierleoni era un adversar al simoniei care, prin actul lui, poate a ocrotit papalitatea de incidente și mai grave. În 1046, la dorința lui Henric al III-lea, Sinodul de la Sutri i-a declarat pe toți trei scoși din funcție, fiind ales un nou papă, Clement al II-lea. Fiindcă Clement a murit - poate
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
întreaga lume cât și Biserica. Papa era deasupra nivelului omului și imediat sub Dumnezeu . Relația dintre Stat și Biserică trebuia să fie cea dintre lună și soare. Luna strălucește prin lumina reflectată de la soare; statul trebuia să stea în gloria papalității și să-și primească puterea de la papă. Numai stăpânit de această viziune și abil, în a folosi frâiele puterii seculare și spirituale, Inocențiu al III-lea a reușit să-și supună regii Europei. Poziția papalității a fost întărită și printr-
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
trebuia să stea în gloria papalității și să-și primească puterea de la papă. Numai stăpânit de această viziune și abil, în a folosi frâiele puterii seculare și spirituale, Inocențiu al III-lea a reușit să-și supună regii Europei. Poziția papalității a fost întărită și printr-un act de cultură, anume publicarea unei ediții pline de autoritate a legii canonice a Bisericii Catolice, în anul 1140, de către Grațian, un profesor-călugăr de la Bologna. Ediția, cunoscută sub denumirea de Decretum, făcea o prezentare
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
jurist și la rândul lui tot jurist bisericesc. Era credincios și ducea o viață modestă. Printre preoții care se bucurau de încrederea sa se numărau Sf. Philipp Neri și prestigiosul istoric bisericesc și cardinal Cesare Baronio. Ca și în trecutul papalității, și Clement al VIII-lea l-a răsplătit pe nepotul lui preferat, Pietro Aldobrandini, cu funcția unui cardinal (la fel, l-a ridicat în rang de cardinal pe verișorul acestuia, Cinzio Passeri Aldobrandini). Cardinal din data de 18 decembrie 1585
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]
-
cazul succesorilor lui Clement al VIII-lea, Clement al IX-lea și Clement al XI-lea numele ales de el urma să indice linia generală a pontificatului său ("clemență"). Pe parcursul întregului său pontificat a încercat să mărească puterea politică a papalității, dar și a familiei de´Medici. Din 1521 regele spaniol s-a aflat, împreună cu împăratul Reich-ului, Carol Quintul, în război cu regele francez Francisc I.. Ținta conflictului era nordul Italiei. Încercând inițial să rămână neutru, totuși cu timpul s-a
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
1499 și înainte de a obține o mai mare autonomie colectivă în cadrul Sfântului Imperiu Roman, inclusiv scutirea de reformele imperiale din 1495 și imunitea asupra corupției imperiale. În 1506, Papa Iulius al II-lea angajat Garda Elvețiană, care continuă să servească papalitatea până în prezent. Extinderea Confederației și reputația de invincibilitate dobândite în timpul războaielor anterioare au suferit un regres în 1515 cu prima înfrângere elvețiană în Bătălia de la Marignano. Reforma în Elveția a început în 1523, condusă de Huldrych Zwingli, preot al Bisericii
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
titlul sau piemontez de Victor Emmanuel ÎI - nu a devenit Victor Emmanuel 1 al Italiei. Pe plan social și religios, Cavour continuă opera începută de Massimo d'Azeglio. în ciuda reticentelor lui Victor Emmanuel al II-lea, care dorește să menajeze papalitatea, Cavour impune reducerea privilegiilor ecleziastice. Partizan al unei "Biserici libere într-un stat liber", el structurează net congregațiile, a căror expansiune încearcă s-o frâneze, și obține suprimarea avantajelor fiscale ale Bisericii și totodată confiscarea bunurilor ordinelor contemplative. Romă ia
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
doar Marea Britanie, dintre marile puteri era favorabilă scopurilor lui Garibaldi. Napoleon III nu dorea să deranjeze Marea Britanie intervenind pentru oprirea lui Garibaldi, dar la fel de mult n-ar fi dorit să-l vadă pe acestă ocupând Neapole și amenințând Romă și Papalitatea. El a sugerat prin urmare Mării Britanii posibilitatea unei blocade comune asupra strâmtorii Messina pentru a-l reține pe Garibaldi în Sicilia, dar britanicii au refuzat. Garibaldi a trecut strâmtoarea cu succes la mijlocul lui august, întâlnind doar o rezistență simbolică
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]