2,874 matches
-
-o bine sau prost, nu e problemă de teologie, ci de administrație publică. El nu a condus un Sinod ci, cel mult, un aparat polițienesc pentru clerici și un Sfat Popular al administrației bisericești de care avea nevoie comunismul ca să pară a fi cu față umană fie pe plan național, fie pentru a sprijini demersurile Moscovei comuniste de a deveni o a treia Romă. După cum arată oficiosul Patriarhiei, se petrecea aceasta la începutul anului 1947. România mai avea un an până
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului ...Și omul de zăpadă, în ziua, s-a topit; Acuma plâng în soare și țurțurii la casa, Minuscule izvoare au cursul șerpuit, Și-n plin șuvoi năvalnic, înspre parau se lasă. Se micsoreaza-n crânguri nămeții de zăpadă, Pamantu-si schimba haină și față verde-si pune, Iar sufletul aleargă, ca a dorit să vadă A nu știu câta oară, reală lui minune: E ghiocelul care răsare,-nvingator, De sub zăpadă
INTALNIREA de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362574_a_363903]
-
timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
așa gravi, timpul ne plouă,Cu destinul alături îmbătrânim;Altă lumină, aer, lume nouăși călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit,Prin sânge trece cornul tristeții:Plânge, aripa ruptă, vag infinitîn care coboară pâraiele vieții.La răsărit zările pară,Alămuri ruginite țipă strident,Vrerea uitată, surdă, amară,Și cortina lăsată funebru, atent.Poate mai știi idila de an, de zece,Crește-n noi amintirea cenușie,Toamna, moarte, visul falnic treceși privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. ----------------------------------------------- Publicată în
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
conștient de gafa făcută când l-a luat gura pe dinainte,... dar bănuiesc că așa se întâmplă în orice cuplu de prieteni intimi. - Nu știu ce gândești tu despre intimitatea noastră, dar aș dori să fie clar, suntem doar prieteni și atât, pară ea orice suspiciune despre eventualele lor intimități. - Pe mine nu ar trebui să mă intereseze relațiile voastre dacă sunt intime sau nu, dacă sunt doar de prietenie sau pur și simplu amicale, fără nicio obligație. Eu sunt îndrăgostit de tine
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
unor roți și ropot de copite de cai de la o trăsură care se apropia și care chiar opri la câțiva pași de ei. Ușa trăsurii se deschise, din ea coborî deșiratul de Albert, cu urechile și vârful nasului roșii ca para, de bună seamă, de mânie și năduf, care strigă: - Se poate, Alice?!... De ce mergi pe jos?!... Vino în trăsura mea!... Dar Alice cuprinzând și mai strâns brațul lui Karl, ca și cum ar căuta instinctiv apărare în el, îi răspunse lui Albert
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1341 din 02 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cristina Emanuela Dascălu, o "voce" particulară în poezia contemporană Poezia Cristinei Emanuela Dascălu se circumscrie neoromantismului postmodern, plasînd semne ale unei para¬digme poetice de altădată (cavalcada nocturnă, de pildă, amintind de Uhland și Eminescu: "și eu aud ecoul călăreților din miez de noapte/ Sau măcar mă infatuez cu gîndul că-l aud/ Precum monezi aruncate pe caldarîm/ Duminică dimineață cînd toți
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
Tot așa vorbeau și îngerii când am venit aici, de acest Domn, dar noi nu credem acest lucru. - Mare păcat faceți că nu credeți, dar Domnul o să vă arate că există, sunt convinsă de acest lucru. Și atunci o să vă pară rău de lipsa voastră de credință și o să plecați singuri de aici. Auzind-o vorbind așa, balaurii începură să râdă. Râsul lor semăna cu behăituri de oaie. Ploaia se oprise și peste tot rămăseseră stropii ei cristalini. Norii negri își
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
moment. Un pas dacă mai faci, iei contact cu asfaltul și plătești amendă... - Amendă pe gura mă-tii! țipă tânărul în negru și sări spre Brumă cu brațul drept întins către umărul stâng al acestuia. Agentul fandă rapid spre stânga, pară la fel de rapid, prinse cu amândouă mâinile încheietura brațului sortit să-i rupă epoletul și, folosind forța cu care fusese repezit, precum și greutatea individului, se răsuci, intră sub brațul acestuia îndoindu-și genunchii și aruncă trupul mătăhălos cu spatele pe caldarâm
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în
MELANCOLIE de ION PENA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352591_a_353920]
-
unde le-ai pus? ‒‒ Unde-au fost dintotdeauna Și nu lipsește niciuna: Toate sunt, acolo, sus! MORALA Câți oameni n-ați întâlnit, Care vor necontenit, Să trăiască în minciuni, Numai pentru că le place Și orice pe lume-ar face Ca să pară cei mai buni? Referință Bibliografică: PLANETA OAC / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2279, Anul VII, 28 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PLANETA OAC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352687_a_354016]
-
din pastă polimerică, pictați manual, flori textile cu pene, flori de hârtie realizate din pagini pictate, ace de păr din inele de cutii de bere pictate, pere din becuri electrice îmbrăcate în sfoară de cânepă pe care le denumește și pară mălăiață, pomul lăudat în care cresc bani, făcut dintr-un ghiveci pe care l-a îmbrăcat în dolari pictați, în ghiveci sunt puse boabe de orez vopsite, tot în ghiveci este prins cu ipsos un pom realizat din sârmă în
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
nu-i spună? - Nimic, nu înțelegi? Ai interpretat greșit când m-am exprimat că poate i-a spus ceva. Putea să-i spună că s-a îndrăgostit de ea. Nu ai văzut că toți din gașcă erau topiți după ea? pară el. - Aceasta pentru că este frumoasă, dezinvoltă și inteligentă, așa cum ți-am prezentat-o înainte de a o cunoaște. De ce crezi că ai fi singurul care să o placi, nu și ceilalți? - Nu numai că o plac, chiar simt că m-am
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
Indeamna-ti caii năzdravani să mă poarte spre basmul cu “nesfârșiții ani”. Aleargă gând al reveriei Și du-ma în Țară copilăriei. Ajungi pe la căderea serii Și lasă-mă la poarta VERII, Într-o poiana cu flori multe, Lângă un parau, ce vine de la munte. Și ia-ma apoi din nou în să Și poarta-ma pe coama ta, Ajungi din nou, pe inserat Dar să mă lași în loc “Primăvărat” Și să m-astepti pe o cărare Într-un loc lipsit
VIS DE IARNA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354267_a_355596]
-
fost deja prezisa S i calea-n veșnicie interzisă Dar dincolo de Răi mai e un drum Care se risipiește că un fum Cînd chiar și visul cade în uitare Topindu-se precum o lumînare 2 Nici o urmă de melc, nici o pară Căzută din cer că întîia oară Nici un fir de iarbă viguros Deși visăm că îngerii - frumos Cristina LILA SUB CERUL SĂTURAT DE ÎNGERI Sub cerul săturat de îngeri S-au semănat victorii și înfrîngeri - S i-atîtea lacrimi or fi curs
SUB CERUL SATURAT DE ÎNGERI de CRISTINA LILA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357037_a_358366]
-
face, sem ódio, Mas com veneno em sua boca selada. E seguidamente, aș palavras retidas, Sob aș neves peneiradas, Elas me deram um sentido amargo, A nossa alma năo e um presente. Mas isso e um suplício frio, demasiado ruim pară se gostar E mesmo Judas, impotentemente, foi sacrificado sobre este altar. Traduction: Melina Coury Referință Bibliografica: CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ / Cristina Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
CE M-A SOCAT MEREU IN VIATA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357085_a_358414]
-
care ma trimisese ce se petrece, s-au răzbunat. Într-un sat îndepărtat și pierdut în munți numit Urșua, în Valea Gurghiului, Mureș, sat care nu avea deloc deaface cu gazul metan dar avea mari livezi de pruni, m-au parat primarului, un tip de Golem, că aș fi jurat că nu voi bea în casa sa. Ajungând acolo tocmai în perioada de recoltare a prunelor, copacii erau noaptea zguduiți de mistreți și urși. Cum nu aveau voie să împuște animalele
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
I. DEFINIȚII, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012. 2 iulie 2012 Din ciclul „DEFINIȚII” „Un goût d’éclosion et de choses juteuses” („La verger”) Anna de Noilles, comtesse de Brancovan FERICIREA Fericirea este o pară zemoasa Îmi înfig dinții în ea - e pură, gustoasă, Un pic amară, uneori, Că soarele strivit de nori... Și, apoi, fericirea mai este... REALITATEA ... Citește mai mult 2 iulie 2012Din ciclul „DEFINIȚII”„Un goût d’éclosion et de choses juteuses
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 424 din 28 februarie 2012. Cristina LILA poeme 28 februarie 2012 Din ciclul „DEFINIȚII” „Un goût d’éclosion et de choses juteuses” („La verger”) Anna de Noilles, comtesse de Brancovan FERICIREA Fericirea este o pară zemoasa Îmi înfig dinții în ea - e pură, gustoasă, Un pic amară, uneori, Că soarele strivit de nori... Citește mai mult Cristina LILA poeme 28 februarie 2012Din ciclul „DEFINIȚII”„Un goût d’éclosion et de choses juteuses”(„La verger”) Anna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
fi fost deja prezisa Și calea-n veșnicie interzisă Dar dincolo de Răi mai e un drum Care se risipiește că un fum Cînd chiar și visul cade în uitare Topindu-se precum o lumînare 2 Nici o urmă de melc, nici o pară Căzută din cer că întîia oară Nici un fir de iarbă viguros Deși visăm că îngerii - frumos Cristina LILA SUB CERUL SĂTURAT DE ÎNGERI Sub cerul săturat de îngeri ... Citește mai mult Sub cerul săturat de îngeriS-au semănat victorii și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
reciti manuscrisul cu proza scurtă pe care il pregătea pentru editură. Citind fiecare povestire își aduse aminte de clipele când a fost scrisă. De momentele despre care scrisese. Amintiri cu întâmplări din copilăria petrecută în satul de pe malul Beica. Un parau care vară seca și doar primăvară după ce se topeau zăpezile se umplea de apă. Începu să zâmbească corectând povestirea despre Dracu în farfurie. O farsă făcută pe întuneric copiilor de către o vecină. Această punând funingine într-o farfurie pe întuneric
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
că era orfan, o punte invizibilă mă lega de el și îl priveam cu alți ochi, iertându-itotul. Mami devenise principala mea grijă. Îmi era teamă să nu o pierd, așa cum Matei își pierduse mama și îi iertasem faptul că mă parase învățătoarei și încasasem cele câteva linii la palmă. Pentru tot ce îmi reproșa când greșeam, îi ceream iertare și la gândul că era supărată din cauza mea, mă durea mai mult chiar decât o ... Citește mai mult Capitolul XVÎN VACANȚĂ LA
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
că era orfan, o punte invizibilă mă lega de el și îl priveam cu alți ochi, iertându-itotul.Mami devenise principala mea grijă. Îmi era teamă să nu o pierd, așa cum Matei își pierduse mama și îi iertasem faptul că mă parase învățătoarei și încasasem cele câteva linii la palmă. Pentru tot ce îmi reproșa când greșeam, îi ceream iertare și la gândul că era supărată din cauza mea, mă durea mai mult chiar decât o ... VII. GLORIE COPILĂRIEI VII, de Mihaela Arbid
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
oferă sărut după sărut... În sobă arde focul stârnit de-un pui de vânt, noi doi stârniți de pătimi ne răzvrătim pe rând, din jarul ce-a mocnit, se-aprinde focul iară și ardem că pe vremuri, iubire "foc și pară". Te simt, mă simți, plăcută reverie, ești că o ploaie caldă căzută pe câmpie, eu sunt ca și pământul care uscat de dor te-absoarbe-n pripa, ca râul pe izvor, din dulcea-nvăluire iubirea ne sporește suntem doi feti frumoși, veniți dintr-
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]