1,132 matches
-
demarca palierele textului, insistând, în schimb, asupra importanței de care se bucură isotopia într-un asemenea demers. Din opera leopardiană, selecția traducătoarei se oprește la poemul L'Infinito. Prea neologic pentru lirica eminesciană, cuvântul va fi înlocuit, conservând nuanțele/axa paradigmatică, prin termeni derivați cu prefixul negativ "ne-". În paginile de proză eminesciană, "infinit" are o mai bogată reprezentare decât în versuri, chiar completată cu derivatul feminin, "infinitate". "Dealul, element al unei geografii comune celor doi poeți, Eminescu și Leopardi, are
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
servește lui Dionis de cămin. Numai că, în acest punct al succesiunii hipertextelor, impresia cromatică se asociază ideii de vechime prin doi termeni diferiți (întunecos și painjinit), spre deosebire de hipotextul inițial, care descria cafeneaua, în care culoarea și vechimea erau ipostaziate paradigmatic de una și aceeași sintagmă (muri afumați) : (S1c)/(S2a)/(S3a) Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit (s.n.) din arhiva unei cancelarii, ..."13 (Eminescu: 2011, II, 35). Seria secvențelor intratextuale (1) care descriu ziduri acum aproape negre, cândva
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de eminescologul care toată viața a decriptat manuscrisele eminesciene descrie intratextualitatea, de la cele mai vizibile forme (coincidența numelor și, în general, a unor unități lexicale) la repetarea intratextuală subtilă. Relativ la coeziune, scrierea autenticistă din proza eminesciană, cu întreaga ei desfășurare paradigmatică, oferă un liant intratextual important prin semnificație (omul devine o carte deschisă), dar mai ales ca (opțiune) tehnică (intergen). Vom putea deosebi două variante dimensionale: 1.scrisoare: o scrisoare de la un unchi al lui, un bătrân săhastru 26; o o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
expresia fascinației exercitate de panteismul tribal, de hedonismul prezenteist al acestor grupuri anomice. Căci tocmai despre o societate a fraților este vorba în etica "deontologică" în gestație. Putem, și aici, ilustra asta cu un exemplu istoric. Unul dintre acele exemple paradigmatice și care lasă, de-a lungul timpului, urme de neșters în memoria colectivă. Momente în care se operează o răsturnare incontestabilă a tuturor valorilor, și prin aceasta se pregătește un nou mod de a exista cu celălalt. De altfel, este
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ca ecou al "samain"-ului celtic (și am putea continua, în voie, această listă), toate acestea amintesc rezistența animismului păgân mai mult sau mai puțin bine botezat în forme catolice. Dacă am semnalat mai sus că era vorba de forme paradigmatice, este pentru că ele amintesc în ce fel legătura socială poate, uneori, să se elaboreze într-un mod orizontal (înfrățire) plecând de la o înrădăcinare în legătura în care se elaborează această fraternitate (animism). Am fi putut face referire la Burschenschaft, confrerie
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe nivelul de organizare și raționalitate, pe evoluția domeniului ș.a. Un grup de cercetători de la Starnberg, reuniți sub tutela lui Carl Friedrich von Weizsacker, au separat trei etape distincte de dezvoltare ca fiind proprii oricărui domeniu științific de cunoaștere: pre-paradigmatică, paradigmatică și post-paradigmatică. De exemplu, în psihologie, în etapa pre-paradigmatică, problemele reflectării senzoriale, afective sau gândite, deși importante, rămân aproape cu totul la îndemâna filosofilor sau naturaliștilor, unde psihologia este doar un domeniu implicat. Când cunoașterea științifică atinge pragul paradigmatic propriu-zis, cercetarea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cunoaștere: pre-paradigmatică, paradigmatică și post-paradigmatică. De exemplu, în psihologie, în etapa pre-paradigmatică, problemele reflectării senzoriale, afective sau gândite, deși importante, rămân aproape cu totul la îndemâna filosofilor sau naturaliștilor, unde psihologia este doar un domeniu implicat. Când cunoașterea științifică atinge pragul paradigmatic propriu-zis, cercetarea fenomenelor respective se raportează la un domeniu precis de cunoaștere, și la specialiști cu acest profil. Disciplinele științifice cu un grad înalt de maturizare teoretică pot atinge un stadiu paradigmatic avansat iar pe urmă unul post-paradigmatic. Acestora din
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
un domeniu implicat. Când cunoașterea științifică atinge pragul paradigmatic propriu-zis, cercetarea fenomenelor respective se raportează la un domeniu precis de cunoaștere, și la specialiști cu acest profil. Disciplinele științifice cu un grad înalt de maturizare teoretică pot atinge un stadiu paradigmatic avansat iar pe urmă unul post-paradigmatic. Acestora din urmă le este caracteristică o structură și dinamică interne aparte, specifice și o direcție istorică proprie și distinctă de dezvoltare. Fără a-și nega etapele istorice anterioare, domeniile respective de cunoaștere științifică
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
descoperite, care se află abil tăinuite în spatele unor vaste puzzle-uri ale vieții cotidiene. Un ochi mai avizat va sesiza că, în cazul psihologiei, avem de a face cu un "trecut" îndepărtat, ceea ce face ca edificarea verigilor sau laturilor sale paradigmatice să se alungească neobișnuit, ca ele să aibă o însemnătate epistemologică aparte, la care aderă recurent elemente de construcție mult mai recente. Înaintea nașterii ei ca disciplină de sine stătătoare, psihologia n-a semănat de loc cu o "grădină" unde
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
bază, ci și aplicarea și înțelegerea acestora care, în anumite momente critice, pot fi chiar o scuză pentru eventuale rătăciri situaționale ale investigației științifice. În această ordine, evocarea dimensiunii istorice a psihologiei poate fi argumentată nu doar prin evoluția sa paradigmatică, nu doar prin maniera construcției sale formale, prin actualizarea și reactualizarea teoriilor anterior elaborate, ci și prin aplicațiile realizate, prin considerarea efectelor acestor aplicații asupra conștiinței oamenilor. Acolo unde este necesar, metodologiile imaginate se pot completa cu altele noi, proprii
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
epuizarea problematicii nașterii domeniului științific al psihologiei ca fiind redusă doar la activitatea unei singure persoane, fie ea chiar de etnia din care și el face parte. Când acest eveniment s-a întâmplat, desigur, a avut la bază o extensie paradigmatică mult mai largă, ireductibilă doar la o anume țară, la o anume universitate sau personalitate, așa cum se consideră deseori în diversele tratate și manuale de psihologie. Este normal ca psihologia, pentru oricine aflat în această breaslă, să fie în același
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dovedit autonomia față de teologie, oricum anterior psihologiei. În fond, orice supărare a psihologilor nu poate fi decât una trecătoare, caracteristică unei perioade infantile, pre-paradigmatice, a psihologiei în care câteodată ea mai poate să cadă nejustificat și nu a etapei sale paradigmatice de astăzi. Este tot o situație care trebuie să fie reechilibrată, subordonată ordinii epistemologice, logicii științei. Aceste rațiuni trebuie mereu reformulate, mereu reînnoite, ca o necesitate dictată de distanța dintre centrele universitare și științifice, unde psihologia s-a născut și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
când a fost desființată de ideologia dictaturii comuniste. De asemenea, în accepțiunea multora, este dificil de înțeles faptul că o poziție valorică în istoria națională a psihologiei se dobândește doar prin integrarea ei în cea universală, că etapele de edificare paradigmatică parcurse nu sunt simplist interschimbabile din rațiuni ideologice locale și de moment, în sfidarea oricăror criterii epistemologice. Eforturile imense făcute pentru izolarea internațională a psihologiei în deceniile de dictatură proletară nu se pot suplini cu entuziasmul ideologic de moment, fie
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este supus în cadrul experienței estetice. Experiența estetică duce la înțelegerea obiectului estetic ca aparență. Aparența ca stare ontologică este definitorie pentru obiectele obișnuite alături de calitățile lor, cu spațialitatea și temporalitatea lor. Prin intermediul aparenței obiectului (de artă) ia ființă un proces paradigmatic prin care se pot interpreta anumite situații sau prezențe. Pentru cercetarea ontologică aparența obiectului de artă nu înseamnă o finalitate a cunoașterii sale, ci doar un mijloc de înțelegere a realității sale. Aparența nu trebuie înțeleasă ca opusă realității, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reflexive, iar aceasta din urmă trebuie să învețe să slăbească frâiele unui prea riguros control. Atitudinea estetică recunoaște sau construiește o armonie spirituală superioară pe care o reflectă apoi în mediul de interacțiune individuală cu frumosul. Ea preia din planul paradigmatic al realității obiective forme și valori pentru a le interioriza și transfigura proiectiv în operă. Viziunea ei se desfășoară pe o arie largă a cuprinderii experiențiale chiar dacă va fi vorba de o simplă translație ideatică sau chiar dacă se urmărește edificiul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Metafilozofia ca modalitate de a depăși istorismul în plan filozofic / 110 f) De la "conceptele particulare" la conceptul generic de filozofie / 119 g) Tipuri de viziuni despre lume / 126 h) "Unitățile" filozofiei și unitatea ei / 127 i) Progresul într-un cadru paradigmatic / 129 j) Concluzii despre continuitate și discontinuitate în filozofie / 132 ) Problema valabilității sistemelor / 133 ) Supraistorismul ca istorism / 135 ) Holismul teoriei sistemelor / 136 ) Creativitatea o alternativă la relativism / 137 ) Problema discontinuității / 139 Note și comentarii / 143 III. Două articulații majore ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Metafilozofia dobândește astfel o funcție epistemologică totalizatoare și integratoare, propunând nu un sistem (fatalmente unilateral), ci "o teorie a sistemelor"6. Aceasta îi asigură istoriei filozofiei o necesară coeziune, o unitate internă fie ea și ipotetică -, precum și, implicit, o continuitate paradigmatică. * * * Precizăm că în notele de la sfârșitul fiecărui capitol indicațiile bibliografice sunt complete numai atunci când o lucrare este citată pentru întâia oară. Trimiterile ulterioare cuprind doar titlul (eventual, prima parte a acestuia) și, bineînțeles, pagina. De altfel, pentru majoritatea lucrărilor citate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o trimitere la schematizarea amintită întîlnim chiar la Dilthey. Și el adoptă o perspectivă intrinsecă atunci când delimitează trei tipuri de Weltanschauungen 13 ce se suprapun în bună măsură orientărilor evocate de noi și cărora filozoful german le conferă un caracter paradigmatic. Pentru a preîntâmpina eventualele interpretări inadecvate ale termenului de "paradigmă", pe care-l utilizăm deseori în această lucrare, este nevoie să-i precizăm semnificațiile atribuite. Urmărind încercarea lui Dilthey de a structura o metafilozofie, avem în vedere trei niveluri de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se profilează prin tradiția, de asemenea exemplară, pe care o instaurează paradigmele, de a treia instanță, ale unităților din filozofie, adică ale celor trei tipuri de viziuni despre lume, înțelese ca standarde intrafilozofice 16. De altfel, o dovadă a caracterului paradigmatic conferit de Dilthey tipurilor de Weltanschauungen este faptul că ele au capacitatea de a renaște, cu forța unor modele, în epoci diferite.17 Însă este suficient să judecăm construcțiile filozofice doar în cadrul domeniului lor de referință? Manifestarea unor asemenea paradigme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca atitudini fundamentale, nespecifice doar unei anumite epoci.23 Așadar, cu toate că le socotim, ca și Blaga 24, niște "stiluri de viață", nu le localizăm exclusiv în epocă, așa cum procedează filozoful amintit, ci le acordăm o autonomie sporită, în virtutea caracterului lor paradigmatic. Apropiindu-ne de accepțiunea pe care însuși Dilthey o dădea tipologiei de Weltanschauung 25, vedem în cele trei "curente" evocate niște paradigme anistorice. Când vorbim despre dimensiunea anistorică a celor trei orientări, avem în vedere posibilitatea resurecției unor atitudini clasice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și realiste, mai mult sau mai puțin coerente și conștiente, în diverse epoci anterioare sau ulterioare manifestării acestor "curente" sub aspect doctrinar. Până și faptul că utilizăm în mod curent noțiuni ca neoclasicism, preși postromantism sau neorealism susține acest caracter paradigmatic care ne îndreptățește să vorbim despre dimensiunea anistorică a "curentelor" aflate în discuție. Dilthey însuși evocă adesea similitudini de acest tip (vezi II, 2 Ba). De aceea, nici altă opinie a lui Blaga, potrivit căreia "niciodată o doctrină nu renaște
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a asimilat. Prin procesul de asimilare vechea doctrină devine de fapt o nouă doctrină" (s.n.)26. Noi credem că, dincolo de inerentele diferențe și adaptări determinate de un Zeitgeist, doctrina rămâne în esență totuși aceeași; deși "modernizate", coordonatele ei la nivel paradigmatic nu se schimbă. Acum ne vom opri cu precădere asupra corespondențelor dintre relativismul istorist și romantism, pe de o parte, și pozitivism și realism, pe de altă parte, deoarece Dilthey se află tocmai la intersecția lor, căutând să reconcilieze scepticismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înfățișează faptele în toată complexitatea lor fără a mai fi unilateral în sens exemplar, precum clasicismul -, dar accentuând de fiecare dată un aspect particular dominant, uniform repetabil, care-i permite să promoveze tipicul. În realism dispar atât situațiile în prealabil paradigmatice cultivate de clasicism, cât și eroii excepționali ai romanticilor, iar în locul lor apar "feliile de viață", aspectele cotidiene, personajele banale și anonime. O dată cu romantismul, care nu se mai orienta exclusiv spre lumea aristocratică, precum clasicii, se făcuseră deja primii pași
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorică sau alta, cele două tendințe larg culturale au și o dimensiune anistorică. Această constatare ne oferă prilejul de a sublinia din nou că în spatele unui clasicism și romantism, să le zicem, estetice există un mai profund clasicism și romantism paradigmatice, ale căror structuri mentale și configurații sufletești conduc la atitudini general umane în fața realității și a vieții.111 Constatăm așadar că la Hegel coexistă, într-un mod aparent straniu, două modele mentale antinomice: deși punctul de plecare (tema identității dintre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca și individul în procesul de formare: stadiul credinței este asociat copilăriei, cel al metafizicii ilustrează adolescența, pentru ca abia epoca pozitivă să reprezinte maturitatea speciei umane și încununarea istoriei societății.173 În schimb, Dilthey crede numai în ideea de progres paradigmatic, adică într-un progres al formelor, și nu al conținuturilor, așa cum se întâmplă în cazul lui Comte 174; altminteri, venind pe filieră istoristă, Dilthey este adeptul teoriei discontinuității, întrucât pentru el fiecare epocă are valoare în sine. Conștiința istoricității nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]