6,167 matches
-
și să lege lumi. Îl fermecau localismele, însă nu era omul care să cadă în capcana lor și, pe cît îi stătea în puteri, le reamintea localnicilor de oriunde de întregul din care fac parte. Poate din acest motiv construia paradoxuri adesea spectaculoase, iar în călătoria sa prin literatura română a introdus decada, drept criteriu de distincție între promoțiile literare, termen inventat de el, pentru a nuanța între generațiile literare. Asta l-a făcut să aibă și în literatură o, să
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
Nyssa stands out among Christian theologians for developing an eschatology that denies the soul final knowledge, rest and satisfaction in God. On the one hand, God is satistying to the soul. But Gregory’s eshatology is summed up in a paradox, that our satisfaction is never to be sastified. Norme de redactare Keywords: perpetual spiritual progress, infinite God, In Canticum canticorum, satisfaction in God, brides, union, perfection. Epectaza este condiția însăși a sufletului Cuvântul ἐπέκτασις este întrebuințat de Sfântul Grigorie de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
noastră de nemărginire. Voim ceva nou, voim să ieșim din mărginire. Dar noul în care intrăm e din alt punct de vedere înrudit cu starea în care am fost. Binele, iubirea, e mereu nou și mereu același. E un nou paradox: schimbarea și stăruința. Omul e mereu nou și mereu același în înaintarea vieții lui, mai ales când înaintează în cele bune. Numai cel rău e monoton, sau în el monotonia copleșește noutatea”86. Sufletul care Îl caută pe Dumnezeu este
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
publicului englez. L.V.E în poemele tale chipul unui partener oarecum absent, pe care-l iubești cu durere în suflet. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? E.F. Cred că atunci când încă trăia soțul meu aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe că m-am înșelat. Am
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Alexandra Olivotto Nicăieri nu e mai evidentă existența celor două Românii, un concept actual deși a fost inaugurat de junimiști, decât la televizor. Filmele bune și emisiunile culturale par să existe în interstițiile grilei TV, uneori pe fundalul unor paradoxuri. Mi-e greu să pricep, de exemplu, cum ajunge un lungmetraj ca Marele albastru (1988) al lui Luc Besson să fie difuzat la ProTV, campionul filmelor comerciale. E drept, vineri, la ora 00.30. Paranteză: cu toate că pare o ipoteză trasă
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
Timișoara, păstorit de Doru Roman, publicul a resimțit că, cel puțin în arta interpretării muzicale, nu te sacrifici pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce poți deveni. întreaga noastră existență stă, de altfel, sub semnul Luxuriei ca silogism al globalizării și paradox al plafonării. Cînd însă atît silogismele, cît și paradoxurile sunt întîmpinate cu grație și eleganță, ți se oferă șansa să adulmeci gestul redării sonore ca pe o materie spirituală cu sprintenă memorie, mai tare decît bronzul și mai fragilă ca
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
cel puțin în arta interpretării muzicale, nu te sacrifici pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce poți deveni. întreaga noastră existență stă, de altfel, sub semnul Luxuriei ca silogism al globalizării și paradox al plafonării. Cînd însă atît silogismele, cît și paradoxurile sunt întîmpinate cu grație și eleganță, ți se oferă șansa să adulmeci gestul redării sonore ca pe o materie spirituală cu sprintenă memorie, mai tare decît bronzul și mai fragilă ca reputația unei femei ori a unui poet. O șansă
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
de credit, vacanțele. Tot ce am putut reduce, am redus. Dar nu mai facem față. Salariul meu nu ajunge. Rata la casă, la mașină, toate cheltuielile astea... - Ce cheltuieli? Eu nu consum aproape nimic. - Dar nici nu produci." (p.151) Paradoxul acestui dialog, extras parcă dintr-o piesă de teatru, este acela că, într-un fel, ambele personaje au dreptate. Drama "scriitorului" este reală, chiar dacă ea pare ridicolă în raport cu necazurile femeii. Intrînd în lumea sa fictivă, bărbatul se îndepărtează tot mai
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
decât limba..." Până își va întâlni iubita, Denise nu poate trăi decât într-o stare de amețeală hipnotizantă. Ființă echilibrată de altfel (e un celebru bucătar pentru care se bat restaurantele oferindu-i salarii astronomice), Denise trăiește într-un minunat paradox: "Făcuse o pasiune pentru o femeie heterosexuală, măritată cu un bărbat cu care i-ar fi plăcut ei însăși să se mărite". Romanul lui Franzen (apărut în 2001, distins în același an cu National Book Award) se va bucura de
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
o mireasă nestatornică, Françoise Giraud elogiază talentele Almei de a se face iubită, întrevăzînd în comportamentul și convingerile ei, pulsiuni "feministe". În 2001 vede lumina tiparului o altă biografie, critică de astă dată, semnată de Astrid Seele care relevă și paradoxurile caracterului eroinei, inclusiv antisemitismul ei latent sau virulent, în pofida mariajelor cu artiști evrei sau a frecventării cercurilor intelectuale ale Vienei, marcate de intelighenția iudaică. La patru decenii după moartea Almei Mahler, a șasea biografie, editată în 2004 se adeverește a
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
artistic. O altă chestiune discutabilă fiind aceea că tocmai privatizarea culturii are efecte depolitizante și conformiste. După ce s-a constatat că nici măcar cele mai extremiste forme de antiartă nu au reușit să submineze consumul de artă, teoreticienii au formulat celebrul paradox al legitimării pe care Babias îl ignoră cu bună știință deși se folosește de efectele lui: cu cât experimentele reușesc să diminueze mai mult autonomia artei, cu atât aceasta devine proprietate exclusivă a puterii de expunere. Dincolo de inexactități (Rammstein nu
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
Maiorescu) la români, pe care au observat-o mulți comentatori, nu îi scapă, se pare, nici "romstrăinul" Sorin Alexandrescu. Eseul Este cultura română o cultură marginală? pune o problemă extrem de interesantă legată de valori și de ierarhie în cultura contemporană: "paradoxul face ca acum, cînd optzeciștii ar trebui să ocupe centrul, ei să sosească într-o lume fără centre. Cărtărescu și Nedelciu sînt mari scriitori, dar nu mai sînt și scriitori "centrali". Ei sînt valori, dar nu știu dacă vor mai
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
fi fost posibilă, dacă nu ar fi intermediat două portrete (gemene și ele) ale unei moarte, confruntate într-o cameră-mausoleu. 5. Alți dioscuri dumasieni sînt cu mult mai celebri. Dar la fel de puțin cunoscuți. Ceea ce, din păcate, nici măcar nu e un paradox. În Vicontele de Bragelonne, aflăm că Ludovic al XIV-lea avea un frate geamăn. Pe cel ce va purta Masca de Fier, desigur. El se numește Philippe și - ajutat și incitat de Aramis - va încerca să își înlocuiască fratele pe
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
ca și emulul său pe exponenții acesteia, îl contestă pe cel cu care, azi, se învecinează măcar la acest capitol, prin forța lucrurilor. Devenit dintr-odată retractil, opac, își taxează astfel drept �scandal� destule observații proprii. E la mijloc un paradox involuntar. Să relevăm în final o particularitate formală a scriiturii lui Alexandru George. Om al polis-ului pestriț, aidoma oricărui balcanic ce se respectă, cu tot altoiul d-sale apusean, acesta e, după cum am văzut, mînat de o frenezie participativă
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
a amuza, de-a "distra", în pofida măștii arborate, grave, intratabile, chiar marțiale. D-sa are în sînge reprezentația. La un capăt al tipologiei căreia îi aparține se află nume precum Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Felix Aderca, Alexandru Paleologu, seniori ai paradoxului, ca și ai scrisului caleidoscopic, aranjîndu-se în figuri subtil-atracțioase, răspunzînd unui vitalism structural, contagios. La celălalt capăt se află, evident, personajul de cafenea, imortalizat de Caragiale, care "pune țara la cale", făcînd "politichie subțire", critic peste poate, ros de-o
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
Simona Tache Unul dintre cele mai bizare paradoxuri ale poporului meu se naște din relația lui cu ideea de hoție. Pe de o parte, leagănă la pieptu-i puzderie de mari prădători, le dă să sugă euroi direct de la țâța bugetului, iar la felul doi piure de afaceri cu
Românul s-a născut suspect by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19915_a_21240]
-
Cosmin Ciotloș Alt paradox, după cel pe care l-am semnalat săptă mâna trecută, privește receptarea noului volum al lui Dan Sociu, Vino cu mine știu exact unde mergem. Deși topurile de sfârșit de an o înregistrează (adeseori chiar pe prima poziție), comentariile continuă
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
deplină cunoștință de cauză, o cu totul altă formulă poetică. A cunoaște în profunzime opera lui T.S. Eliot, Trakl ori Rilke, dar a opta pentru o variantă de literatură apropiată mai degrabă de aceea a lui Alecsandri - iată unul dintre paradoxurile frapante ale acestui scriitor complex, de înșelătoare aparențe olimpiene. Clasicismul lui Pillat a filtrat substanță romantică, și-a însușit modificările simboliste ale limbajului poetic, a vizitat poezia pură din primul modernism; a grefat apoi aceste cuceriri pe trunchiul unui clasicism
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
te mai zbate/EU NEALMEU” - cf. Invocație nocturnă. Învierea-Renașterea umană este, la scepticul și sarcasticul tragedian, EUGEN EVU, un fenomen mai curând Gnostic, decât Creștin. “Mielul” stă sub blestemul amestecului confratern (precum tracicul Fărtat, confratern, întru demiurgie, cu Nefărtatul - aparent paradox, exprimat astfel: “Noi, cei aduși aici de moartea Ta murim/Abject sublim./ Retro, Elohim!” - cf. Good morning!), până la non disjuncție semantică: CAIN-ABEL. “În pastoralia în pastoralia!/ Acolo unde cele dintâi sanctuare/Au ajuns reptiliene cuibare/ Acolo am auzit plânsul mieilor
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
ajuns din nou vicepreședinte la PNL, iar Vasile Nistor a fost ales președinte executiv PC. Breșa realizată de cei care părăsesc puterea va fi lărgită, pe măsură ce se apropie alegerile iar cota electorală a PDL rămâne constant mică. Nu este un paradox faptul că Anastase a declarat că se va evita asumarea, deși Victor Ponta a anunțat că nu va depune moțiune de cenzură. USL a lansat, de fapt, o amenințare mult mai gravă la adresa Puterii. Dacă se atacă o hotărâre judecătorească
De Ce vrea Roberta Anastase ca salariile profesorilor să scadă prin lege, nu prin asumare () [Corola-journal/Journalistic/26812_a_28137]
-
ca niște marionete/ care și-au ucis nebunia într-un răspuns nesigur/ apoi am cultivat cele mai frumoase nepotriviri/ dintrun ochi de sticlă/ în timp ce tu fumai tacticoasă/ din capătul îndepărtat al lumii/ cu zîmbetul tolănit în mintea mea/ ca un paradox/ rătăceam unul în pielea celuilalt”. De unde rezultă o foarte posibilă rădăcină a acestei cruzimi permanent ațîțate, a acestei rebeliuni fără frîu, neocolind tangențele cu patologicul și anume paradarea erotică. N-au existat oare bărbați care, spre a-și impresiona iubita
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
în istoriografia literaturii noastre, o veche „cenușăreasă” nu mai trebuie argumentat. În afara câtorva autori mari (de felul lui Caragiale sau Ionesco) și în afara câtorva dramaturgi interesanți (Davila, Sebastian, Camil Petrescu, Radu Stanca), panoramele rețin puține producții notabile. E un mic paradox, acesta, de vreme ce tradiția și statistica ne-ar da, în mod normal, motive să fim optimiști. Nu e Iordache Golescu, fratele mai celebrului Dinicu, unul din pionierii genului la noi? Încercările lui cu mai multe „perdele” sunt, în fond, contemporane cu
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
nu este mai puțin adevărat c-am acceptat să lupt pentru umbre.” Despre modul în care va vedea Parisul în 1936, înainte de a se stabili definitiv acolo, aflăm aprecieri (și autocaracterizări!) - ironic amare, exprimate tot în maniera sa apropiată de paradox - într-o altă epistolă către Anton Golopenția: „Sunt foarte fericit că am fost la Paris. Se pot vedea acolo, realizate ideal, toate defectele și calitățile noastre. Înveți acolo să disprețuiești oamenii, să înțelegi ratările și lichidările, dar nu te poți
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
taramà (mai prost preparate decât le fac eu acasă). Bineînțeles că m-am extaziat și am asigurat-o că n-am mai mâncat așa ceva. Trăiască minciunile convenționale! Și acum, o întâmplare nu foarte hazoasă, mai curând tristă, dar grăitoare pentru paradoxurile firii omenești (și porcine). În programul vizitei mele în Statele Unite, era prevăzută și o fermă, mai exact o crescătorie de porci. Pe lângă Chicago. Când am ajuns acolo, am înțeles și eu ce înseamnă supertehnicizarea, supermecanizarea. Era o crescătorie de zeci
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
maxim asupra auditoriului, astfel încât să îl determini să și acționeze, este scopul oricărei prezentări profesionale. autor: Corina Rusu /// Managing Director, Elite Training /// Master Coach, ETCS Prezentarea este o abilitate care provoacă pentru cel care o prestează emoțiile cele mai puternice. Paradoxul însă, este că pe masura ce înaintăm în status, aceasta devine din ce in ce mai dificilă iar miza expunerii noastre este foarte mare. Aceasta înseamnă că este important să ne asumăm că prezentarea este un proces, cu o structură clară, tehnici și reguli. Cei care
Reguli de aur pentru o prezentare de success () [Corola-journal/Journalistic/27322_a_28647]