7,370 matches
-
nostalgie. E firesc să aspiri la stabilitate, la venituri sigure, la importanța socială și la un mediu economic în stare de funcțiune. Ceaușescu, așa cum e invocat de acești oameni, nu mai înseamnă ceausismul, ci mai curînd amenințarea cu fantomă acestuia. Paradoxal, dar ei nădăjduiesc că datele convenabile din trecutul lor personal să fie mutate astfel în situația de azi, prin recursul la această amenințare politică al carei personaj nu mai poate candida la alegeri. Că acest înapoi la Ceaușescu e un
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
dulcele stil clasic se mai scriu, din fericire, și-n ultima vreme. Ficțiunea și "realitatea" nu încetează să se întrepătrundă, iar istoria e terenul privilegiat pe care se petrece acest proces. Uneori, recursul la istorie întărește verosimilul. Și astfel - deloc paradoxal - ficționalul. Așa se explică înserarea unui incident minor, aparent lipsit de legături cu trama narativa - însă tocmai de aceea semnificativ - din românul În linie dreaptă, publicat de Jeffrey Archer în 1991. De-abia sosit în America, la mijlocul vieții și al
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
economic fel de exprimare probabil din toate timpurile culte, exceptînd limba engleză și mai apoi engleză, si mai succinta, vorbită de americani. Spiritul latin, atît de dinamic, renunță des la predicatul implicit, aceasta mărind viteza rostirii, dinamismul înțelegerii ei, eliminîndu-se, paradoxal, chiar predicatul ca purtător legitim al mișcării. Lipsa lui însă, din contră, tensionează frază. Se cunoaște anecdota, clasică, cu cei doi cărturari: care dintre ei va fi cel mai scurt în vorbire. Unul spune eo rus, mă duc la țară
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
de alții în ceea ce privește felul de a gândi, de a simți, de a vorbi. Cât de anevoie se înțeleg dânșii și cât de greu e a-i face să lucreze împreună. aNu există poporul română zicea el în felul lui adeseori paradoxal aci numai putință de a-l închegaă." Putință de a-l închega e verificată nu numai in articole, ci și în acțiuni ce au ecou. Poate că mai mult decat Eminescu, Slavici se implică în acțiuni menită să aniverseze, să
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
sau o păreche de ghete". Aci trebuie să menționam și un alt impuls al "sufletului simplu", opus atitudinii negatoare, iconoclastiei: nevoia de model, corespunzînd chiar voinței de emancipare, nevoia de adorație, corespunzînd chiar complexului de inferioritate. Ce se putea astfel, paradoxal, dezamorsă. Marea revoltă se asociază nu o dată cu o sete de supunere. Oare revoltă profeților biblici mînioși, la care a fost raportat Arghezi, n-are că fundament o paradigmă divină, o adorație mistica? Oare acel profet modern care a fost Léon
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
mai exista misterul în stare să precipite dincolo de senzația celorlalți că au înțeles totul". Perfecțiunea simplității spre care tinde, epurînd epitetele inutile, măștile stilistice, substituirile, adăpostește o capcană, o nouă enigmă, de care e avizata și de care poate profita paradoxal. Ancorat în sfîrșit la acest țărm, mă văd nevoit să dau lămuriri cititorilor textului de față de ce n-am înfățișat mai amplu aici tocmai fructele fertilității, prin care Ana Blandiana a îmbogățit substanțial lirica și proza română contemporană. Justificarea mea
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
paradoxurile caracteristice ale fenomenului românesc, (autorul le enunța, într-un ansamblu, la singular) din care n-ar trebui să se înțeleagă că noi am fi un unicat pentru că și alte popoare, așezate geopolitic nefericit, au avut parte de situația lor paradoxala. Dar, oricum, fenomenul devenirii românești nu poate fi înțeles fără luarea în considerare a situației sale paradoxale. Primul studiu din carte se apleacă asupra chestiunii construcției României Mari. România Mare se dublase teritorial și se triplase că populație. La Conferința
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
trebui să se înțeleagă că noi am fi un unicat pentru că și alte popoare, așezate geopolitic nefericit, au avut parte de situația lor paradoxala. Dar, oricum, fenomenul devenirii românești nu poate fi înțeles fără luarea în considerare a situației sale paradoxale. Primul studiu din carte se apleacă asupra chestiunii construcției României Mari. România Mare se dublase teritorial și se triplase că populație. La Conferința de pace de la Paris i se recunoscuse țării această nouă realitate, dar dat fiind faptul că minoritarii
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
alegeri se practică sfidător cu cele mai variate mijloace, de la votare pînă la măsluirea rezultatelor. Și asta pentru că regele numind guvernul, care, apoi, făcea alegerile, acestea știa întotdeauna să le cîștige. La noi, atunci, guvernul nu era expresia alegerilor ci, paradoxal, invers. Personalitatea regelui Carol al II-lea, bine studiată, a marcat, de fapt, deceniul al patrulea, regele urcîndu-se pe tron la 8 iunie 1930 și abdicînd, silit, la 4 septembrie 1940. Autorul consideră că anii treizeci sînt dominați de un
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
a idealului care își datorează condiția tocmai imposibilității sale de a se repetă. Iubirea e, de fapt, imposibilă în sens ontologic, ea nu poate exista, pentru că însăși condiția ei de existență îi prescrie să se consume instantaneu. Din acest statut paradoxal provin toate manifestările ei literare că iubire nefericită, disperată, pierdută etc. Rezolvarea morală a unui asemenea impas estetic se află în căsătorie, dar numai în căsătoria definită pe baza premiselor ontologice ale iubirii romantice. Că exercițiu filozofic, o asemenea re-statuare
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
e completată de o valoare morală, care face din clipă ceva durabil. Firește, Kierkegaard are o retorică elaborată a căsătoriei, în care fiecare element (binecuvîntarea nupțiala, cotidianul cu truda să permanentă) justifica și sprijină această conversie de la moral la estetic. Paradoxal, si poate de aceea neconvingător în travesti-ul căsătoriei ca expresie a moralității în expresie estetică, mi se pare următorul lucru: imaterialitatea, în chiar textul lui Kierkegaard, cuplului căsătorit. Iubitele lui Don Juan se pierd, cum era de așteptat, în
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
marea lecție... Milos Forman povestește, în memoriile lui, cum, lucrînd la montajul Zborului deasupra unui cuib de cuci i s-a reproșat, la un moment dat, că filmul ar fi prea lung. Drept care a tăiat vreo jumătate de oră. Rezultatul, paradoxal: în loc să pară mai scurt, filmul părea acum mult mai lung decît înainte! Un exemplu în plus că, în artă, deci și în cinema, durata e cu totul altceva decît o chestiune de cronometraj. De pildă, Întîlnire cu Joe "Black", cu toate că
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
cînd în fraze anoste sau doar nesărate, fără ca prin astfel de accidente să se știrbească iremediabil impresia că citim o carte remarcabilă. Dispariția orașului Iași nu trăiește prea mult din trucuri ale poeticii postmoderne, ci mai ales datorită personajelor sale paradoxale, șocante (cum altfel ar putea fi schizofrenii, nu?) care populează un oraș altfel normal, cu nume binecunoscut, cu o geografie bine stabilită și chiar guvernat din bine-stiuta funcție de primar. Înrudit stilistic cu Horia Gârbea și Răzvan Petrescu, Cătălin Mihuleac se
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
Holban, cam tot ce se ăntămplă an tranziția Chinei de azi de la comunism (partid unic, stat autoritar, ideologie colectivista etc.) la capitalism, este uimitor și superlativ: Chiar dacă văzută din avion, autocar, din hotel sau prin explicațiile translatorului, realitatea oricum misterioasă, paradoxala a Chinei de azi, nu se supune judecății de valoare premeditat minimalizatoare a unui "vânător de greșeli", să zicem. Extraordinarele dimensiuni an timp și spațiu ale acestei civilizații impun călătorului până a-l lăsa fără alternativă. Cine gestionează cea mai
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
mari dimensiuni, a cărui natură complexă va face probabil anca multă vreme de acum ăncolo obiect de cercetare. Iar istoria literară, desi domeniu specializat, nu poate, nu are cum să nu fie implicată. Dar cum?! Unul dintre efectele cele mai paradoxale produse de revoluția din decembrie 1989 an spațiul literar a fost deprecierea bruscă a criteriului pur estetic. Fusese, de pe la sfârșitul anilor '50, principalul instrument de apărare ămpotriva "literaturii de partid", mai exact ămpotriva transformării literaturii an propagandă. Re-nasterea literaturii române
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
două fețe ale sale colinda Marocul ăntr-o călătorie inițiatica, o posibilă cale spre echilibru și ămpăcarea cu sine și cu cei din jur. Pictorița Dora Carrington (Carrington, regia Christopher Hampton) se consumă - timp de 17 ani - ăntr-o ciudată, chinuitoare și paradoxala poveste de dragoste cu un bărbat mai an vârstă decât ea cu 15 ani și care este și un homosexual notoriu: scriitorul Lytton Stratchey. E o "legătură primejdioasa" (nu ăntămplător filmul este semnat de cel ce a câștigat Oscarul pentru
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
Stratchey. E o "legătură primejdioasa" (nu ăntămplător filmul este semnat de cel ce a câștigat Oscarul pentru scenariul Legăturilor primejdioase ale lui Stephan Frears), o legătură care va fi catalogata chiar și de boema artistică engleză interbelică drept extravaganța și paradoxala. Și Sarah (My name is Joe, regia Ken Loach) este prinsă ăntr-o relație sentimentală complicată cu Joe - antrenor al unei amarate echipe de fotbal, un fost alcoolic pentru care dragostea acestei asistente sociale poate să ănsemne salvarea, dar și prăbușirea
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
aceea a edificiilor monumentale, preferate de reprezentanții realismului-socialist de la Moscova. Întorcându-ne la structura de ansamblu a lucrării discutate, constatăm că autorul recurge la întreg arsenalul unui critic postmodern în scopul reinterpretării stilurilor arhitecturale românești, privite, desigur, în context european. Paradoxal ni se pare însă faptul că lucrarea să, desi uzează de noțiuni și instrumente ce țin în mod cert de sfera de interes a postmodernismului (luciditate, pastișa, parodie, colaj, simulacru), totuși prin construcția ei foarte elaborată, aproape geometrica, capătă mai
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
aceea în disputele din Convenție glasul președintelui aproape că nu s-a auzit, iar în duelurile dintre CDR și Partidul Democrat intervențiile președintelui aproape că n-au avut ecou. De unde și frecvențele declarații ale dezamăgirii președintelui față de mediul politic autohton. Paradoxal, dar tocmai din cauza că n-a putut influență prea mult disputele din mediul politic, Emil Constantinescu n-ar trebui acuzat că a făcut rău. În afară de astă el nu poate fi învinuit că a stîrnit o parte a populației împotriva alteia
Facerea de rãu în procente by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17458_a_18783]
-
luciditatea. Este vorba de un refuz al "beției de cuvinte" învățat de la tatăl său, care, la rândul lui, l-a învățat de la Titu Maiorescu. Lipsa de iluzii n-are, în acest caz, nici o legătură cu cinismul. În mod numai aparent paradoxal, lucida Monica Lovinescu este patetica, angajându-se existențial în practicarea spiritului critic. Poate rămâne cineva lucid chiar și atunci când vorbește despre sine? Monica Lovinescu dovedește că da, printr-o carte de memorii de multă vreme așteptată și de curand apărută
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
dominant continuă a fi sensibil la "înfrumusețarea" realității în virtutea unui principiu pedagogic care ține la "educarea" celui care citește o carte sau contemplă un tablou. Mai mult: acest idealism desuet nu se sfiește să evoce adesea, în sprijinul său, argumentul, paradoxal în context, al adevărului reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității, pentru care urîtul n-are ce căuta în artă, iar răul, cu atît mai puțin. Este
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
anca din copilărie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ și-a făcut cuib, a inventat jocuri cu miez,/ mi-a sărit an față când tocmai treceam/ cu pas aburit dintr-o vârstă ăntr-alta." (O grămăjoara de ace). Al doilea mecanism al paradoxalei "cooperări" dintre poet și lume al alcătuiește procesul asimilării sensibile a celei din urmă, a luării an stăpânire, cum ar veni, a lumii ostile, transformată an idiom specific. Exterioritatea devine interioritate. S-ar zice că, de data aceasta, printr-o
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
socială, el regăsește libertatea poeziei pure care, cu toată aură ei de artă dificilă destinată elitelor și cu toată nobilă ei obscuritate a unui mesaj accesibil an genere numai inițiaților (sau poate tocmai de aceea), va avea an epoca un paradoxal impact și un neașteptat succes la publicul cât se poate de larg. Printr-un joc specular, secund, măi pur prin trecerea umbrei materiei prin oglindă abstractă a poemului, lumea că realitate este substituita cu lumea ca metaforă. an baza legii
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
confuzia asupra adevăratelor intenții ale seraficului poet. Cartea va stârni o extraordinară emulație printre tinerii scriitori, adevărații critici și an mulțimea cititorilor. Ea inaugurează o altă vârstă a poeziei românești postbelice, liberă de orice prejudecată și ideologie. Cu acest titlu paradoxal, Dreptul la timp este cartea unei experiențe originare a timpului și ea conține, fără ăndoială, câteva din capodoperele liricii stănesciene adunate ăntr-unul din cele mai unitare volume ale autorului, ăn vreme ce 11 elegii (1966) este titlul derutant al celei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
personalități culturale. Percepția spațială adîncește planul de interpretare și suportul de referință, poezia se deschide către orizonturi largi comunicării de orice fel. Succesul cărții constă în îmbunătățirea perspectivelor asupra lumii, chiar dacă eroul rămîne singur: Cîntă-i numai, învață să-i cînți!/ Paradoxal e că noapte de zi te văd răsfoind/ Hărți Stelare cu forme de animale,/ Altfel, spui, te obsedează culoarea cerului și vezi,/ Strigi că ai văzut Ursul din Luna și că ai o mare emoție/(a se cîți atracție)/ Discutînd
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]