738 matches
-
abordau dezinvolt labirintul lacustru al băltoacelor; se simțeau priviți, iar cum de-această primă impresie depindea în bună parte soarta întâlnirii, aerul lor întreprinzător și energetic s-ar fi dorit deja molipsitor, capabil să inducă de la distanță un fior transformator paraginii înconjurătoare. Cu botul ridicat în vânt, un cal fornăi prin apropiere. Când pătrunseră în cortul nomazilor, nu păru să-i izbească mirosul puternic de fum și arcă biblică pentru că se așteptau exact la asta și pentru că totul depindea, cel puțin
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
către 1390, pare oarecum cruțată. Timp de aproape un secol, cu scurte perioa de de liniște, Europa a fost devastată! Părăsind orașele și satele atinse de ciumă, locuitorii acestora răspîndesc epidemia. Casele se ruinează nemaifiind întreținute, cîmpurile sînt lăsate în paragină din lipsa brațelor de muncă care să le cultive. Adăugîndu-se ravagiilor provocate de foamete și ciumă, războiul umple noi cimitire. Războiul Secolele XIV și XV8 rămîn în memoria europenilor drept perioada războiului de "o sută de ani". Această expresie figurativă
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de rezervă (pe care țăranii le lucrau pentru el) și acordă fiecărui țăran o bucată de pămînt numită tenure 12 (al cărei stăpîn excepțional rămînea). Or, numeroase castele feudale au fost devastate, țăranii au fugit, iar pămînturile au căzut în paragină. După vijelie trebuie începută refacerea domeniului, înainte ca o nouă tragedie să nu pună piedici efortului de reconstrucție și să amenințe supraviețuirea ansamblului. Dar această reconstituire a domeniului are loc în împrejurări nefavorabile pentru seniori. Lipsa mîinii de lucru determină
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
drum spre sud mă opresc la Västergarn. Nu rezist să n-o iau spre Eskelhem. Găsesc casa. Nu s-a schimbat mult din 1948. Hambarul de pe partea opusă a fost vizibil transformat în casă de vacanță. Impresie de liniște și paragină. O grapă ruginită pe terenul fermei. În fața prispei iarbă de un metru. În ferestre vată și muște moarte. Mai există perdele, așadar casa nu-i cu totul părăsită. E clar că și pastorul și bătrâna sunt plecați. Am locuit aici
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
presupune muncă, răbdare, toate purtând amprenta pasiunii. A deschis pentru mine poarta unui tărâm misterios și atrăgător tocmai prin aura enigmatică ce-l înconjoară: NATURA! O zi n-a trecut fără folos. Asemenea grădinarului care nu-și lasă grădina în paragină, care sădește an de an semințe, și profesorul a sădit cunoștințele cu răbdare și profesionalism. Veșnica întrebare: „de ce?” a interconectat de fiecare dată „circuitele” punându-ne logica la încercare. Consider că sunt una dintre „semințele” care au încolțit și îi
Schiţă de portret. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cristina Hordilă Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1851]
-
de rațe și gâște își duceau traiul de primăvara devreme până toamna târziu. La marginea satului era un parc, cu copaci seculari (stejari și fagi), practic o mică pădure în centrul căreia era un conac. Din păcate, conacul era în paragină. Urmări ale luptei de clasă. Să nu uităm, erau anii '50. Spre răsărit se deschidea, în unghi, un tăpșan din ce în ce mai larg pe măsură ce ne îndepărtam de centrul satului. Era începutul unui imaș, pe care șerpuia un drum ce ducea spre o
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
trupele aliate, în baza unor dispoziții categorice ale autorităților, întreaga familie s-a întors la casa noastră în comuna Sturzești unde părinții și-au reluat vechiul servici iar noi copiii școala din orașul Bălți. Gospodăria noastră am găsit-o în paragină, așa că a trebuit să muncim din greu pentru remedierea și completarea tuturor obiectelor dispărute. Acum eram convinși că am scăpat pentru totdeauna de pericolul bolșevic. Dar această convingere a durat doar doi ani și jumătate. Și de această dată avertizarea
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
s-a ascuns în munți, aflând mai apoi că în regiunea Vrancei (pădurea Panciului) s-a format un grup de rezistență din cei care au scăpat de arestări. Socrul său, Costică Bandrabur, i-a făcut cunoștință cu liderii grupului: Ion Paragină, Toderiță Doagă, Vasile Sava și Gheorghe Mălăcescu. A fost arestat și dus la Brașov, sub pază lejeră, în tren, iar timp de două zile a fost arestată și soția lui, care a fost eliberată, se pare, la presiunile unui prieten
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
născut la 23 aprilie 1922, în comuna Panciu, fiind fiu de legionar. A fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, iar Mihai Timaru spune că Voinea și fratele său, Jean, pot fi considerați inițiatorii grupului de rezistență armată Paragină din Vrancea. Arestat în mai 1948, a fost anchetat timp de două luni și trimis după proces la închisoarea din Pitești, după un ocol de o lună la Jilava. A ajuns în Pitești În iunie 1950 a fost mutat la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
am arătat că mormântul este Într-o stare jalnică și deoarece În ziua de 5 mai se Împlinesc 50 ani de la moartea scriitorului , s-ar putea să vină și lume străină și ar fi rușine de acest mormânt lăsat În paragină. Vă rog pe D-stră, dacă treceți prin Fălticeni, să luați legătura cu tov. Președinte pentru a vedea ce a hotărât . Vă mulțumim mult pentru Înțelegerea ce ați avut-o Întotdeauna. El. Râpeanu </citation> <citation author=”REVISTA MUZEELOR ȘI MONUMENTELOR” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
țin foarte mult“. (Varlamov, care scrie o proză cu tematică rurală și semnează studii de antropologie culturală, pare să-și cultive, el însuși, cu mult orgoliu, o imagine de „mujic”. Este rotofei - genul „dulap ambulant” - și are o barbă în paragină, stil Tolstoi.) Mai spune Varlamov: „Nu pot să accept ideea, la atâția ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, că Minsk și Kiev sunt orașe străine pentru mine”. Declarația lui Varlamov i-a supărat cumplit pe ceilalți scriitori ucraineni care asistau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
coerența, importantă e senzația de libertate. Ungurul Laszlo Garaczi își recită poemul ca un adevărat actor. După „recital”, contemplu împrejurimile verzi, care sunt splendide. Ne aflăm „la țară”, dar totul este extrem de bine lucrat și îngrijit, nu ca haosul și paragina de la noi. Dar refuz să mai compar ceea ce văd cu imaginile de acasă. Îmi stric numai dispoziția. 12 iunie, luni VASILE GÂRNEȚ: Mă trezesc devreme, la 6.00. Cobor să predau bagajele la recepție, prilej cu care constat că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tenul tăbăcit și spune cu voce tare, ca să-l audă și ceilalți, rămași la oarecare distanță, că Parisul este al lui, numai al lui și că nu-i place să vadă turiști. Mă uit la el: pipernicit, o dantură în paragină, îmbrăcat într-un tricou soios, teniși uzați. Îmi vine să-i trântesc una amical-estică peste gură. Îi răspund în engleză că nu iau Parisul cu mine, rămâne pe loc, să-l populeze el. Spune că nu înțelege. Eu înțeleg, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care își intitulează istoriile cu spioni. Islandezul Einar Örn Gunnarsson este „Pescarul amețit” - trimitere mai mult decât transparentă la rătăcirile sale bahice. Aleksei Varlamov din Rusia: mic de statură, cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă și o barbă în paragină, cu un mers de țăran care calcă nesigur pe asfalt, este numit „Lev Tolstoi în secolul XXI”. Adrian Popescu ar trebui să reacționeze și la numele „Padre” sau „Monseniorul”. „Adrian este omul în preajma căruia eu, mamă a trei copii, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
obligându-ne să ne retragem la adăpost din cauza reprizelor de ploaie. Ermitajul e închis lunea, dar e mult de văzut pe bulevardul Nevski, în Piața Palatului, la podurile de peste Neva... O părere de rău pentru această frumusețe neîngrijită, lăsată în paragină. Rușii (mai bine zis, autoritățile rusești) au restituit numele orașului, dar au uitat să-i întoarcă și renumele de capitală culturală, susținându-i cu resurse financiare faima celui mai occidental oraș al vechii monarhii. E drept că multe clădiri sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rece trecea de la robinetul din stânga la cel din dreapta, iar cea caldă în locul ei, adică pe dos decât în Europa, aceste țări, menționate mai sus, precum și Polonia, unde probabil Malborkul e o excepție, nu mai poartă amprenta Uniunii Sovietice, deși o paragină specifică „orânduirii” se mai observă pe alocuri și aici. Trebuie să mă grăbesc și să spun că nici în 1985, când am mai călcat prin Tallin, acesta nu era un oraș sovietic, cu toate blocurile de acest tip din orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și roșcovi. Poartă numele unui tâlhar de drumul mare care-și făcea mendrele pe aici în secolul al XVIII-lea. Veniți tocmai de la mănăstirea normandă de la Bec-Hellouin, niște benedictini francezi au readus la viață această abație lăsată multă vreme în paragină. Frații de la Abu Gosh, vorbind ivrit, sunt, ca și surorile de la Notre-Dame-de-Sion, cei mai atașați cauzei Israelului. Fostul stareț Jean-Baptiste Gourion a primit chiar, în Knesset, premiul Prieteniei iudeo-creștine. În cadrul serviciilor culturale ale armatelor, acești călugări își aleseseră ca misiune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în râsipă vreme îndelungată, impilat de păgâni și de alte lifte, trăind în obidă și lacrimi, supt gârbaciu: asta a fost în vremea fanarioților ș-a robiei. Casa noastră cea veche, gospodăria bătrânilor căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar Dumnezeu s-a îndurat și ne-a întors cu fața cătră soare. Atunci ca nepoții cei harnici s-au râdicat Românii ș-au înfiripat iarăși gospodăria strămoșilor. Cuza-Vodă a râdicat harapnicul de pe spatele nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în curtea hanului de lângă biserică o întâlnesc din nou pe doamna din Olanda. îmi spune că traversând Franța, a găsit toate bisericile deschise, iar aici, pe un drum de pelerinaj atât de cunoscut cele mai multe sunt închise și lăsate cumva în paragină. îi dau dreptate în tăcere apoi ne despărțim și mă întorc la hanul de la intrarea în localitate unde sunt cazat. în dormitor au mai apărut doi pelerini spanioli, bărbați atletici, cu bicicleta. Acum stau la o masă, mănâncă și beau
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
prevăzut În partea terminală cu ramuri de cca.5cm și-i transportau În butea colectoare de 500-1000 l fixată În car. Nu pot uita din timpul culesului, via părintească din "heveș", dealul răsăritean cel mai Însorit al satului, lăsată În paragină după colectivizare, ca fiind prea izolată. Tata plantase toate soiurile de viță, de la ceasla albă și roșie, cea mai timpurie, până la coarna algeriană, cu ciorchini care depășeau un kilogram și care se Îndulceau doar după căderea brumei, spre marea noastră
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
-l voi părăsi vreodată. Nu sunt sibian prin naștere, ci prin adopție. Am copilărit în Sângătin, un sat din județ care, ca toate satele peste care s-a abătut ciuma roșie a cooperativizării, nu mai este decât un paradis în paragină. În Sibiu mi-am trăit însă adolescența ca elev al Liceului "Gheorghe Lazăr", marcat fiind de farmecul său medieval ce și-a pus amprenta pe firea mea de poet. Idealizează, te rog, cât poți, atmosfera cultural-amicală a Sibiului care te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
relele imaginabile: contestația, grevele, sindicatele, pluripartidismul, anticomunismul, nerespectul pentru Organe, fie și ale Secului, la fundul ei perdurând, izolată, Tovarășa Speranța instituțiile conducerii municipale și județene, în jurul cărora populațiile zonei au a se uni strâns. Estimp, teatrul orășelului, tot în paragină, absentând Filarmonica, viața studențească, revistele serioase, cultura reducându-se la consumul de șpriț și mititei, odată pe an, în octombrie, dacă nu cumva doar la curlingerea discursivă a Prefectului cu orice prilej festiv, iar intelectualitatea la un singur specimen, deosebit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după 20 de ani de la pierderea rangului de capitală. S-a sperat că ea va impulsiona dezvoltarea, progresul, va aduce prosperitatea. Inițiatorii proiectului au realizat însă că atelierele din Pașcani nu puteau fi pur și simplu închise și lăsate în paragină. De aceea, discuțiile privind strămutarea au continuat și anul următor, când devenise tot mai clar că ele nu puteau deservi și partea de nord a țării, cum la fel de evident apărea faptul că nici atelierele vechi din București nu mai erau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
criticase pe mama, deodată îi pieri pofta de a înfăptui ceva. Reclamă îndată tăierea tuturor copacilor dimprejurul casei, plantați de tata și crescuți odată cu noi. Aci Ionel fu inexorabil, și dânsa, sub pretextul că nu are mână liberă, lăsă în paragină toată grădina de lângă casă. Acum nu se mai putea plânge că are o cameră prea umbrită, se mutase într-a mamei, care dădea pe terasă și avea destul soare, dar aceasta nu i ajunse, găsea casa așa de urâtă, așa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ce economisi. * În lumina zilei, nu chiar toate sunt clare. * Nu poți lua ceea ce nu poți oferi. * Nu toată lumea cântă de bucurie. * Ciorile trăiesc mult pentru că știu puține. * Nu toate împerecherile sunt fertile. * Pământul nelucrat e ca un creier în paragină. * Nu toate casele mari sunt și încăpătoare. * Deșteptul crede că moare prost; prostul crede că moare deștept. * A merge nu echivalează întotdeauna cu a înainta. * Statul pe loc nu înseamnă de fiecare dată că te odihnești. * Snobul nu vede tablourile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]