656 matches
-
Așa, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Puteți să vi le puneți în camerele voastre. O să mai facem și altă dată fotografii. Se întoarse și vru să împingă scaunul cu rotile, dar se opri și lăsă brațele să-i cadă neputincioase, ca paralizate. Drept în fața lui era Mma Ramotswe ținând un coșuleț plin cu scrisori în mâna dreaptă. Tocmai se ducea la oficiul poștal când îl văzuse și se oprise uimită. Ce se întâmplă aici? Ce face domnul J.L.B. Matekoni și cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mult de la directorul general al televiziunii, Dacă e așa, mă simt depășit, domnule prim-ministru, Sigur că nu sunteți, dar acum sunteți buimăcit de răspundere, Și dumneavoastră nu sunteți buimăcit, Și eu sunt, dar, În cazul meu, buimăcit nu Înseamnă paralizat, Ce bine pentru țară, Mulțumesc Încă o dată, noi n-am vorbit mult unul cu altul, În general vorbesc despre televiziune cu ministrul de resort, dar cred că a sosit momentul să fac din dumneavoastră o figură națională, Acum nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
încercat s-o fac să creadă că râdeam. — Te-ai logodit? A răspuns, fără să schimbe tonul. Mergem să bem ceva. Mergem? Tu cu cine? O, târfulița mea, te și consolezi! Acum nu râd deloc, am o voce care zgârie, paralizată, dar o forțez cu cu o falsă veselie condescendentă. — Atunci, petrecere plăcută... — Mulțumesc. Acum exista, și încă cum, tristețea aceea pe care speram s-o aud, acea mănușă de nostalgie, de oboseală. — Italia? — Da? Da-ul era acum diferit, Angela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spune. OK ? Știm despre Third Union Bank. Tocmai ne-a sunat Charles Conway. După care, Ketterman a găsit hârtiile pe biroul tău. Trebuie neapărat să te întorci urgent la birou. Acum. Sună-mă. Închide, dar eu nu mă mișc. Sunt paralizată de frică. Știu. Știu cu toții. Petele negre încep să-mi danseze iar în fața ochilor. Tot personalul de la Carter Spink știe că am făcut-o de oaie. Cei care știu îi vor suna pe ceilalți. Vor trimite e-mail-uri cu vestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e prea târziu. Am deschis deja mobilul. Îl ridic încet la ureche. — Alo. — Samantha. Sunt John Ketterman. Da. Am glasul spart din cauza nervozității. Bună ziua. Urmează o pauză lungă. Știu că acum e momentul în care trebuie să vorbesc. Dar sunt paralizată de spaimă ; parcă mi-a băgat cineva vată pe gât. Nici un cuvânt nu pare potrivit. Ketterman urăște scuzele și explicațiile, știe toată lumea. — Samantha, te sun ca să te anunț că din acest moment contractul dintre tine și Carter Spink a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în gât. O clipă, mă gândesc că n-ar fi rău să o șterg pe ușa din spate. — Mă întreb dacă ei sunt ! exclamă Trish. Eddie, du-te să deschizi. Samantha, pune de cafea. Mă privește impacientă. Haide ! Sunt total paralizată. Trebuie să vorbesc. Trebuie să le explic. Dar gura nu vrea deloc să mă asculte. Corpul refuză să se miște. — Samantha ? Mă fixează. Ce-i cu tine ? Ridic privirea, cu un efort supraomenesc. — Îhm... doamnă Geiger... Glasul îmi iese nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
folosi doar la cercetarea cunoștințelor ieșite din uz sau care, pe vremea aceea, abia își articulau primele și șovăielnicele silabe. Așezate în șir, una după alta, enciclopediile de azi, de ieri și de răsalaltăieri reprezintă imagini succesive ale unor lumi paralizate, gesturi întrerupte în mișcarea lor, cuvinte în căutarea ultimei sau penultimei semnificații. Enciclopediile sunt ca niște ciclorame imuabile, mașini de arătat minuni ale căror rotițe s-au blocat și arată cu un soi de maniacă fixitate un peisaj care, condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rostind: Foarte bine, Hasan se va instala În divan. Întreaga cancelarie va fi la ordinele sale. Nimeni nu va intra fără Îngăduința lui. Și peste patruzeci de zile voi hotărî. XIV Imediat, Întregul imperiu e cuprins de agitație, administrația e paralizată, se raportează mișcări de trupe, se vorbește de un război civil. Nizam, se spune, a Împărțit arme În unele cartiere din Isfahan. În bazar, marfa a fost pusă la adăpost. Porțile principalelor piețe, mai ales cele ale giuvaergiilor, sunt Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rău. Nu știu ce pot face. Respir adânc. Am să fac tot ce pot. Nu poți să faci nimic, zice Luke categoric. Intră baie și, câteva clipe mai târziu, aud dușul curgând. Nu mă mișc. Nu pot nici măcar să gândesc. Mă simt paralizată, de parcă aș sta ghemuită pe marginea unei stânci, încercând să nu alunec. În cele din urmă iese din baie și, fără să‑mi arunce vreo privire, își trage pe el o pereche de jeanși negri și un pulover negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să plece de la masă și căzu pe spate. Ochii i se plimbau prin orbite și din gât țâșni un strigăt pătrunzător care îi îngheță pe toți. Urletul se repercuta pe panourile popotei, sfredeli urechile echipajului perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia aia a crescut în el de la început și nici nu și-a dat seama! ― A fost folosit ca incubator, pur și simplu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi.) Repunem "autodocul" în funcțiune și... Nu putut spune mai mult din cauza emoției care o gâtuia. Își aminti analogia pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori, zise aceeași voce agonizantă. Își privi deznădăjduită vechiul ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele-i tremurară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii rămân impasibili, neînregistrând, s-ar zice, nimic, nimic. Capsomanilor! strigă agentul însoțitor, adresându-se agentului însoțit și lumii necunoscute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-ai găsit! Iat-o, adusă pe firul nevăzut de Nichipercea, uite-o, tocmai deschide ușa. — Coană mare, ai uitat miercuri să-mi dai punga. Nu mai am combustibil! Criza de energie! Așa că: stânga împrejur, adă punga! Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întâmplat ceva care n-a fost în puterea lor. Ceva inevitabil, imprevizibil, care contestă Autoritatea atotstiutoare si atotputernica. Surprizele mamei noastre, Natura! Mai există încă, închipuie-ți, încă în stare de surprize. Funcționarii sunt șocați, săracii, crede-mă. Șocați, parasiti, paralizați.“ Era într-o stare specială, se vedea: strănutatul. La fiecare câteva minute își înfunda adânc capul în reverul de blană al paltonului său vechi,boieresc, mâncat de molii. Scotea, de la rever, o marebatistă albă, un fel de șervet, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Hawking a obținut un succes cu lucrări de popularizare a științei , în care el discută teoriile sale proprii și ale cosmologiei, în general; Hawking suferă de o boală care a progresat de-a lungul anilor. El este aproape în întregime paralizat și comunică prin intermediul unui dispozitiv de discurs generatoare . El s-a căsătorit de două ori și are trei copii.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
parte de pe față cu mâna. —Rebecca, îmi cer scuze, n-aș fi spus pentru nimic în lume așa ceva, dacă n-aș fi presupus... Nu-i nimic, încerc eu să articulez, dar e greu să vorbesc, pentru că fața mea e încleștată, paralizată și fac un efort uriaș să-mi mișc buzele. —Doamne!... Îmi pare atât de rău!... Să nu mă urăști! — Nu, încerc eu s-o liniștesc. E bine. E foarte bine. M-ai făcut să mă trezesc la realitate. Mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca izbândă, dragostea ca incompetență la viață, la moarte, cu teama supremă de suprem. Iată și reversul: Bucuria dragostei de a distruge prin dragoste. Oare Mama nu face la fel, nu ea mă apără, dar de ce am senzația că sunt paralizată în întregime la apariția ei, încât și ideea de Mamă îmi inoculează frica de Mamă, nu mai pot să respir. Dacă această infirmitate ar fi fost o frază simplă, nu i-ar mai fi fost frică. Dar Mama era omniprezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sfârșitul tău! I-am coborât încet mâna dreaptă și am ridicat-o pe a mea în acest timp, apropiindu-mă mai mult de el. Stăteam față în față și priveam în ochii săi mirați, încercând să citesc în mintea sa paralizată și lipsită de gânduri. O minte care pe vremuri era atât de plină de gânduri malițioase și grotești. Cum... Cum? Uite așa! Pistolul lui Helur i se lipi de tâmplă ca într-un vis și răceala sa metalică parcă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că, din clipă În clipă, am să izbucnesc În plâns. Îi Întâlnesc privirea lui Jack și el Îmi zâmbește ușor, gen bravo, i-ai arătat tu ! Apoi risc și arunc o privire scurtă spre mama și tata. Sunt ca și paralizați, de parcă habar n-au ce naiba ar putea face. Ideea e că familia noastră nu e obișnuită cu izbucniri emoționale de asemenea gen. Adevărul e că nici eu nu știu ce ar trebui să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
buhul ? Secretarele noastre n-au altă treabă, decât să-i informeze pe toți cei care sună despre cine e vorba ? — Emma, tatăl tău la telefon, spune Nick. Zice că trebuie neapărat să vorbească cu tine, urgent... Nu pot, zic ca paralizată. Nu pot să vorbesc cu nimeni. Trebuie să... Trebuie să... Îmi Înșfac haina și ies aproape În fugă din birou și pe hol, spre scări. Peste tot, oamenii se Întorc la birourile lor după ce au vizionat interviul și se holbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
secret scoțian dezvăluit În toată splendoarea lui În mii de ziare, poate că atunci vei afla și tu cum e să fii trădat ! Și poate c-o să-ți pară rău. Spune-i, Emma ! Spune-i ! Dar eu sunt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvântul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbându-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescândă. — Poate că tu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din 24 august, p.121, aducea la cunoștința publicului cititor tratamentul empiric împotriva holerei al lui István Josa, constând din punerea de lipitori pe corpul bolnavului, administrarea unei poțiuni cu vin fiert și laudanum, frecarea extremităților cu urzici, pe membrele paralizate fiind puse furnici de pădure, ale căror înțepături erau foarte dureroase 162. În toiul epidemiei de holeră, protomedicul Ferentzi a adresat din Cluj tuturor medicilor din Transilvania angajați în lupta pentru combaterea și stăvilirea maladiei Instrucțiunea nr. 97 din 1831
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
M-a toropit somnul, din cauza căldurii... Își desface și Își pune la loc centura În care a adormit, ca un cal În ham. Zdrențe incomprehensibile din vis Îi flutură În fața ochilor În timp ce strigătele mute zac, Înecate În salivă, Între mușchii paralizați ai gâtului, ai limbii. Bănuiește, de fapt, care este visul, se tot repetă ori de câte ori Îl doare piciorul, e bolnav sau doarme În condiții inconfortabil. Și, În plus, l-a auzit povestit de sute și sute de ori, În atâtea variante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar ca al lui Walter, al Christei, e bucuroasă să-i recunoască fața mică, micșorată, zvâcnind de ticuri și Încearcă să Îi ghicească mâna paralizată. Vocea lui, strigând printre aplauze, Îi este la fel de cunoscută ca vocile celor pe care În fiecare dimineață Îi vede În jurul mesei ovale, În fața celor patru, a celor trei cești de ceai cu felii egal tăiate de pâine umedă. — Așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]