769 matches
-
comparație, SUA folosea în domeniul apărării cam 6,25% din produsul intern brut și cam tot atâta din forța de muncă. În 1989, 25% din toată populatia sovietică era angajată în activități militare (serviciul militar activ, producția militară sau pregătirea paramilitară). Haosul politic și economic de la sfârșitul deceniului al nouălea și începtul celui de-al zecelea a degenerat în dezintegrarea Pactului de la Varșovia și a Uniunii Sovietice. Haosul politic și liberalizarea economică rapidă din Rusia a avut un impact negativ uriaș
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
și islamice unele moschei și sanctuare religioase ale diferitelor curente islamice - ca de pildă șiite sau sunite etc. în Irak, Liban, Afghanistan sau Pakistan - au servit pe de o parte drept tribună pentru predicatori lideri de mișcări religioase politice sau paramilitare, pe de altă parte , clădirile, uneori de mare valoare artistică și istorică ale unor astfel de lăcașuri de cult, au fost supuse împreună cu zeci și sute de credincioși sau pelerini care le frecventau, la atentate distrugătoare cu bombe puse la
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
din structurile statale prevăzute de către acordul de la Washington. În anul 1995 armata Republicii Srpska a început ofensiva contra enclavelor musulmane din estul Bosniei (Srebrenica, Zepa și Gorajde), reușind sa ocupe Srebrenica și Zepa. La ocuparea orașului Srebrenica forțele armate și paramilitare ale sârbilor au omorât 7000 de bărbați musulmani act recunoscut drept genocid de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie. În anul 1995, în cadrul operațiunii Furtuna, forțele armatei croate înving Armata Republicii Srpska Kraina, formațiunea statală secesionistă din Croația și ocupă
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
(n. 3 iulie 1906, Făgăraș - d. 25 mai 1993, Madrid) a fost profesor de liceu de limba română, politician fascist român, președintele partidului de orientare fascistă Garda de Fier, comandantul Mișcării Legionare, organizație paramilitară teroristă creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS, ministru în guvernul Ion Gigurtu (4 zile), vicepreședinte al consiliului de miniștri în guvernul național-legionar prezidat de Ion Antonescu. În zilele 21-23 ianuarie 1941, a declanșat și a condus Rebeliunea legionară
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
al legionarilor, Eugen Cristescu). În timpul coguvernării legionare de patru luni, corupția a devenit oficială, legea facultativă, iar drepturile omului, precum și siguranța persoanei, a libertății de exprimare, a exercitării profesiei și a proprietatății au fost lăsate la bunul plac al forțelor paramilitare legionare (vezi Poliția legionară). Deși România își avea teritoriul ciuntit și în țară existau un milion și jumătate de refugiați, cărora trebuia să li se asigure cele necesare traiului, iar la începutul lunii noiembrie se produsese un cutremur de pământ
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
maghiar. Programul cuprindea expulzarea fruntașilor vieții politice românești, pauperizarea românilor, mobilizarea lor în armată, colonizarea de unguri, șicanarea românilor sub diverse forme pentru a-i determina să emigreze, etc. Obiectivele urmau să fie realizate prin mijloace oficiale sau prin intermediul organizațiilor paramilitare. Regele Carol al II-lea, deși se opusese cedărilor teritoriale fără luptă, a fost declarat vinovat principal la demonstrațiile stradale organizate de Mișcarea Legionară. Sub presiunea reprezentanților lui Hitler la București și a lui Horia Sima, regele l-a numit
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
la 28 iunie 1940, ora 9,00. Ultimul tren a părăsit Cernăuțiiul în aceeași zi, la 14:00, ora la care, conform ultimatumului sovietic, Armata Roșie urma să treacă granița (în realitate, a făcut-o mult mai devreme, infiltrând unități paramilitare cu menirea să pregătească terenul și să contracareze o eventuală încercare de rezistență). România deținea pe teritoriul ce trebuia cedat mari unități militare, cu un efectiv de 1.200.000 de soldați și ofițeri, în afară de civilii care refuzau să rămână
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Wolfgang Goethe” din Frankfurt i-au revocat diplomele. În 1931, la vârsta de 20 de ani, a intrat în organizațiile naționaliste "Stahlhelm" (Casca de oțel), "Bund der Frontsoldaten" (Liga Soldaților Combatanți pe Front). Această organizație a fost încorporată în organizația paramilitară a partidului nazist, SA, în 1933; Mengele s-a desprins la scurt timp scuzându-se cu probleme de sănătate. A cerut să fie membru al partidului nazist în 1937, iar în 1938 a devenit membru SS. În 1939 s-a
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
a făcut parte din agitația națională, politică și socială produsă de Primul Război Mondial (Frontul de Est) în Europa. Părțile implicate în conflict au fost „Roșii”, conduși de Partidul Social-Democrat și „Albii”, conduși de Senatul nesocialist, dominat de conservatori. Gruparea paramilitară Gărzile Roșii, formată din muncitori din industrie și agricultură, controlau orașele și centrele industriale din Finlanda de sud. Gruparea paramilitară Garda Albă, formată din țărani și facțiuni ale claselor de mijloc și superioară, controlau zonele rurale din centrul și nordul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
implicate în conflict au fost „Roșii”, conduși de Partidul Social-Democrat și „Albii”, conduși de Senatul nesocialist, dominat de conservatori. Gruparea paramilitară Gărzile Roșii, formată din muncitori din industrie și agricultură, controlau orașele și centrele industriale din Finlanda de sud. Gruparea paramilitară Garda Albă, formată din țărani și facțiuni ale claselor de mijloc și superioară, controlau zonele rurale din centrul și nordul Finlandei. Marele Ducat al Finlandei, teritoriu autonom al Imperiului Rus, se dezvolta treptat într-un stat finlandez. Până în 1917, societatea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
mare parte neînarmate. În toamna lui 1917, în lupta pentru putere și în vidul de putere produs de dizolvarea Parlamentului, și în absența unui guvern stabil sau a unei armate finlandeze, asemenea forțe au început să-și asume un caracter paramilitar. Gărzile Albe/Civile au fost organizate de potentați locali, intelectuali conservatori, industriași, mari proprietari de pământ și activiști, și au fost înarmate de germani. Gărzile Roșii/de Securitate au fost recrutate prin organizațiile locale de partid și de sindicate, și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
asigura zonele guvernate de armate încă de la începutul conflictului și zonele ocupate de unitățile comune din timpul conflictului. Un alt scop al terorii a fost acela de a crea șoc și teamă în rândul populației civile și soldaților inamici. Natura paramilitară a combatanților și lipsa abilităților de luptă, în ambele armate, a dus la și a creat ocazia pentru utilizarea terorii ca armă militară. Teroarea a atins unele dintre obiectivele militare propuse, dar a dat și motivație suplimentară fiecărei părți de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a încurajat populația să lupte pentru a nu avea manevre similare în România: îndemnul său a primit un răspuns inițial extrem de entuziast, multe persoane care nu aveau deloc convingeri comuniste au dorit să se înroleze în nou formatele Gărzi Patriotice paramilitare. RDG acuza liderii cehi că au pactizat cu imperialiștii și că făceau jocul celor de la Bonn. Și în celelalte state comuniste se conturau situații similare, în care grupări susținând societatea civilă să precumpănească forțele conservatoare în cadrul partidelor comuniste, tinzând să
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
față de superiori, dezvoltând însă o ostilitate față de clasa politică și instituțiile parlamentare considerate vinovate pentru izbucnirea războiului. Unii, idealizați și transformați în eroi de război, au căutat aceleași valori în viață cotidiană pe care le învățaseră în război , dezvoltând grupări paramilitare ca Crucea de Foc în Franța sau Căștile de Oțel în Germania, iar tinerii alienați de transformările sociale și politice, au îngroșat rândurile adepților partidelor extremiste ca cel nazist sau fascist. S-au creat relații sociale tensionate, iar averile producătorilor
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
reprezentată de Charles Maurras și Leon Daudet ce obținuse un număr redus de locuri în Adunarea Națională. Era condamnată pontifical pentru discursul extrme de agresiv împotriva Republicii, evreilor și străinilor, având sprijinul cotidianului Echo de Paris și dispunând de gruparea paramilitară les camelots du roi. Opoziția de dreapta s-a exprimat prin mișcări activiste, ligi , organizații ierarhizate, disciplinate, ce se declarau franceze, patriotice, apolitice, antimarxiste, antiparlamentare și autoritare, că Crucea de Fox, Jeunesses Patriotes, Solidarite Francaise, fiind finanțate de mari industriași
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
fost constituit, în 1930, armata luând poziție față de agitația politică. Noua generație de cadre militare era sedusă de național-socialism în timp ce ofițerii în vârstă erau conservatori și monarhiști. În 1932, după instaurarea regimului nazist, se alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cazacilor și cecenilor aflați sub comanda lui să înainteze către Petrograd, (folosindu-se și de ajutorul unor specialiști și echipamente britanice). Kerenski, nefiind sigur de loialitatea față de guvern a generalilor săi, a apelat la ajutorul bolșevicilor și a formațiilor lor paramilitare, Gărzile Roșii. Populația capitalei a mobilizat unități ale milițiilor muncitorilor industriali și a voluntarilor din rândul cetățenilor de rând, care s-au organizat pentru respingerea unui asediu al soldaților conduși de Kornilov. Multe dintre aceste miliții fuseseră formate cu ajutorul și
Afacerea Kornilov () [Corola-website/Science/303371_a_304700]
-
Gărzile Roșii (în limba rusă: "Красная Гвардия") au fost unități paramilitare muncitorești formate în timpul revoluției ruse din 1917. Ele au fost principala forță de luptă a bolșevicilor. Gărzile Roșii au fost formate în martie 1917, la inițiativa sovietelor din fabrici și a celulelor de partid bolșevice. Alte formații paramilitare create în timpul
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
fost unități paramilitare muncitorești formate în timpul revoluției ruse din 1917. Ele au fost principala forță de luptă a bolșevicilor. Gărzile Roșii au fost formate în martie 1917, la inițiativa sovietelor din fabrici și a celulelor de partid bolșevice. Alte formații paramilitare create în timpul Revoluției din Februarie de guvernul provizoriu, precum "miliția poporului" (народная милиция), "grupurile de autoapărare" (отряды самообороны), "comitetele securității publice" (комитеты общественной безопасности), "detașamentele muncitorești" (рабочие дружины), au fost treptat absorbite de "Gărzile Roșii". Gărzile Roșii au fost baza
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
date de Roșa Luxemburg, care consideră o astfel de revoltă prematură, de vreme ce Spartakusbund era organizație prea slabă, nebucurându-se de un sprijin larg în rândurile muncitorilor. Încercarea revoluționară a fost zdrobita de forțele combinate ale SPD, rămășițelor armatei regulate, grupurilor paramilitare ale extremei drepte (Freikorps), care au acționat la ordinele cancelarului Friedrich Ebert. Roșa Luxemburg și Karl Liebknecht, alături de alți revoluționari, au fost uciși de membrii Freikorps care-i ținuseră prizonieri, iar corpurile lor au fost aruncate într-un râu. Sute
Liga Spartachistă () [Corola-website/Science/303398_a_304727]
-
(„ofițer superior la comanda unităților de asalt”), a fost un grad paramilitar al Partidului Nazist german, utilizat atât de către trupele SA cât și de SS. A fost creat în 1932 pentru satisfacerea nevoii de a împărți onoruri și de a eleva cadre de ofițeri superiori gradului de "Sturmbannführer", pe măsură ce trupele SA au
Obersturmbannführer () [Corola-website/Science/302967_a_304296]
-
în fântâna de la Universitate. Alți lideri au avut o soartă asemănătoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore Bucureștiul era complet pacificat și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuti, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele. La orele prânzului minerii au fost urcați în
Mineriada din iunie 1990 () [Corola-website/Science/302969_a_304298]
-
de ocupație. Unele dintre actele de violență împtriva etnicilor germani din Cehoslovacia au fost acelea de răzbunare ale unor localnici, deși există voci care afirmă că de fapt au fost acțiuni planificate. Au existat cazuri de masacre efectuate de grupuri paramilitare, care, deși erau ilegale, aveau strânse legături cu unele partide politice. Astfel de acțiuni au fost efectuate, dacă nu cu aprobarea Armatei Roșii, atunci cu complicitatea acesteia. S-a sugerat că una dintre motivațiile unor asemenea acte de violență spontană
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
zonă care nu a suferit pierderi umane sau materiale ca urmare a agresiunii germane. Transferul populației germane spre vest a fost văzută ca o măsură necesară pentru asigurarea păcii interetnice. Unele activități teroriste din vara anului 1945 ale unei organizații paramilitare numite Wehrwolf au fost prezentate ca noi argumente ale necesității transferurilor de populație. Aliații participanți la conferința de la Potsdam au afirmat că doar expulzările puteau asigura evitarea violețelor etnice. După cum afirma Winston Churchill în Camera Comunelor în 1944, ""Expulzarea este
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]