899 matches
-
mult o criză de gelozie și nu un delir propriu-zis, ea fiind favorizată de un fond de „hiperestezie” orgolioasă sau, altfel spus, de o suspiciune crescută, care dezvoltă tendințe de dragoste captativă (sau de dragoste posesivă). Gelozia delirantă de structură paranoică desemnează, în fapt, delirul sistematizant de gelozie, în care fondul înnăscut de suspiciune și de neîncredere al persoanei în cauză face ca interpretarea să se dezvolte și să se îmbogățească continuu cu impresii referitoare la înjosirea / umilirea sa intenționată de către
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu se bucură de plăcere în existența sa, în activitățile sale, în relații ori sexualitate. Gelozie, invidie A fi gelos în vis, ca și în realitate, indică o lipsă de încredere în ceilalți, dar și în sine. Sentimentul dezvăluie sentimentele paranoice ale celui ce visează, care se teme să nu fie înșelat sau trădat. Echivalează adesea cu o reactualizare a rivalităților între frați sau a nedreptăților din copilărie. Bucurie, râs, zâmbet Bucuria este adesea semnul unei eliberări profunde. Zâmbetul și râsul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
fără organe (...Ă. Corpul fără organe opune mașinilor-organe suprafața sa glisantă, opacă și moale. Fluxurilor legate, conectate și întrerupte le opune fluidul său amorf, nediferențiat (Deleuze și Guattari, 1972, p. 15Ă. Acest fenomen de repulsie și de negare constituie starea paranoică a mașinii: stadiul ontologic în care corpul fără organe respinge mașinile dezirante. Însă în cadrul acestui nivel de opoziție, între procesele productive ale mașinilor dezirante și caracterul neproductiv al corpului fără organe are loc geneza însăși a mașinii paranoice (la machine
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
constituie starea paranoică a mașinii: stadiul ontologic în care corpul fără organe respinge mașinile dezirante. Însă în cadrul acestui nivel de opoziție, între procesele productive ale mașinilor dezirante și caracterul neproductiv al corpului fără organe are loc geneza însăși a mașinii paranoice (la machine paranoïaqueă: „mașina paranoică este un avatar al mașinilor dezirante: ea rezultă din raportul mașinilor dezirante cu corpul fără organe, în timp ce acesta nu mai poate să le suporte”. (Deleuze și Guattari, 1972, pp. 15-16Ă. Fenomenul succesiv repulsiei este însă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
stadiul ontologic în care corpul fără organe respinge mașinile dezirante. Însă în cadrul acestui nivel de opoziție, între procesele productive ale mașinilor dezirante și caracterul neproductiv al corpului fără organe are loc geneza însăși a mașinii paranoice (la machine paranoïaqueă: „mașina paranoică este un avatar al mașinilor dezirante: ea rezultă din raportul mașinilor dezirante cu corpul fără organe, în timp ce acesta nu mai poate să le suporte”. (Deleuze și Guattari, 1972, pp. 15-16Ă. Fenomenul succesiv repulsiei este însă fenomenul de atracție: „mașina miraculantă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Fenomenul succesiv repulsiei este însă fenomenul de atracție: „mașina miraculantă” (la machine miraculanteă este stadiul ontologic în care corpul fără organe atrage mașinile dezirante: „O mașină a atracției succede, poate succede astfel mașinii repulsive: o mașină miraculantă după o mașină paranoică”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 17Ă. Dacă mașinile dezirante corespund producției din cadrul sintezei conective, mașinile paranoice și cele miraculante corespund corpului fără organe din cadrul sintezei disjunctive. Un al treilea gen de sinteză care succede primelor două tipuri îl constituie sinteza
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în care corpul fără organe atrage mașinile dezirante: „O mașină a atracției succede, poate succede astfel mașinii repulsive: o mașină miraculantă după o mașină paranoică”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 17Ă. Dacă mașinile dezirante corespund producției din cadrul sintezei conective, mașinile paranoice și cele miraculante corespund corpului fără organe din cadrul sintezei disjunctive. Un al treilea gen de sinteză care succede primelor două tipuri îl constituie sinteza conjunctivă a „mașinilor celibatare”: „punctele de disjuncție pe corpul fără organe formează cercuri de convergență în jurul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dorință și amintire etc. În această perspectivă, postumanismul nu este antiumanism, chiar dacă consemnează „sfârșitul” unei anumite versiuni a umanului, putând provoca, nu doar entuziasm și plăcere, ci și teroare și scepticism sau, în termenii deleuzo-guattarieni (vezi primul capitolă ai „mașinii paranoice” și ai „mașinii miraculante”, atracție și repulsie. Criticând scenariile utopice sau distopice, paradisiace sau apocaliptice, propunem o viziune a postumanismulului care să surprindă aspectele multivalente și multipolarizate ale congruenței om-mașină în situații concrete și să chestioneze visul sau, de cealaltă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este, ca de fiecare dată în legătură cu atitudinea urbanistului francez, că această gândire nu vede decât latura dezastruoasă posibilă în contextul noilor tehnologii, precum Slavoj Zizek (vezi interviul în Gutmair și Fluor, 1998Ă, de pildă, nu întrevede decât isteria din versiunile „paranoice” ale cyberspațiului. Pentru Virilio, umanul cibernetizat devine subordonat mașinii, atât ontologic-epistemologic, cât și social-politic, în cadrele vulnerabile ale unei subiectivități amenințate. De la perspectiva vizualizării automate a „mașinii viziunii” (fenomenul de universalizare a vizualuluiă, fenomenologul ajunge la perspectiva virtualizării globale a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
recompensați greșit persoanele. Adesea, oamenii primesc planul de stimulente și ajung să îl vadă ca pe un drept sau o pretenție. Geniul financiar din Virginia, Norm Gaither, spunea că majoritatea planurilor de stimulente financiare eșuează deoarece oamenii de afaceri sunt paranoici și cred că și-ar putea plăti prea mult oamenii. Ei își subminează singuri rezultatele. Pun capăt planurilor de stimulente, stabilesc standarde de performanță care nu pot fi atinse și uită să ofere cecurile angajaților. Destul de repede, întregul plan eșuează
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
francez, cât și prin atitudinea profesorului american față de omul Foucault, față de imaginile publice ale acestuia. Într-un schimb intens de e-mailuri cu legendarul teoretician american, acesta mi l-a creionat pe Foucault la fel de sumbru ca în criticile sale: "egomaniac", "paranoic", "repulsiv", "lipsit de respect față de ceva și față de cineva". Bineînțeles că Foucault nu a rămas în istoria gândirii europene pentru aceste imagini publice din mințile cunoscuților săi (Deleuze, Rabinow, Veyne, Ricoeur, White etc.). Pentru Foucault și White există aceeași suspiciune
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este îndreptățit să continue relația cu Ea. Confruntarea cu celălalt Atunci când știi că ai un concurent, îți vei dori poate să știi cine e acela. Oprește-te puțin și gândește-te: ești capabil să-ți limitezi curiozitățile sau vei deveni paranoic, avid de detalii din ce în ce mai multe? Chiar dacă simți că nu te poți abține să investighezi totul, stăpânește-te și nu face acest pas, căci fiecare detaliu despre celălalt îți va otrăvi viața de cuplu (v. În pat cu al treilea). Orice
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Gelozia e o competiție neloială Gelozia este fie o dovadă de imaturitate, fie un semn de boală. Da, există și gelozie patologică. Gelozia patologică este delirantă, (v. Nebunul e un amant perfect) complet nefondată, cel gelos devenind de-a dreptul paranoic și suspectând orice întâmplare care-i confirmă susceptibilitatea. În schimb, gelozia așa-zis „normală“ este considerată de mulți o dovadă de iubire. „Nu ești gelos, deci nu mă iubești“, spun multe fete prietenilor aparent nepăsători. Adevărul e că, între mecanismele
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
volum. Paginile dedicate dictatorului de la București, mai puțin consistente decât altele, conturează totuși destul de bine tabloul epocii căreia Ceaușescu i-a conferit o prea tristă faimă. Simple presupuneri în privința stării fizice, aproape nimic despre tarele morale, despre funesta megalomanie a paranoicului. Interogația pe care o alimentează Accoce și Rentcknick în noul volum privește totodată istoria și etica, mai ales etica medicală. O asemenea preocupare nu trebuie să mire într-o societate care a simțit nevoia să creeze chiar un comitet consultativ
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu a inventat cuvinte noi și uite ce a dat lumii"62. Românele sale vor să transmită un mesaj, spune Sábato, iar problemele personajelor nu se rezolvă prin simple răspunsuri ideologice, simple idei, ci cu atitudini, cu coșmaruri, cu deliruri paranoice. Mărturisește că Tunelul este poate românul cel mai negru pe care l-a publicat, deși a scris și romane mai negre, dar le-a ars, într-un act aproape sacru. Aproape că nu este nici o rază de speranță. "Am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în depresie), o perturbare a controlului conștiinței, a amplasării în perspectivă a diverse puncte de vedere, aspecte deformate ale simțului critic (credință delirantă în paranoia, unde sistemul de interpretare reneagă probele exactității și rămâne refractar la orice controverse; indiferență a paranoicului față de singularitatea experienței sale halucinatorii, care are, pentru el, valoarea de realitate). ▪ În nevroze, dimpotrivă, este atins numai un singur sector al personalității: ritualism al obsedaților față de un obiect sau altul; angoase provocate de o anume situație, în nevroza fobică
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ezită să-l denigreze. Pusă față-n față cu fantomele trecutului, supusă unei introspecții chinuitoare, fragila pavăză a bătrânului matematician cedează. Călcâiul lui Ahile era rănit de moarte. Renegându-și vechile acuze privind Teorema Incompletitudinii, într-un acces de mistificare paranoică, Petros moare, răpus de propriul delir, agravat de o probabilă congestie cerebrală. Petros Papachristos, fausticul și luciferianul personaj, impune prin suprafirescul, emoționantul său curaj de a se fi lăsat atras în mrejele de foc luminos, dar și pârjolitor al Reginei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
războiul, egalitatea, discriminarea rasială sau sexuală ș.a. S-a ajuns ca istoricilor să li se ceară rescrierea istoriei lumii și a SUA din perspectiva dominației și exploatării exercitată de anumite națiuni asupra altora. Psihologilor li se spunea să dovedească structura paranoică a politicienilor americani antisovietici. Politologii trebuia să-i prezinte drept naționaliști pe nord-vietnamezi sau să nu-i mai taxeze totalitariști pe ruși. Reținem din finalul "descompunerii" un text care se potrivește până la identificare cu ținuta universitarilor omologi din Est: ""Rasist
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
operatorului. Prin scăderea contactelor directe dintre persoane, a realizării sporovăielii și convivialității sau a bunei înțelegeri în climatul de grup și în afara lui, starea psihică și fizică a majorității utilizatorilor de unelte IT se modifică. La accentuarea tendințelor egocentrice, egoiste, paranoice ori fobii se adaugă nașterea tot mai multor autiști, extinderea unor boli organice precum gastrite, ulcere, diabet, boli circulatorii și altele. Mijloacele moderne modifică nu numai spiritul, dar și starea de sănătate corporală a omului. Românii postdecembriști sunt supuși la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în raportul său: „...ECHIPE DE TINERET CONTROLAU STRĂZILE ORAȘULUI RUPÂND MANIFESTELE REACȚIUNII (subl. in orig.), iar o parte din tineri au fost delegați cu siguranța unor tovarăși (cu atâta armată roșie rusească în oraș, oare de cine se temeau acești paranoici?!, n.n.)”. Dar iată ce „frumos” descrie în continuare autorul raportului „legalitatea” scrutinului: „...în ziua alegerilor tineretul a fost împărțit în 3 grupe care au fost repartizați în secțiile de votare cu material de propagandă pentru a îndemna cetățenii de a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
voia cu orice preț o structură unică, de tip stalinist, cu care intenționa să controleze absolut toate sufletele din subordine pentru a nu avea eventuale sincope și surprize neplăcute. „Chiaburimea” fusese în mare parte aruncată în pușcării dar în viziunea paranoicilor de la București, „reacțiunea” încă mai mișca pe ici, pe colo și trebuia redusă la tăcere chiar cu ticălosul preț al nimicirii fizice. Mahării de la „centru” dăduseră chiar și două termene de încheiere a acestei „acțiuni”: până pe 25 ianuarie 1950 trebuiau
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
asupra lumii se va dezlănțui nebunia care îi va împinge pe Dominatori către sinucidere. Tocmai Apogeul puterii europene este, în mod necesar, stadiul ultim dinaintea Abisului. De fapt, statele nu sînt atît "monștri reci", cît monștri smintiți. Ele au devenit paranoice, nesocotind din acest moment orice regulă a jocului atunci cînd acesta deservește interesele lor. După cum spunea Bismarck, strateg politic și trișor diplomatic implacabil, "Austria și Prusia sînt state mult prea mari pentru a se socoti ținute de textul unui tratat
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
diversității culturale, devenită componentă a identității europene. În concluzie, identitatea noastră și unitatea noastră europeană provin din dezbinare și conflict. Am făcut astfel o binecuvîntare din blestemul nostru originar, însă am păstrat și blestemul însuși, statul-națiune, nu sub forma sa paranoică ce dezlănțuie războaie, ci sub forma sa de suveran necondiționat, care respinge orice instanță superioară ce ar dori să îl subordoneze. Din prezent asupra trecuuluit Prin conștiința a ceea ce leagă originile conflictuale de prezentul solidar, comunitatea de destin actuală poate
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
înverșunări, rasiale, etnice, religioase, departe de a fi dispărut, au năvălit asupra formelor moderne de civilizație, începînd cu statul-națiune. Acea formulă, împrumutată de la asupritori, care le-a permis colonizaților să se elibereze s-a generalizat acum sub forma sa suverană paranoică, cea a statelor-națiune europene de la începutul secolului XX. După o clipă de libertate, popoarele s-au trezit asuprite din nou de călăuzele eliberării lor. Promisiunea salvării terestre, garantată de "socialismul științific", a implantat aparatul totalitar, s-a impregnat în naționalism
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Totuși, și unul și celălalt se mențin în atenția spectatorului politic prin one-man show-ul oferit de liderii lor. Aceiași lideri care, după cum am arătat, pot decredibiliza partidul, prin defectele lor vizibile și penalizate de alegători (Vadim calificat drept "nebun", "paranoic", Becali drept "needucat"). Aceste evoluții sinuoase se concretizează printr-un aparent declin al extremismului, rezultatul diviziunilor interne, al liderilor bătrâni și ineficienți care nu sunt dispuși să promoveze tinerii. Din punct de vedere ideologic, lipsește un dușman comun care să
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]