999 matches
-
aceștia îi jignesc pe țărani, aceștia îi alungă. A doua “republică” o constituie Vrancea, formată din 12 sate cu 2000 de gospodării. Cea de-a treia “republică” este Tigheciul, un codru la hotarele cu tătarii din Bugeac “cel mai puternic parapet al întregirii Moldove dinspre apele Prutului”. Locuitorii acestui ținut plătesc un bir mic, anual, și sunt toți călărași. Odinioară contingentul format de ei se ridica la 8.000 de călăreți, în vremea lui Cantemir reducându-se la 2.000. Alexandru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
33 de ani, vârsta lui Danton, a lui Iisus, a lui Buddha, vârsta după care - spune un prozator la care țin - omul scapă. Încă trei săptămâni și se fac nouă ani de când Camus s-a lovit cu mașina de un parapet. Număr anii rotunzi și nerotunzi... În cimitirul eternității literare, cavourile sunt ocupate pe aleile principale, literatura mare și eternă s-a scris, și gata. Faulkner nu era un extravagant spunând că dacă Shakespeare, Balzac și Homer ar fi trăit o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și care se cere restabilită prin pedepsirea lui. Ceea ce-l scoate pe el din criză e comportamentul perfect arbitrar cu urmări la fel de arbitrare al unui obiect incriminant pe care încearcă să-l arunce în rîu. Obiectul se lovește de marginea parapetului. Ca o minge de tenis care atinge marginea de sus a fileului, ar putea să treacă sau ar putea să nu treacă. Nu trece. Dar dacă oprirea mingii în fileu înseamnă un punct pierdut, oprirea obiectului în parapet se dovedește
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de marginea parapetului. Ca o minge de tenis care atinge marginea de sus a fileului, ar putea să treacă sau ar putea să nu treacă. Nu trece. Dar dacă oprirea mingii în fileu înseamnă un punct pierdut, oprirea obiectului în parapet se dovedește a fi un punct cîștigat : un vagabond îl găsește și crima cade în cîrca lui. Ce ordine misterioasă e servită atunci cînd lucrurile se întîmplă așa ? Nici una. Puteau să se întîmple așa sau puteau să se întîmple altfel
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
neciopliți și necizelați - nu pot fi comparați cu cele mai bune produse ale culturii engleze. Bem ceai - ceai englezesc, cu lapte. Pe țocul fiec)rei uși din apartamentul meu se afl) o mezuz)*. Prin grilajul ferestrelor vedem Muntele Sion și parapetele arabilor. Spre asfințit, lumina care cade pe pietre nu face decât s) amplifice asprimea lor. Ele și-au dobândit culoarea final) - galben și cenușiu; soarele nu are ce s) le mai fac). Îl testez pe domnul D. cu una dintre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
c)m)rut), tinerii ridic) halterele pe rând și o fac pan) la epuizare. Din aceast) mini-sal) de gimnastic), plec)m s) vizit)m un loc aproape de acoperișul Bisericii Sfanțului Mormânt. Urcând niște trepte de piatr) sparte, ajungi la un parapet și apoi coborî din nou câteva trepte pan) la o incint) ascuns) lang) cupol), unde vezi câțiva oameni Înalți stând În picioare lang) niște c)sute joase. În ziua aceea umed) de decembrie, un om de culoare, Îmbr)cât În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
petreceri când Mara Rjevuski, o copilă palidă cu o fundă albă de mătase prinsă În părul negru, Înceta brusc și inexplicabil să mă mai bage În seamă), În timp ce stătea la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții“, și sânii ei gemeni coborau și urcau În ritmul respirației ei iuți și spasmodice, sânii ei gemeni, recitesc, coborau și se ridicau, iar lornieta ei era Îndreptată spre... Am descoperit ulterior acea lornietă la Madame
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Lenski se Îndrepta cu patinele, ca un făcut, numai spre stâlpul pe care Încerca să-l Îmbrățișeze, În timp ce se prăvălea cu un zdrăngănit asurzitor; și după ce mai persevera un timp, se mulțumea să stea Într-una din lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam mereu, plin de Înfumurare, pe bietul Serghei care se Împiedica jucăuș, ca una din acele mici imagini sâcâitoare care ți se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bleumarin (pe sub care, când era dezbrăcat, se arăta un model cu funduleț și bretele de un alb natural). N-am stat În viața mea pe atâtea bănci și scaune de grădină, pe lespezi de piatră și trepte de piatră, pe parapete de terase și pe margini de bazine cu jeturi de apă, ca În zilele acelea. Vizitam rareori popularele pâlcuri de pini din jurul lacului din Grünewald-ul berlinez. Tu te Îndoiai că locul acela Își justifică denumirea de pădure, de vreme ce acolo se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aveam mereu cu mine, mi se părea interminabil. Uneori simțeam că-mi pierd puterile și că mi se încețoșează privirea: casele îmi păreau că dansează, iar picioarele mi se îngreunau ca niște coloane de plumb». S-a împins puțin peste parapet, căutând să găsească cu privirea o veche biserică romanică din secolul IV, înghesuită între Ponte Pietra și Teatrul roman: «Iar acolo, unde Adigele se învălătucește șerpuit, iată biserica mea dragă Santo Stefano. Ce amintiri frumoase am în minte și în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
violent consolidate de ziduri și de fortificații (turnulețe). Vechile convente ale orașului au fost rechiziționate și transformate în cazărmi. De pe înălțimea colinelor San Pietro și San Leonardo câteva tunuri amenințătoare erau punctate constant asupra orașului, închis între zidurile solide și parapetul Adigelui. Această prezență militară strategică a mortificat-o și i-a blocat orice tentativă de dezvoltare socio-economică. Cine îndrăznea să propună noi metode în agricultură și în industrie ori să sugereze vreo inițiativă timidă de participare a cetățenilor în administrația
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în gol cu un picior, și-a pierdut controlul și a căzut la pământ. Apoi, brusc, s-a ridicat și cu o smuncire s-a eliberat de hățuri și a dispărut în zare ca vântul. Podețul era strâmt și fără parapet. Caleașca nu s-a prăvălit în apă, dar cei trei nefericiți s-au rănit. Cele două surori s-au rostogolit în jos pe o pajiște, iar Francesco a sfârșit-o sub roțile caleștii. Au sosit ajutoarele. L-au eliberat pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
colo, căsca gura niște peșteri, adăposturi excelente pentru tunurile austriece care își trăgeau salva și retrăgeau imediat în carapacea lor de piatră, fără să poată fi reduse la tăcere. Lopata era un instrument inutil în această magmă de pietriș, iar parapetele șanțurilor erau făcute doar din saci umpluți cu pămînt, aduși de departe, prin cîmp deschis și cu ocoluri, pînă în prima linie. În plus, explozia șrapnelelor în acest sol stîncos le dubla efectul ucigător, prin aruncarea pietrei sfărîmate în toate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tragă, iar Kaiserul a venit de două ori la chioșc, însoțit de ofițeri și de fotografi, nu înainte însă ca trupele de geniu să fi săpat în apropiere un șanț adînc, care a fost umplut cu soldați cu puștile la parapet, și cutii de muniție goale, răspîndite mai peste tot. După care Împăratul, în ținută de campanie, a coborît cu pas marțial în șanț, s-a fotografiat, sburînd astfel spre Germania roiuri de cărți poștale ilustrate: "Împăratul în tranșee...". Fără comentarii
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dreapta pe strada Căldărari, și nu la stânga, cum notează greșit Bacalbașa. 32. „Mahalagiu“ bucureștean, numit așa după pantalonii creți din stofă de șiac gros pe care îi purta. toți purtând câte o ghioagă în mână, se revarsă afară, urcă scările parapetului și se reped asupra mulțimii. Dincă Puțureanu este aruncat jos. Omul luptă ca un leu și domină cu talia, căci e înalt și foarte voinic, dar în câteva clipe dispare copleșit de număr. Văzând unde este pericolul, părăsim intrarea Primăriei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ziarului său chiar din Budapesta: „Soldații români s-au condus cu o bravură demnă de cele mai bune elogiuri, mergând de mai multe ori la asalt, deși respinși sub focul omorâtor al împușcăturilor turcilor. Mai mulți fură uciși chiar pe parapetul redutei pe care o escaladaseră cu atâta curagiu și tenacitate. Dacă se va ține socoteală că acești soldați erau la începutul carierei lor și că se luptau în contra unor lucrări puternice apărate de o armată redutabilă, trebuie a recunoaște că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
4-a a reînceput seara atacul pentru a da satisfacție dorinței soldaților cari luaseră deja parte la întâia luptă. Românii luară șanțurile și se luptară corp la corp cu turcii cari puneau silințe disperate spre a opri de a escalada parapetele. Românii erau atât de înverșunați, încât se luptară astfel timp mai bine de o oră, fără a slăbi, contra unui inamic bine adăpostit și superior în număr.“158 388 bucureștii de altădată 157. „Bravura armatei române“, ROM., an. XXI, 29
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost unul dintre cei dintâi care a pus piciorul în reduta Grivița, unde a căzut sub gloanțele turcilor. Moartea căpitanului este poetizată în gravuri speciale. Valter Mărăcineanu e reprezentat cu un drapel în mână, în fruntea soldaților, urcându-se pe parapetul redutei la asalt. Un curent nou de aer sănătos străbate Bucureștii. Un suflet românesc nou este în pregătire... (Id., ibid., nr. 11765, 6 august 1922, pp. 1- 2.) Cele mai multe din relatările din paragrafele de mai sus au fost reluate de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lumină gălbuie a frânt puțin întunericul. Am îndreptat-o mai întâi spre picioare, iar apoi am luminat spațiul din jurul lor. Mă aflam pe o platformă din beton de cel mult trei metri pătrați. În fața ochilor, o prăpastie fără fund. Nici măcar parapet. Nimic. De ce naiba nu mă prevenise? Eram furios pe ea. De marginea platformei era prinsă o scară din aluminiu, îndreptată în jos. Mi-am pus lanterna pe piept, fixând cureaua în diagonală. Am început să cobor câte-un pas, câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
liniștea din jur s-a așternut peste mine ca niște firicele de praf. Cel puțin asta am simțit atunci. — Vin mâine seară la șase. La revedere! zise ea. Am plecat de la bibliotecă, am traversat podul vechi, m-am aplecat peste parapet și am ascultat susurul râului. Priveam orașul din care plecaseră animalele. Turnul cu ceas, zidul care împrejmuiește orașul, clădirile aliniate de-a lungul apei și crestele munților din zare, zimțate ca dinții unui fierăstrău, primiseră deja binecuvântarea amurgului. Erau toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ai lăsat folosit de Profesor. Și asta nu-i tot. Te afli într-o poziție mult mai periculoasă decât crezi. Imaginează-ți că te afli pe un pod și că ești gata să cazi. Un picior a trecut deja de parapet... Te rog să mă crezi că regretele ulterioare nu-ți mai servesc la nimic. Privirile ni s-au întâlnit. — Am o întrebare. Ce avantaje aș avea dacă aș coopera cu voi și aș trăda Sistemul? Eu sunt Computator al Sistemului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și câteva din firele de păr ale decedatului. Până s-a îmbrăcat ea, am stat pe canapea și am citit ziarul de dimineață. Un șofer de taxi a avut un atac de cord în timp ce conducea, s-a ciocnit de un parapet și a murit. Cele două pasagere, o femeie de treizeci și doi de ani și o fetiță de patru au fost grav rănite. Nu știu la care întrunire comunală s-au servit la masa de prânz sandvișuri cu stridii expirate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
revelatorii. Care - pe de altă parte - depășesc barierele ideologice și se transformă în căutări și experiențe limită la nivel individual. Fiecare, îmbibată de sexualitate, de pornirea viscerală, atât de „expresivă“ și de frapantă. » „Ca o martiră, abia aplecându-se peste parapet, Lucia strigă: «Sunt aici!». El se întoarce, îi zâmbește cu toată inocența și naturalețea tinereții sale și urcă agil scara ce duce la terasă. Apare așa, pe fundalul cerului, cu ochii lui ce o privesc de îndată. Lucia susține pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]