632 matches
-
susțin că plânsul prezintă o sursă bună de descărcare în momente de tensiune sau tristețe și este mai mult decât benefic oamenilor, scrie Cercetătorii susțin că plânsul aduce un mare beneficiu asupra stării noastre de spirit pentru că stimulează sistemul nervos parasimpatic. Deși denumirea științifică nu ne spune prea multe, această parte a sistemului nervos este responsabilă de relaxarea minții și a trupului. Totodată, lacrimile declanșează producția unor chimicale denumite opioide care ne influențează senzațiile de plăcere, dar și secreția de oxitocină
De ce se simt bine oamenii după ce plâng by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64440_a_65765]
-
de la Sussex University. "O respirație incorectă vă face să deveniți nervoși, deprimați și predispuși la atacuri de panică", a adăugat același specialist britanic, citat de Iată câteva exmple de tehnici de respirație. - O respirație adâncă abdominală, controlată, activează sistemul nervos parasimpatic, considerat "frâna organismului", deoarece reduce tensiunea și durerea. Întindeți-vă pe spate, plasând o mână pe torace și o mână pe stomac. Inspirați încet folosindu-vă mușchii abdominali, timp de cinci secunde, imaginându-vă o minge de plajă care se
Află de ce este important modul în care respiri () [Corola-journal/Journalistic/70961_a_72286]
-
dus la exagerarea calităților sale terapeutice ? Fapt este că toate părțile plantei, dar mai ales rădăcina, frunzele și fructele, au un conținut bogat în alcaloizi (atropină, beladonină, hiosciamină, scopolamină etc.), care au o acțiune psihotropă deosebit de puternică : inhibă terminațiile nervoase parasimpatice, excită sistemul nervos central, accelerează ritmul cardiac etc. Unul dintre efectele secundare ale atropinei este midriaza (dila- tarea pupilei), efect folosit și în medicina modernă, în oftalmologie. În vechime, femeile foloseau suc de mătrăgună ca să-și provoace dilatarea pupilelor și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
voința, pentru a contracara reflexul de expirație și, de fiecare dată când face acest lucru, el mărește controlul voluntar asupra respirației. Următorul pas în „alchimia internă” a respirației are loc în mod spontan: stimularea nervilor pneumogastrici sau a sistemului nervos parasimpatic. Sistemul nervos autonom are două ramuri: simpatică și parasimpatică. Nervii simpatici se întind de-a lungul coloanei vertebrale și constituie circuitul de „acțiune” al corpului: aceștia măresc pulsul, stimulează adrenalina și intensifică respirația, pregătind organismul pentru activitatea fizică și eliminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fiecare dată când face acest lucru, el mărește controlul voluntar asupra respirației. Următorul pas în „alchimia internă” a respirației are loc în mod spontan: stimularea nervilor pneumogastrici sau a sistemului nervos parasimpatic. Sistemul nervos autonom are două ramuri: simpatică și parasimpatică. Nervii simpatici se întind de-a lungul coloanei vertebrale și constituie circuitul de „acțiune” al corpului: aceștia măresc pulsul, stimulează adrenalina și intensifică respirația, pregătind organismul pentru activitatea fizică și eliminând, în același timp, funcția digestivă, cea excretoare și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
întind de-a lungul coloanei vertebrale și constituie circuitul de „acțiune” al corpului: aceștia măresc pulsul, stimulează adrenalina și intensifică respirația, pregătind organismul pentru activitatea fizică și eliminând, în același timp, funcția digestivă, cea excretoare și alte funcții vitale. Ramura parasimpatică este alcătuită din nervi pneumogastrici. Și aceștia se întind de-a lungul coloanei vertebrale și controlează funcțiile vitale cum ar fi digestia, mișcarea peristaltică, excreția și metabolismul. Atunci când este activată această ramură, circuitele de „acțiune” se închid și întregul organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
corectă de „blocare a porții” în timpul actului sexual - de câteva ori pe zi, în fiecare zi. În afară de stimularea controlului voluntar complet asupra ejaculării, acest exercițiu este benefic pentru rect și colon, masează prostata și stimulează terminațiile inferioare ale sistemului nervos parasimpatic, care reglează procesele digestive și echilibrează sistemul endocrin. Doar un taoist ar putea să ia o funcție zilnică atât de obișnuită cum este urinarea și să o transforme într-un exercițiu eficient pentru cultivarea esenței și energiei. Mișcarea orgasmică ascendentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de tip luptă sau fugi. În cazul fobiei legate de sînge și rănire, 80% (Connolly et al., 1976; Ost et al., 1984a; Thyer et al., 1985) dintre pacienți manifestă o excitație simpatică inițială, urmată de trecerea bruscă la o excitație parasimpatică (procentul este, se pare, mai scăzut în cazul eșentioanelor colective; Page, 1996; Bienvenu și Eaton, 1998). Scăderea concomitentă a ritmului cardiac și a presiunii sanguine poate duce la leșin de emoție (i.e., sincopă vasovagală). Medicul are la dispoziție mai multe
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pe care le ridică leșinul. Marks (1988) a sugerat ca expunerea să fie dirijată în timp ce pacientul stă întins. Ost și Sterner (1987) au propus o alternativă și un tratament mult mai practic. Pornind de la premisa că trecerea bruscă la excitația parasimpatică favorizează sincopa vasovagală, ei și-au învățat pacienții să încordeze diferite grupe de mușchi, ca răspuns la primul semn al sincopei. Au obținut rezultate pozitive, care s-au menținut mai bine de șase luni. Făcînd o comparație între relaxarea și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
simpatică a sistemului nervos involuntar este responsabilă cu reacția luptă sau fugi, iar activarea sa declanșează reacțiile de frică descrise în secțiunea 1 a ghidului. Totuși, sistemul nervos involuntar are și o altă componentă, opusă celei simpatice. Așa-numita componentă parasimpatică a sistemului nervos involuntar are rolul de a regla organismul și îndeplinește funcții opuse celor ale componentei simpatice a sistemului nervos. La persoanele cu fobie de sînge și plăgi, această compensare este foarte rapidă și tinde să devină o supracompensare
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sugerează că există un procent redus de reactivitate autonomă ca răspuns la stresul fiziologic asociat cu TAG, deși acest model nu îi este specific (Connor și Davidson, 1998; Hoehn-Saric, 1998). Se pare că neliniștea duce la diminuarea activității vagale (sau parasimpatice), mai degrabă decît a activității simpatice (xerostomia, transpirație, urinare), care este clasificată de obicei în sfera activității autonome (Thayer et al., 1996). Spre deosebire de DSM-IV, ICD-10 consideră necesară prezența simptomelor hiperactivității autonome (de exemplu, amețeală, transpirație, tahicardie) și, de asemenea, impune
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în celulele β în special), dar și în alte celule din tractul gastrointestinal care exprimă multe proteine sau mediatori chimici specifici țesutului nervos. De altfel, întreg tractul digestiv, inclusiv insulele Langerhans, prezintă o bogată și variată inervație vegetativă (simpatică și parasimpatică). Nu s-a exclus complet nici originea ectodermică a țesutului insular pancreatic, sugerată de multe dintre proprietățile lui funcționale (6, 44). Datele menționate, la care se adaugă însuși caracterul insulinosecreției de tip „stimul-răspuns” (creșterea glicemiei - secreție de insulină) justifică includerea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de căile „de sensibilizare” intracelulară care influențează ritmul exocitozei. Teoretic toate etapele importante (pe care le vom expune oarecum didactic în 7 segmente) pot fi influențate de factori endocrini (glucagonul, GLP1 - peptidul glucagonic și GIP - peptidul insulinotrop glucozo-dependent), nervoși (simpatic/parasimpatic) sau factori metabolici (alții decât glucoza, precum aminoacizi - leucina, arginina - , AGL - în special cei nesaturați - sau corpii cetonici) (fig.3). Înainte de a expune etapele exocitozei (care este considerată, de regulă, sinonimă cu insulinosecreția), trebuie făcută distincția între exocitoză și sinteza
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
este cuplată cu metabolismul mitocondrial prin decarboxilarea oxidativă și/ori proprietatea ei de a activa alosteric glutamat-dehidrogenaza β-celulară (fig.15). Influențele nervoase pot fi sumarizate astfel: activarea receptorilor ?-adrenergici inhibă, iar a receptorilor β-adrenergici stimulează secreția de insulină. Stimularea colinergică parasimpatică este mediată vagal și crește secreția de insulină. Dimpotrivă, stimularea adrenergică inhibă secreția de insulină. Numeroase neuropeptide mediază o influență neuropeptidergică: VIP („Vaso-Intestinal Peptide”), peptidul legat de gena calcitoninei, neuropeptidul Y, galanina, substanța P și enkefalinele, printre altele. Există un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
dozele se repetă la interval de 10-15 min. Are efecte colaterale semnificative - hipotensiune necontrolată, hiperactivitate simpatică, retenție de sodiu și apă, fiind contraindicat în ischemia miocardică și în disecția de aortă. Trimetafanul este un ganglioplegic care inhibă funcția simpatică și parasimpatică. Determină un control inpredictibil al TA și poate cauza stop respirator, motive pentru care este utilizat foarte rar în practica clinică. Fentolamina este un blocant adrenergic cu afinitate mai mare pentru -1. Administrarea se face în perfuzie continuă sau în
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
superioare, cum ar fi limbajul, memoria etc. SNA, la rândul său, controlează funcțiile involuntare, cum ar fi digestia, respirația etc. SNA este și el împărțit în două subsisteme, care sunt în interacțiune și ajung să se interregleze: sistemele «ortosimpatic» și «parasimpatic». Să ilustrăm funcționarea sistemului nostru nervos dând ca exemplu servirea mesei. Sunteți așezat și vă este foame. Sistemul nervos central, prin intermediul impulsurilor și al conexiunilor, va comanda mușchilor brațului și mâinii să ia furculița și să o ducă la gură
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
masticheze și, în sfârșit, vă va permite să înghițiți. În schimb, SNA, independent de propria voință, va stimula salivarea și digestia. Generalizând se pare că, în timpul somnului, SNC își «diminuează» activitatea, iar SNA continuă să funcționeze normal, mai ales zona parasimpatică. b) Stadiile somnului Din punctul nostru de vedere, somnul este un fenomen unitar. Adormim apoi ne trezim, așadar există o anumită liniaritate. Cu toate acestea, în 1953, N. Kleitman (fiziolog la Universitatea din Chicago) și E. Aserincky (elevul lui Kleitman
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Din crestele neurale (buzele laterale ale faldurilor neurale) se detașează o populație de celule care va miara spre periferie. Majoritatea aanalionilor nervoși senzoriali cranieni derivă din creasta neurală. De-a lunaul măduvei spinării se dezvoltă un lanț de aanalioni simpatici, parasimpatici și ortosimpatici paravertebrali. Din celulele derivate din creasta neurală se dezvoltă și structuri nonneuronale: celulele piamentare ale epidermului (melanocite), unele dintre componentele inimii, cartilajele arcurilor farinaelui. Axial derivă din ectoderm și axul cerebro-spinal. Acesta se va scufunda sub ectoderm, care
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
reprezintă procesul de evacuare rapidă a conținutului gastric prin esofag și cavitatea bucală. Inainte de declanșarea vomei apare o senzație de greață intensă, asociată cu o reacție simpatică exteriorizată prin midriază, paloare, transpirație, tahicardie, accelerarea ritmului respirator și o reacție parasimpatică cu hipersalivație, lăcrimare, contracții antiperistaltice duodenale, gastrice și esofagiene și relaxarea sfincterelor esofagian inferior și superior. Reflexul de vomă începe cu câteva inspirații profunde după care respirația se oprește, laringele se ridică determinând închiderea glotei și deschiderea sfincterului esofagian superior
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
transmisă pe calea nervului lingual (ram al nervului trigemen) la ambii centri salivari. Centrii nervoși: centrul salivator superior se găsește în punte, iar centrul salivator inferior în bulb. Căile eferente de la centrii salivari la glandele salivare conțin fibre simpatice și parasimpatice. Eferențele parasimpatice pentru glanda parotidă: de la nucleul salivar inferior din bulb pleacă fibre eferente pe traseul nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
calea nervului lingual (ram al nervului trigemen) la ambii centri salivari. Centrii nervoși: centrul salivator superior se găsește în punte, iar centrul salivator inferior în bulb. Căile eferente de la centrii salivari la glandele salivare conțin fibre simpatice și parasimpatice. Eferențele parasimpatice pentru glanda parotidă: de la nucleul salivar inferior din bulb pleacă fibre eferente pe traseul nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă cu fibrele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă cu fibrele postganglionare. Acestea urmează traiectul nervului auriculo temporal (ram al trigemenului) până la glanda parotidă. Eferențele parasimpatice pentru glandele sublinguală și submaxilară: de la nucleul salivar superior din punte, pe calea nervului intermediar al lui Wrisberg, trec prin ganglionul geniculat al facialului și coboară pe traiectul acestuia până în nervul coarda timpanului care, în apropiere de cavitatea bucală se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
activă a bilei canaliculare. Bila canaliculară conține substanțe dizolvate primare, care induc formarea bilei și substanțe dizolvate secundare (electroliți plasmatici, monozaharide, aminoacizi și acizi organici), care intră în lumenul canalicular ca răspuns la efectul osmotic determinat de soluțiile primare. Stimularea parasimpaticului crește secreția biliară primară, iar cea a simpaticului o inhibă. Secretina este hormonul principal care mărește secreția biliară. Excreția de colesterol și pigmenți biliari Bila reprezintă o cale excretorie esențială pentru o diversitate de substanțe care nu pot fi eliminate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
care se opune trecerii cu ușurință a materiilor fecale în rect. Creșterea presiunii intraluminale în rect cauzată de pătrunderea materiilor fecale determină excitarea mecanoreceptorilor. Impulsurile aferente sunt răspândite prin plexurile intramurale și transmise spre măduva spinării sacrată pe calea nervilor parasimpatici. Semnalele ascendente medulare care ajung la nivel cortical dau naștere senzației de necesitate de defecație. Fibrele parasimpaticului sacrat conduc și comenzile efectoare care declanșează unde peristaltice în colonul descendent, sigmoid și rect, având drept rezultat împingerea fecalelor spre anus. Sfincterul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de pătrunderea materiilor fecale determină excitarea mecanoreceptorilor. Impulsurile aferente sunt răspândite prin plexurile intramurale și transmise spre măduva spinării sacrată pe calea nervilor parasimpatici. Semnalele ascendente medulare care ajung la nivel cortical dau naștere senzației de necesitate de defecație. Fibrele parasimpaticului sacrat conduc și comenzile efectoare care declanșează unde peristaltice în colonul descendent, sigmoid și rect, având drept rezultat împingerea fecalelor spre anus. Sfincterul anal intern se contractă sub influența impulsurilor simpatice, pe când cele parasimpatice exercită un efect relaxant. Controlul asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]