1,134 matches
-
numai o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea mobilele din Strada Crăiței, dispuse aici mai aerisit. Stăruia atmosfera de epocă, parfumul vechi se simțea deslușit. Melania Lupu camuflase caloriferul în spatele unui paravan scund pictat cu dragoni de aur, păpușa spaniolă, cu părul prăfuit prins într-un pieptene mic, o așezase pe un scăunel. ― V-ați aranjat admirabil, spuse de conveniență maiorul. Mult mai comod decât dincolo, nu? ― Oh, fără îndoială... Cafeaua vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i s-au furat cele treizeci și șase de costume nu s-a cunoscut. E contabil, știe să prețuiască banul. Se uită în jur și începu să râdă. Sânt teribili... Cei șase locatari își împărțiseră bucătăria folosind o formulă inedită. Paravane înalte de carton presat despărțeau spații de circa doi metri pătrați unde abia încăpeau o mașină de gătit, o măsuță pliantă, câteva rafturi pentru vase. Cristescu bănuia că granițele erau apărate cu înverșunare, orice încălcare stârnind scandaluri uriașe. Chiar și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu bicarbonat. Am impresia că năzdrăvanul de Mirciulică a învățat să citească. Dacă vrei să prinzi puteri, nu cunosc nimic mai indicat decât o bomboană gustoasă..." Bucătăria cu compartimentele ei i se păru tulburător de pustie. Valerica, Paveleștii, Doru... Curând, paravanele de carton presat vor dispărea și, gând neașteptat care-i aburi privirea, între aceiași pereți vor răsuna alte glasuri. ----------------------------------------
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ea". Înainte de a putea el să vorbească, Greer îi spuse destul de repezit: ― Hai cu mine! Trebuie să te schimbi. Uite acolo. Observînd probabil șovăiala aproape imperceptibilă a lui Hedrock, rînji: sau poate ești prea rușinos ca să te dezbraci fără un paravan, ceva. ― Nu sînt prea rușinos, zise Hedrock și făcînd cîțiva pași luă costumul de lucru cu care i se spusese să se îmbrace, dar între timp gîndea: "Oare să risc să-mi păstrez inelele? Sau le scot?" Ridicînd ochii, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
facem afaceri, da? — Suntem în siguranță? Să-ți arăt aici? Mahmud trase scaunul lui Abdel-Aziz cu o singură smucitură, întorcându-l în așa fel încât să li se atingă umerii. Acum erau cu spatele la restul băutorilor. Alcătuiră din trupurile lor un paravan pentru mica masă pătrată. —Arată-mi. Abdel-Aziz desfăcu rucsacul, pescui învelitoarea de piele și i-o dădu lui Mahmud s-o verifice. — Scoate-o. — Nu sunt sigur că... Dacă vrei să facem afaceri, Mahmud trebuie să vadă marfa. Abdel-Aziz puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de slujbe diferite care aveau loc în același timp. Era o scenă a haosului spiritual, semănând mai mult cu o gară decât cu oricare din sanctuarele la care fusese vreodată. Cam la patru cincimi din lungimea zidului se forma un paravan care despărțea mulțimea. Nu era cine știe ce, semăna cu un gard pe care l-ar fi pus tatăl ei în grădină. Dar în partea stângă, cum priveai la pietrele uriașe, mulțimea era mult mai numeroasă. Se apropie pentru a-și da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
totuși să apară. George avea de gând să încerce să fie amabil cu el, să-i ofere chiar de la început câțiva dolari. Vânzătorii ambulanți de crenvurști erau probabil săraci. Va fi bucuros de câțiva gologani. Omul putea fi un excelent paravan. Și nici n-ar fi avut habar de ce se întâmplă. Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz și dădu buzna în garaj. După câteva minute, ciudatul negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. Te previn. Mi-a fost destul. Vorbesc serios. Cum am să mai pot da ochii cu oamenii după toate astea? Ignatius își întoarse capul și privi în jurul lui. Stătea culcat într-un mic separeu, închis în toate părțile de paravane. Văzu o infirmieră trecând pe la picioarele patului. — Cerule! Sunt la spital. Cine e doctorul meu? Sper că ai fost destul de generoasă să-mi asiguri îngrijirile unui specialist. Și un preot. Trimite să vină unul. Hotărăsc eu apoi dacă este acceptabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
forma un șir de la un capăt al vechiului pod Galata la celălalt. Dintre toți candidații care le-au bătut la ușă a fost numai unul, unul singur pe care l-a simpatizat din momentul În care l-a zărit din spatele paravanului zăbrelit. Un bărbat corpolent, Înalt pe nume Riza. Avea o barbă deasă și o mustață subțire, niște ochi negri, mari și triști și era, nici mai mult nici mai puțin, cu treizeci și trei de ani mai mare decât ea. Mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
șters una câte una frunzele tuturor plantelor de apartament din living, ale mușcatei și campanulei, rozmarinului și colierului de lemn dulce. A șters până și frunzele slăbănogului. Între timp mătușa Feride i-a surprins pe toți scoțând cel mai frumos paravan din zestrea ei. Însă bunica Gülsüm a fost fără Îndoială cea mai Încântată de veștile alea. La Început a refuzat să creadă că unicul ei fiu venea să le viziteze după atâția ani, iar când s-a convins În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe crucile Înjghebate din două bucăți de scîndură: „Mort de foame“. — Încerci cumva să ne conduci spre un minut de reculegere? a intervenit Zscharnack. O reculegere care ar veni În ajutorul rezistenței dumitale... Nu sîntem aici ca să-ți iei drept paravan toată mizeria lumii. Îmi vei face plăcerea să te urci Înapoi În mașina tatălui dumitale. — Pe drum, uneori Îi semnalam apropierea unui camion de mare tonaj, alteori Îi citeam o pagină din Pascal. Nu plecam niciodată În călătorie fără ediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Prea bine. O aleg pe Raia, suspină din greu Porfiri. § Porfiri îi îndepărtă metodic mâinile de pe fața sa. Patul umplea camera, încât oricine intra acolo era practic forțat să se așezi pe el imediat. La capătul patului se afla un paravan, brodat cu pelicani zburând, peste care era aruncat un chimonou de mătase. ă Nu vă sunt pe plac? Pielea ei goală îl stingherea, iar părul ei blond îi părea spălăcit. ă Nu ești rusoaică? ă Sunt finlandeză. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu i-ar permite să stea cu coiplul aici. Îmbrăcată în desuuri, Raia începu să tremure, deși nu era frig în cameră. ă Pune ceva pe tine, spuse Porfiri. Confuză și speriată, Raia se întinse și trase jos chimonoul de pe paravan pe care îl îmbrăcă. ă Îi voi spune lui Fraulein Keller că m-ai satisfăcut, o liniști el. ă Nu înțeleg. Chiar nu vreți nimic de la mine? ă O adresă? A Liliei? ă Nu o cunosc. Cum să o cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
egiptene Își făurise riturile lui intrigantul de Cagliostro. Iar iezuiții, iezuiții, mai puțin proști decât am fi presupus noi, prin bunul Kircher se aruncaseră imediat asupra hieroglifelor, și asupra limbii copte, și a altor graiuri orientale, ebraica fiind numai un paravan, o concesie făcută modei epocii. 104 Aceste texte nu se adresează muritorilor de rând... Apercepția gnostică este o cale rezervată unei elite... Căci, după cuvântul Bibliei: nu aruncați mărgăritarele voastre la porci. (Kamal Jumblatt, Interviu În Le jour, 31.03
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ce e, Francesca - cuvintele lui îi sfâșiară sufletul -, dacă îți dorești copii, poate că nu sunt bărbatul potrivit pentru tine. A doua zi străbătură în tăcere drumul înapoi spre Woodbury. Fran se simțea de parcă ar fi fost despărțiți de un paravan. Fusese oare prea devreme pentru relația lor să aducă vorba despre copii și îl speriase? Sau Laurence era, în ciuda bunătății și generozității pe care o arăta față de copiii altora, prea afectat de suferința îl măcina încă, oricare era aceea, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eveniment, erau numai la shop. Într-o zi mă plimbam pe la bunica prin Batiștei și am văzut într-o dubiță un cartuș de țigări. Și am zis: n-am țigări, să le iau. Le-am luat și am văzut un paravan la mașină. Mă, ce-o fi acolo? Am ridicat cearceaful și erau numai baxuri, le-am luat și le-am vândut cu douș’cinci de lei. Am cărat toată noaptea, câte unul, nu m-am grăbit. Era o vilă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dormim pe jos, pe niște paie. În preajma noastră, câteva mutre schimonosite se uitau la noi, prefăcându-se că moțăie. - Dormim pe rând, e mai bine așa, am propus, și Gundo a fost de acord. Întorcându-mă cu spatele și sub paravanul mantalei desfăcute, i-am zis lui Bovo: - Te-ai purtat cuviincios. Vrei să-ți dau banii acum? S-a uitat la mine și a clătinat din cap. - De-aici și până la Ravenna, dacă nu mergeți pe drumul mare, veți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apă. A mai rămas să se uite la noi mânios cum îi mâncam porția de dimineață. L-am întrebat unde putem să ne facem nevoile, și el, plictisit, m-a condus în curte, arătându-mi un loc adăpostit de un paravan de scânduri cenușii. Deasupra unei gropi puturoase pline ochi de căcat am spionat printre crăpături. Sub turnul de la răsărit se aflau clădirile unde fuseserăm aduși; între mine și al doilea turn - mănăstirea care ascundea privirii restul de amănunte. În vreme ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numele lui Îi fuseseră expediate trei proiectile. Bărbatul acela fusese ales de soartă -, de fapt de Ministerul de Interne - ca să vegheze asupra vieții sale și a celor dragi lui. Escorta - Îi spuseseră - nu e o asigurare de viață, ci un paravan, un fel de stavilă: nici o ușă blindată nu funcționează Împotriva hoților, dar e bună. Omul ăsta n-o să te abandoneze niciodată. Tu ești misiunea lui. Omul ăsta te va urma oriunde vei merge, și nu va sta liniștit până când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a trata cu un client - one call solution, ține minte. Du-te-n mă-ta, Îl trimise Emma. Să tratez cu clientul - ce expresie și-au mai fi inventat și creierele din firma asta...? Doar nu sunt o curvă. Din paravanele de plastic, care separau postul ei de celelalte operatoare aflate În aceeași Încăpere, din când În când se auzeau voci vesele și râsete. Astăzi era veselie În sală. I-ar fi plăcut să știe și ea motivul și să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bettini, care Îl imitau Întotdeauna pe Anzalone, Începură să râdă. — Hai să ne jucăm cu ele Înăuntru, altfel ni le iau surorile, spuse Anzalone. Băile copiilor nu au uși. Cinci toalete mici stăteau aliniate una lângă alta, despărțite doar de paravane colorate. E un lucru inexplicabil, pentru că, nicăieri altundeva toaletele nu sunt așa, goale - nici În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o bubuitură - ca un fel de explozie -, iar gemenii Bettini se repeziră afară urlând. Anzalone aproape că o răsturnă, iar scutierul, Împiedicându-se de ea, o Împinse În perete. Ușa verde rămăsese deschisă și acolo, În capăt, lângă toaletă, Între paravanele verzi, se vedea un funduleț alb. Camilla se dădu Înapoi. Nu văzuse niciodată fundulețul alb al unui băiețel. De fapt nu și-l văzuse nici pe al ei. Fundulețul dispăru Într-o pereche de chiloți albaștri cu delfini ce săltau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Kevin fusese Întotdeauna foarte frumos. Era foarte frumos și așa mort. Dar era un lucru prea trist. Kevin răsuflă din greu. Atunci Camilla Își dădu seama că era viu. Copleșită de rușine, fugi În baia de alături - ascunzându-se după paravanul verde. — Kevin? Îl strigă Încet de parcă ar fi fost bolnav. Kevin deschise ochiul. Își curăță lentila: pe ochelari continuau să se formeze picături mărunte ca stropii de ploaie. Nu se mișcă. N-avea să mai iasă niciodată din baie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că ești sportivă, comentă el admirativ. Ești tare ca marmura. — Nu joacă, preciză Miria. E doar rezervă. Valentina Închise ochii. Burta Îi era Întinsă ca un bongo. — Grăbește-te că pe la cinci trebuie să plecăm, Îl zori Miria, dispărând În spatele paravanului. Avem meci. — Hei, eu sunt profesionist, se zbârli Axel Rose. Nu mă grăbi, că dacă nu, Îi pot atinge o venă și o las fără sânge. Valentina se Înfioră. Doamne, dă să dureze puțin. Dă-mi curaj. Undeva, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că îl afectase întâmplarea, trecuse destul de ușor peste ea. Nu și Victor Ionescu, tatăl lui Andrei, care stătuse toată noaptea în camera de alături și ascultase conversația dintre el și Cateluța. Era, de fapt, o cameră improvizată și doar un paravan subțire, mascat de tencuială, despărțea cele două încăperi care fuseseră una singură, la un moment dat. Pe Victor îl amărâse rău toată întâmplarea și abia se abținuse să n-o dea pe Cateluța afară chiar atunci. Apoi, luni în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]