45,675 matches
-
un sunet electronic atât de “tandru” încât poate sugera că, între cele două entități sonore (mugetul și sabia acustică a orgii), poate înflori o nebănuita poveste de amor. Dânsul “felinelor” (Doamna Boeuf/ Mirela Cioaba, Soția băcanului/ Tamara Popescu), care prevestesc, parcă, primul act criminal al rinocerului (strivirea pisicii), este înfășurat în salul insolit al replicii acuzatoare: “Nu mai vrea să cumpere de la noi... Nu mai vrea să cumpere de la noi...”. În sfârșit, intră în scenă Berenger - neras, nepieptenat, cu hainele sifonate
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
rareori, cu marionete metafizice sau ,,convivi de piatră“ - sunt pictate în unică, fada culoare a rinocerilor, culoarea noroiului ordinar (sau de cea mai pură esență... noroioasa!) în care ei se cufunda, clipă de clipă, cu o plăcere satanista. Parafrazându-l, parcă, pe pictorul rus Malevici, care, în 1915, expunea la Galeria Tretiakov din Moscova tabloul Pătrat negru pe fond alb, urmat, în 1918, la New York, de Pătrat alb pe fond alb -, Robert Wilson ne invită într-o galerie colosală doldora de
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
îl găsește -, care, după decenii de rețineri, în care i-a reproșat prietenului din tinerețe, Eugen Ionescu: “Nu vezi ce Don Quijote răsturnat ai devenit?”, descoperă, în sfârșit, o “piesă cu mesaj”, Rinocerii. Referindu-se la acest moment, Eugen Simion reliefează, parcă pe aceeași linie cu artistul vizual Robert Wilson: “Aici, da, filosoful a descoperit ceea ce căuta de mult în scrisul omului tare deștept și tare tăgăduitor: a descoperit că are ceva de spus despre om și că, prin artă lui, nu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
metafizic, acrobații comparabile cu acelea, în plan fizic, realizate de zburătorii la trapez și acrobații la bascule ai Școlii Chineze de Circ de la Shanghai - care execută, în sincronizare perfectă, acrobații la mare înălțime, de o dificultate ...inumana, unice în lume, parcă dincolo de barieră terestră. Aidoma experților care au comentat evoluțiile magistrale ale acrobaților chinezi la Festivalul Internațional de la MonteCarlo, putem exclama și noi despre RINOCEROS, producția audiovizuală totală a lui Robert Wilson la Craiova, că este, indiscutabil, una dintre acele Fapte
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
asta, acum orașul arată că după război: canalizările înfundate, mormane de zăpadă neagră și piscină la orice colț de intersecție. Având grade cu plus mi-am permis să merg pe jos, în fața scării zăpadă, la 100 de metri mai încolo parcă eram pe malul mării, mai bine zis pe o plajă în care valurile mării mă mai udă puțin pe picioare. Deși m-am lăudat pe blogul personal cu noile încălțări de la ZorileStore, odată cu dezvirginarea lor le-am facut și o
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94508_a_95800]
-
asta, acum orașul arată că după război: canalizările înfundate, mormane de zăpadă neagră și piscină la orice colț de intersecție. Având grade cu plus mi-am permis să merg pe jos, în fața scării zăpadă, la 100 de metri mai încolo parcă eram pe malul mării, mai bine zis pe o plajă în care valurile mării mă mai udă puțin pe picioare. Deși m-am lăudat pe blogul personal cu noile încălțări de la ZorileStore, odată cu dezvirginarea lor le-am facut și o
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94526_a_95818]
-
câte vieți au pierit la construcția drumurilor de pe acolo, nu? Uitându-mă pe situl Hotelului Piscul Negru, acolo unde în concursul organizat de Alice te poti caza două zile dacă câștigi și văd un peisaj demențial, un loc în care parcă societatea modernă nu și-a pus amprenta astfel încât să te inebuneasca cu ceea ce se petrece în viața cotidiană. În plus observ că prin preajmă există atracții interesante, iar modul de a face rezervări este unul foarte ușor, fără să fie
Blog Iasi4u [Corola-blog/BlogPost/94499_a_95791]
-
dar când se adună sunt greu de mutat și de multe ori se renunța la ele, iar asta reprezintă bani pierduți. Deși în Statele Unite ale Americii și în țările civilizate din Europa majoritatea oamenilor stau o viață întreagă în chirie, parcă este mai comod și mai bine să ai un loc al tau pe care să-l lași în urmă ta și care să ți-l amenajezi așa cum sufletul tău dorește, un cămin care să reprezinte amintiri.
Cumparaturi de casa noua [Corola-blog/BlogPost/94672_a_95964]
-
să te păzească, încât nici nu-ți dai seama dacă ce-auzi, cumva în surdină, e scârțâitul nisipului de aur sau micul freamăt cam speriat, de aripi și de odăjdii sfinte. Puțin credincioșii își curăță ghetele de-un noroi galben, „Parcă ai mai slăbit puțin, de când nu ne-am văzut, te-ai mai maturizat“ - zice Bacovia. „Da, seamăn, se pare, tot mai mult cu o linie, Au fost de curând prin mine, Au făcut curățenie, se apropie, doar, Sărbătoarea“. Ziua e
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
lunii Dând ora exactă-n cetatea de frig. Nu vreau s-o aud și de aceea nu te strig, Adorm precum caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit, la pândă Și asta-mi ajunge, ba încă prea
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
la subțioara ei tot mai uscată poate că acolo sus întrebările devin tot mai albastre și nu mai așteaptă răspuns poate că la orizont un copil deja și-o imaginează vie și nu se cade să amărăști un copil alături parcă pietrificat în lumina nemiloasă a neonului e un om doborât de tristețe și el încearcă să se ridice odată cu frunza dar nu mai găsește nici un motiv să o facă
întâmplare de seară by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3697_a_5022]
-
istorisirile tânărului Menon, hoplitul cu vulpea ) Trecerea Eufratului Se spune că niciodată n-a fost fluviul mai darnic cu vreo armată, Căci apele lui ne-au mângâiat abia pieptul: simțeam apa urcând prin platoșă Palmele ei delicate preiau greutatea fierului, parcă și scutul și-a pierdut firea În giulgiul Eufratului. Dinspre sud se aude larmă și mirosul de carne friptă săgetează întunericul nopții Înaintăm în liniște, doar Selene tovarășă, iubită, soră Mă știți prea bine, sunt legendarul copil spartan care furase
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
amanet nu văzuseră în viața lor un pian. și pianul n-avea loc pe ușă. ploua. telenovelă se putea numi cu pianul în ploaie.sau cu pianul pe stradă. ea: vara asta n-am mers la ibiza (răspuns): dar ce, parcă numai la ibiza a fost vară ! al treilea fost zootehnist, cândva. o întreba pe nevastă-sa: ce-ai produs, fă, azi? ea (că o vacă deșteaptă) răspundea: am produs un kil de menstruație. era înaintea mesei de seară. iar ăluia
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]
-
viața eu credeam în lumea în care m-am născut în lucrurile pe care le puteam vedea, atinge: rareori am pus întrebări cu glas tare și prea puține în singurătate. Purtam hainele bune, mărgele de rubin de când ai venit călcam parcă în vis m-ai rugat să-ți salvez viața, am simțit că pot ... cine pusese în mine promisiunea asta? Acum reveneau parcă vorbele cu două tăișuri ale ghicitorului. Eu am urmat povestea lui despre tine și te-am urmat pe
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
cu glas tare și prea puține în singurătate. Purtam hainele bune, mărgele de rubin de când ai venit călcam parcă în vis m-ai rugat să-ți salvez viața, am simțit că pot ... cine pusese în mine promisiunea asta? Acum reveneau parcă vorbele cu două tăișuri ale ghicitorului. Eu am urmat povestea lui despre tine și te-am urmat pe tine în labirint, mai ușoară ca aerul, mai aproape decât umbra ta, de teamă să nu se rupă firul - nu s-a
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
mai puține pula mea și dă-i în pizda mă-sii dar în esență cam la fel doamne și ce demodați am fi vorbind de rău despre regim și despre conducător așa fără curaj între noi în gura mare și parcă-l văd pe unul (nu vă speriați el mai trăiește o fi pe undeva) întorcându-se către vecinul nostru de la o altă masă aplecat să audă mai bine alo domnu’ vedeți că o să ne cădeți în pahar și e păcat
email întârziat by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/3828_a_5153]
-
palmei și trage cu năduf, apoi scoate grijuliu dintr-un ditamai rucsacul soios mâncare primită de pomană. Câinii îl privesc și așteaptă. Sandu împarte mâncarea în mod egal, până și câinii sunt mai buni decât oamenii, mormăie el și mâncarea parcă e mai gustoasă. Sandu citește până târziu și adoarme în canal. Ziua de mâine va fi la fel, hoții și boschetarii mișună peste tot, dar nimeni din lume nu e mai în siguranță decât Sandu care zâmbește pișicher prin somn
Sandu și cei șapte cerberi by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3894_a_5219]
-
suficient să-l văd că uit ce am de făcut ei, să nu te gândești că acest Costache are cine știe ce puteri nici vorbă e un biet amărât un boschetar nespălat slab mort și tot timpul beat dar cum îl văd parcă mi se tulbură mintea păi Costache a fost cineva la viața lui un actor respectat juca în fiecare seară la Teatrul Național și lumea îl aplauda în extaz mare talent acest Costache și uite ce-a ajuns și nimeni nu
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
bisericească mai încolo cerul cu găuri din care se auzeau voci și spice uscate vopsite albastru iar întunericul asculta respirația paginii Sub soarele palid uitând trandafiri roșii la ușa măcelăriei măcelarul pe jumătate mâncat de fluturi sub soarele palid uitând parcă și de frigul care se rostogolește peste noi din pânzele lui de chirico cineva la a cărui înmormântare am luat parte și eu stă acum cu haina pe braț și cu țigara aprinsă sub bradul de lângă BRD gata să treacă
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
au fost fericiți. Dar ei măcar Se lăsau sfâșiați de fiare, se hrăneau Numai cu ierburi, se ascundeau pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc și râd, râd ca tâmpiții, tot timpul.
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
încet; ivan karamazov paralizează viața cu visele lui; trubadurii nu mai găsesc puteri să renască bucuria, și celulele lor nu mai salvează speranța; un sac de nisip consumă toată energia lumii; toate propozițiile tinere sunt atinse de frică și mint, parcă vin de pe trupurile moarte ale contemporanilor; ziua de mâine care arată ca dracu; cineva șterge din versurile poetului bucuria, și guma asta de șters n-o vede nimeni
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
mult Poate vrea să-mi spună că îndoielile mele Din aceste zile neputințele uituceala Au un loc de trecere Să nu mă dau cu capul de pereți că limită Mizeriei nu este periferia nici a bucuriei Sufletul luminat de fulger Parcă ar vrea să-mi spună Dar acestea sînt vorbele mele care vor Sa inteleaga tăcerile lui Și deodată se arătă lîngă părul mare sîntamaresc Cam răscolit de drum cu părul alb Vîlvoi nebărbierit și cu hainele ponosite Iar eu îl
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
tot din spate Da fericit sînt cînd îmi bate vîntul aprig în piept Și înaintez greu prin toată vraiștea asta Și bat la o poartă și mă bucur Că nu e nimeni acasă că nu-mi răspunde nimeni Pentru că oricum parcă nu acolo voiam să ajung Scurtă fericire Scurtă fericire terminată într-un mers a lene Cînd plînge cel din fața ta e imposibil să nu ți se umezească Și ție ochii poate doar unul Poate cu un ochi vezi și cu
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
de făcut cîinelui nostru Care cum mă așez țuști și el sub scaun Gata să-mi lîngă pantofii și gleznă Dar el e mascota familiei și le primește pe toate De-a gata pentru că se bucură cînd venim acasă Dar parcă în seara asta aș ieși la o plimbare Poate mă întîlnesc cu un prieten tăcut Tare mi-e dor de prietenul nostru mai mare B. Jean sau omul de fonta cum îi zice Ion Mai ales la Paști mă prind
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
mult cu mine iar tristețea mea (sora mea mai mică) continuă să vorbească în somn. nu că te-am uitat dar uite: vine unu’ și zice: am plecat - și pleacă acum că am rămas în număr impar împrejurul paharelor pline parcă nici moartea nu ne mai sâcâie acum viețile noastre vor fi mai simple și mai lipsite de griji foga foga gesu lapu neagro neagro și te du iar fotografia ascunsă cu grijă în buzunarul cămășii la piept va începe din
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]