1,962 matches
-
să ies singur și să-i mărturisesc ministrului că am eșuat în misiunea mea sau dacă să ies însoțit ca să vă conduc la închisoare. Ultimele gânduri n-au mai fost ale comisarului, mai preocupat acum să găsească un loc să parcheze mașina decât să anticipeze decizii asupra destinului unui suspect și asupra propriului său destin. Își consultă din nou carnetul de însemnări și sună la soneria apartamentului unde locuia fosta soție a bărbatului care a scris scrisoarea. Sună încă o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vremurile glorioase ale evului mediu timpuriu, când cavalerii se duceau la vânătoare și încă nici unul nu văzuse fugind vreun ghepard ori nu se auzise de existența lui. Limbajul e conservator, umblă mereu cu arhivele în spate și detestă actualizările. Comisarul parcase mașina la întâmplare, acum avea harta orașului desfăcută pe volan și, nerăbdător, căuta locul postului șase-nord la periferia septentrională a capitalei. Ar fi relativ ușor să-l localizeze dacă orașul, exceptând cazul în care avea formă de romb, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atunci. Cea mai drăguță și mai ușor de acceptat e nevasta de 50 de ani, grasă, cu picioarele ca niște stâlpi, proprietăreasa familiei, cum îi spun eu, aia care, după ce soțul a condus juma de zi până la mare și, obosit, parchează mașina în fața hotelului, pe aleea care merge spre recepție, rămâne în urmă, tot întoarce capul spre mașină și izbucnește tare, s-o audă toți din jur: nu e așa că e frumoasă mașina noastră?, nevasta aia îmi place mie, regizorul joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar ei n‑o apucă pe acolo fiindcă vor să ajungă la viile din Grinzing. Șoseaua urcă ușor, atât cât să ai o priveliște care, văzută de pe Cobenzl, Häuserl am Roan sau Kahlenberg, a căpătat o oarecare faimă. Cei trei parchează mașina și pleacă la plimbare. La stânga, viile se întind în sus, pe colină, la dreapta coboară spre Dunăre, care e și ea o panglică argintie, numai că mai îndepărtată. Aerul e limpede, dar încă atât de rece, încât cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
hotelului se afla la subsol, În spatele clădirii. Curgeau apele pe mine În timp ce căutam Ferrari-ul GTO cu număr de Yokohama. Pe mănunchiul de chei pe care mi-l dăduse pendulau și cheile unui Jaguar. Am zărit caroseria sexy a Ferrari-ului GTO, parcat cu un aer impozant exact În locul În care Îmi spusese compozitorul că se afla. Când am deschis ușa, m-a izbit un miros de piele. Înăuntru domnea un talmeș-balmeș de nedescris: mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, cutii goale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
este destinat doar puținilor privilegiați. La un astfel de hotel nu puteai veni pe jos după ce schimbai mai multe metrouri. Nici măcar taxiul nu dădea bine. Am ajuns ștergându-mi fruntea de transpirație exact În momentul În care un Bentley gri parca În fața intrării, din el coborând un cuplu trecut de vreo patruzeci de ani. Amândoi purtau costume elegante, croite de cei mai buni designeri, și, cu o expresie melancolică pe chip, Îl salutară cu o ușoară ridicare a mâinii pe portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-ar fi dus deja la culcare. Dar ăsta e unul dintre aspectele cele mai pozitive ale acestei profesii. Dacă ai descâlcit cazul, atunci ești întotdeauna sigur de o primire călduroasă, indiferent cât de nepregătiți sunt pentru sosirea ta. Am parcat mașina, am urcat treptele de la ușa de la intrare și am tras de clopoțel. Aproape imediat, prin geamul de deasupra ușii s-a văzut o lumină și după vreun minut ușa s-a deschis, dând la iveală chipul posomorât al tuciuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
peste care se afla un balcon, iar pe latura vestică un pinion din lemn acoperit cu mușchi atârna deasupra a două ferestre rotunde. Sper că ți-ai luat o căpățână de usturoi la tine, i-am spus lui Hildegard în timp ce parcam mașina. Îmi dădeam seama că nu-i prea păsa de aspectul locului, dar rămase într-o tăcere încăpățânată, convinsă încă de faptul că totul era adevărat. Am mers până la poarta din fier forjat, care fusese decorată cu o varietate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sub unul dintre mulții arbori coniferi din grădină. Acest gând m-a frământat numai o clipă înainte de a trece la o întrebare mult mai provocatoare și anume: oare ce căutau acolo ei și cele câteva mașini de Partid care erau parcate pe trotuar? Otto Rahn deschise ușa, salutându-ne cu o căldură plină de compasiune, și ne conduse într-o cameră special amenajată în care ne-am lăsat hainele. — Înainte să intrăm, zise el, ar trebui să vă explic că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a o ucide, doar de dragul autenticității. Ea își suflă nasul și apoi ridică privirea: — De ce ne-am oprit? — Pentru că mă duc înapoi acolo să mai arunc o privire. Să văd dacă pot descoperi care este micul lor joc urât. Mașina parcată în fața noastră este condusă de unul dintre oamenii mei. Îl cheamă Korsch și el o să te ducă acasă. Ea dădu din cap: — Te rog să ai grijă, Bernie, zise ea fără suflare, capul căzându-i în față pe piept. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o clientă de-a mea. El aprinse lumina din plafon și luă dosarul: — Da, îmi aduc aminte de ea. — Acum doi ani, a dispărut. Se întâmplă ca ea să fi fost în vecinătatea clinicii tale atunci. Știu asta deoarece a parcat mașina mea în apropiere. Spune-mi, Herr Doktor, ce are de spus prietenul tău Jung despre coincidențe? — Ăăă... presupun că te referi la coincidențele relevante. Este un principiu pe care el îl numește sincronicitate: un anumit eveniment, aparent coincidență, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
formă de dom, dintre care unul se înălța peste esplanadă precum capul acoperit de un coif al vreunui imens soldat prusac. Am oprit lângă o bisericuță aflată la mică distanță de câteva camioane militare și mașini de ofițeri, care erau parcate în fața a ceea ce părea să fie ghereta de pază a castelului de pe latura estică. Pentru o clipă, furtuna aprinse tot cerul și am avut o priveliște spectrală în alb și negru asupra întregului castel. După orice standarde, era un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
apropiere de Waghäuselerstrasse am trecut pe lângă o altă sinagogă în flăcări, unde pompierii vegheau pentru a se asigura că flăcările nu se răspândesc la clădirile învecinate. Nu era cea mai bună zi pentru a mă gândi la mine însumi. Am parcat aproape de blocul ei pe Lepsius Strasse, și am intrat singur pe ușa principală, cu cheia pe care mi-o dăduse ea, iar apoi am urcat la etajul al treilea. Am folosit ciocănelul de la ușă. Aș fi putut să intru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încolo sau îi va fi indiferentă? Va reuși să o iubească din nou? Încă îl mai atrăgea cu frumusețea ei și poate a judecat-o greșit. Poate! A oftat prelung, dorind să scape de povara acestor gânduri și după ce a parcat mașina în garaj, a urcat gânditor treptele, care duceau spre dormitorul lui de burlac. Obosit, a dormit și a visat-o din nou pe mama lui, care l-a sărutat pe frunte și i-a dăruit un trandafir galben, apoi
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
ÎN PERMANENȚĂ TU!! Am sărit înapoi și mi-am dat mâna să ți-o țin, dar am masat-o doar un pic după care am pus-o pe volan. Ai dat aprobator din cap. Ajungând la localul tău preferat ai parcat lângă un magazin, nefiind loc acolo, dovada renumelui și a aglomerației dinăuntru. Acolo la magazin o rochie îți atrăsese privirea, dar uitându-te la firma parcă ți se înroșise și fruntea, însă mai mult ghicisem asta pentru că ai aplecat capul
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
unele pe altele, privind plictisit clădirile ce rămâneau în urmă de o parte și alta a șoselei, fără să-i împrospăteze amintiri plăcute. A ajuns repede în zona în care era situat biroul de avocatură. Fiind interzisă circulația autovehiculelor, a parcat mașina pe trotuarul unei străduțe alăturate și s-a îndreptat agale către birou. - Sărut mâinile, doamna avocat! M-am încadrat în timp, se pare... - Nu am cronometrat. Bună ziua! Important este să vă fi rezolvat problema. Ați avut intrare la șeful
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
patru ani și un băiețel de numai trei anișori. Tragedia s-a petrecut în momentul în care Gabriela a oprit mașina în curtea grădiniței unde urma să-i lase pe cei doi copii. La interval de câteva secunde, Daniel a parcat și el un Mitsubishi Lăncer de culoare închisă, din 2001 alături SUV-ul ei. În mai puțin de un minut câteva gloanțe au fost descărcate prin geam vizând cu precizie capul femeii, care, se află la volan, în mașina ei
FOCURI DE ARMA CURMA VIATA UNUI CUPLU DE ROMANI DIN ARIZONA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361442_a_362771]
-
iubesc atât de mult, și ești viața mea! Nu știu ce m-aș face fără tine! - Și eu te iubesc dragul meu, foarte mult. Cei trei oameni ieșiră din mașină și se apropiară, privindu-i discret, pentru că atunci când ajunseră ei și când parcaseră mașina în spatele mașinii lor, îl văzuseră pe el cum se învârtea pe loc și pe ea plimbându-se în jurul lui ca să n-o vadă. Acum încercau să-și vadă de treaba lor, dar Adriana și Sandu le atraseră din nou
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
plec spre serviciu. Pe drum, sunt depășit și claxonat de câțiva șoferi nervoși, fericiți posesori de autovehicule electrice, care par stânjeniți de un amărât ce pedalează vioi pe bicicletă în încercarea de a nu întârzia la serviciu. Ajuns la destinație, parchez bicicleta în spațiul special amenajat pentru acestea și mă îndrept către intrarea în instituție. O cameră de supraveghere montată chiar la intrare, îmi scanează într-o secundă chipul și trimite comenzile necesare pentru sistemul de securitate, care, îmi deschide imediat
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
a pierdut de tot răbdarea Și vrea să dea în judecată ... Statul, Căci are documente, o mulțime, Spre a obține, ferm, retrocedarea Poienii Țapului, în întregime! FINIIS CORONAT OPUS Când final,potopul s-a sfârșit Cu măestrie Noe și-a parcat Pe-un munte arca și a debarcat Întregul lot de fiare ce-a pornit S-ocupe globul (cert s-au înecat Toți oamenii, conform cu vechiul mit!) ... Deci, de uităm de darwinism, vădit Doar animale-n lume-au existat! Chiar de-
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
Aș! Merită să verifici!” Și uite-așa, m-am ales cu o plimbare cu Tico! “În liceu mi-am dorit și eu o mașină tare, ca toți colegii mei ... Apoi am uitat. Asta mi-e bună, consumă puțin, o pot parca oriune. Îmi fac treaba cu ea.” Am râs tot drumul. Râdeam cu lacrimi ... nu din cauza mașinii, nici a vorbelor lui ... ci pentru simplul fapt că iarăși avem același drum ... la venirea și la plecarea de acasă ... cu toate că, în ultimii 28
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
să se însereze. Ștefan traversă centrul orașului și o luă spre Mitropolie, apoi, pe niște străzi unde erau numai vile. Se opri în fața uneia, frumoasă, cu un etaj. Ilinca rămase impresionată. Ștefan deschise poarta și intră în curte cu mașina, parcând într-un garaj care se afla la subsolul clădirii, ingenios făcut.Totul se datora clar celor care au proiectat casa: arhitectului și structuristului și, bineînțeles, a constructorului care a respectat proiectul, întocmai. Era o vilă cochetă cu o curte de
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363360_a_364689]
-
va arăta noua mea casă, viitorul nostru cuibușor de nebunii. Nu-i așa că mă vei vizita acolo de acum? - Eu știu ce să-ți spun? N-aș dori să fiu văzut de persoane care mă pot cunoaște, mai ales să parchez o mașină cu numere oficiale, printre blocuri și să intru în bloc ca o persoană oarecare. - Atunci? Cum vom proceda? Și eu cât mă bucuram că acum avem și noi casa noastră unde să ne întâlnim și să ne bucurăm
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
despărțit i-a promis că nimic nu o să-i despartă vreodată și că se vor revedea imediat ce el termină călătoria pe care era absolut necesar să o facă. Doar cateva minute o despărțeau acum de EL. O mașină scumpă a parcat în apropiere de locul unde se afla fata și din ea a coborat un grup de tineri. Printre ei se afla și EL. Prima reacție a fetei a fost să-i sară în brațe. A rămas însă încremenită , nu-și
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]
-
strigă pe nume. Ușor iritat întoarse capul și se îndreptă spre ea . Nu și-au spus nimic, s-au privit doar ....... Se spune că din ziua aceea fata nu a mai vrut să vorbească. Stătea și privea în gol căutând parca ceva acolo sus pe cer. Uneori scria ... Nu aș fi lăsat niciodata iarna să te înghețe, ți-aș fi dăruit căldura inimii plină de tine. Cu trupul meu, arzând de dragoste, te-aș fi acoperit ca să nu simți niciodată frigul
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]