830 matches
-
are ceva babilonic sau american. Arhitecții ăștiamoderni!... Însă impune, se simțea nevoie de un astfel de locaș. . - Asta și este intenția, tanti, de a da impresia de grandios,explică Hangerliu strivind pe furiș o sămânță de floareasoarelui, găsită în buzunarul pardesiului. . - Trebuie să vorbim cu primarul. Locașul ar fi bun pentru operele noastre. Putem face unele daruri în interior. . Trei tineri care priviră într-o zi biserica neterminată aparțineau Mișcării. În esență, vorbiră cam următoarele: . - Ar fi singura biserică din București
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și apoi opt lovituri de o intensă rezonanță, însoțite de iradiații sonice, se rostogoliră în odaie. Ioanide se ridică în picioare palid: "Tudorel nu mai există". Spre a evita în plină turburare prezența oricând posibilă a Elvirei, arhitectul își luă pardesiul și pălăria și ieși pe stradă. Mergând așa fără țel, avu nenorocul de a se izbi față în față cu bătrânul Oprescu, care uitase complet incidentul în care arhitectul îi declarase că nu este el. - Ce mai faci, măi Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ea își aruncă niște haine într-un sac de piele roșcată și îi spune, țipând, că pleacă. El plânge pe înfundate, din ce în ce mai chinuit, în timp ce ea își îngrămădește și mai repede lucrurile în sac. În curând termină și își pune grăbită pardesiul. Se îndreaptă spre ușă, apoi se întoarce, vine spre el, îl zgâlțâie de umeri și continuă să țipe: De ce plîngi? Ia spune, de ce plîngi? După care începe să plângă și-i ia capul la piept. A treia ceartă. El se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
asupra lui și îl priveau din față ca pe un artefact de preț. Erau ale unei persoane ce venea din sens contrar și care se oprise în loc ca să-l privească mai bine; o doamnă nu prea înaltă, îmbrăcată într-un pardesiu cărămiziu, de sub gluga căreia ieșea un smoc grizonant în formă de buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
realizat. În timp ce specialistul clasei îl bărbierea și tundea pe cel grăbit să ajungă la întâlnire, ceilalți colegi căutau costumul de haine cel mai elegant, la care asortau cămașa și cravata, ghetele cele mai bune, lustruite cu cremă Gladys, pălăria și pardesiul le asortau cu ghetele, iar briantina și apa de colonie, folosite fără zgârcenie, încheiau gama pregătirilor. Astfel, gătit ca un mire în fața altarului, fericitul îndrăgostit pleca în mare grabă, pe potecile cele mai scurte, ca să nu întârzie la mult visata
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
au ajuns aici, după ce o viață învățaseră că sunt cei mai mari și cei mai tari. Acum își vindeau căciulile și șepcile, cu însemnele Uniunii Sovietice, cu 10 dolari bucata, pe mine mă strigau "Americanu'", probabil din cauza pălăriei și a pardesiului. Dar, cu toate acestea și multe altele, am simțit că sunt un popor vital, că istoria lor nu e întîmplătoare și că probabil vor renaște. Rușii pot răbda de foame, dar nu le iese din cap ideea imperială. Sunt creștini-ortodocși
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
I, 12). Apoi, la distanța numai câtorva rânduri: „Acum câteva zile... Mă pregăteam să ies și, ca să-mi aranjez fularul, mă privesc în oglindă. Brusc, o spaimă cumplită: cine e omul ăsta? Cu neputință să mă recunosc. Mi-am recunoscut pardesiul, fularul, pălăria, însă degeaba, tot nu știam cine sunt; căci nu eram eu. Am rămas așa vreo treizeci de secunde. Când am reușit să-mi revin, spaima n-a încetat imediat, dar a scăzut puțin. A rămâne cu mintea întreagă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mușchilor obrajilor, într-o morgă solemnă. Pentru anotimp, era învederat insuficient îmbrăcat, deși se vedea că nu lipsa, ci dorința menținerii unei ținute uniforme determina această alegere. Purta pe cap un melon, așezat rigid ca un semicilindru, pe trup un pardesiu, sau un semi-palton ușor. Ghete subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și semi-paltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată de mare gală. Contrastul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Pîcă era un machitor de primă clasă, care de la un număr de sticle încolo (nu folosea paharul, fiind jenant de neîncăpător!) devenea imprevizibil. Lîngă el, marele grafician Pucă, cu părul lung, negru și mereu nespălat, cu barba nețesălată, cocoșat, în pardesiul lui uzat de sezon iarnă / vară, părea un Rasputin timid, făcînd un contrast agreabil. Pucă vorbea rar și încet, Pîcă urla și era pus pe scandaluri. Pucă avea realmente, talent, Pîcă se contura mai mult în calitate de personaj decît de creator
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipa să se audă strigat din spate. Dar necunoscută șovăia. Atunci își rezema cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batistă. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul."8 Suspansul este sporit prin faptul ca vocea Mariei se aude hors-camp. Fiindcă nu o cunoaștem încă pe Maria, vocea ei "limpede și robustă" sporește neliniștea și curiozitatea. Autorul ne descrie în continuare reacțiile mimate ale lui Antim: "[voce hors
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
refuzul de la început al maestrului. În cazul lui Antim el este însoțit de gestul de a-si îmbrățișa violoncelul singurul care îl poate înțelege: "[P.M. Antim] Își împături batistă, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii de la pardesiu. Îmi pare rău, spuse apucând cutia violoncelului. M-am hotărât să renunț la lecțiile particulare când mi-am dat seama că nu izbutesc. Nu izbutesc nici în doi ani, nici în patru sau cinci: pur și simplu, nu izbutesc..."9
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
respect deosebit. El va acționa în continuare cu complicitate masculină, întrerupând din când în când în discuția celor doi, așa încât să nu uităm că ea are loc într-o cafenea. "[P. I.] Chelnerul voi să-l ajute să-și dezbrace pardesiul, dar se împotrivi. Îl mai păstrez puțin, până ce mă mai încălzesc. Apoi întoarse capul spre față: Pentru domnișoara, [...]" Abrupt, ca o declarație de dragoste aproape, Antim îi mărturisește nostalgia lui față de o altă lume și emoția de a o întâlni
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
plătite și astfel și-a putut menține funcția socială. În felul acesta și-a cumpărat vila Primavera la Cap d΄Ail. Nicolae Titulescu obișnuia să cheltuiască foarte mult. Avea 50-60 de perechi de ghete; 50-60 de costume de haine, 10 pardesiuri, 5 paltoane, pălării nenumărate, veste de lână, fulare, pijamale și halate groase fiindcă era sensibil la frig. După ce s-a mutat în vila de pe șoseaua Kisseleff, a avut o perioadă mania covoarelor, mai târziu a geamantanelor din piele, apoi a
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
contradicții cu sine : 17 ianuarie 1958 Acum cîteva zile... Mă pregăteam să ies cînd m-am privit în oglindă ca să-mi aranjez fularul. Și deodată, o spaimă inexprimabilă : cine este bărbatul ăsta ? Imposibil să mă recunosc. Degeaba îmi identi ficam pardesiul, fularul, pălăria, nu știam cine eram; căci nu eram eu. Și ceva mai departe, pe 24 februarie 1960, Astăzi, în timp ce-mi scriam numele pe un formular, a fost ca și cînd l-aș fi scris pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
holul de la intrare și, o săptămână întreagă, vădit la curent cu plecările și sosirile mele, m-a așteptat aproape în fiecare zi. De la a doua vizită avea deja tabieturile lui: se înfunda în colțul canapelei cu o plăcere nedisimulată, păstra pardesiul la îndemână pentru cazul în care s-ar fi văzut nevoit să-mi rejoace scena demnității ultragiate, bea dintr-o înghițitură câteva cafele fără zahăr, fuma, scotea la răstimpuri din buzunarul de la piept un carnet cu coperțile maronii mototolite, îl
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
descoperit că eleganța sa, cu care mă interpelase totdeauna, ținea mai mult de grija minuțioasă cu care-și întreținea, purta, schimba și combina ca într-un joc de cărți îndelungt exersat cele trei costume, cămăși, cravate și pantofi. Cât despre pardesiul cu guler de astrahan, probabil unic la Montréal, păturit neglijent într-o seară cu eticheta în afară, fusese fabricat în România de bună seamă pe vremea când avea pistol în dotare și acces la depozitele de confecții pentru export. Avea
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
cu monogramă, pe care mi-l băga în ochi de aproape o săptămână, era ultima tușă a noii sale identități - minuțios și tenace șlefuită până la caricatură -, iar răfuiala plănuită prima sa acțiune de anvergură. A hohotit triumfător și a apucat pardesiul: - Aveți un fel de a mă insulta, domnu^ Victor, că mă simt mai de grabă flatat... Am o întâlnire, aștept și vești de la București, dar dacă vreți vă spun povestea stiloului, e scurtă... - Altă dată, domnu^ Boby. - Bineînțeles. Iar după ce
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
fel de a mă insulta, domnu^ Victor, că mă simt mai de grabă flatat... Am o întâlnire, aștept și vești de la București, dar dacă vreți vă spun povestea stiloului, e scurtă... - Altă dată, domnu^ Boby. - Bineînțeles. Iar după ce a îmbrăcat pardesiul, grav, cum i se mai întâmplase o singură dată, când îmi spusese că suntem amândoi niște cadavre vii: Singurătatea nu vă scoate uneori din minți? - Nu mi s-a mai întâmplat de mult. - Eu turbez, mă credeți? L-am crezut
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
uscat sub abajurul lămpii Dintr-odată în iconița umilă de pe perete s-a ivit chipul tăcut al surorii mele Mă privea zâmbind sau doar cu o-ndepărtată tristețe Am înțeles (nu știu de ce) că trebuie să-mi arunc pe umeri pardesiul lung până la pământ (din prima tinerețe) să-mi iau în fugă fularul celularul (pentru orice eventualitate) să împing ușor de tot ușa în urma mea să fac primii pași pe albul absurd al zăpezii Mortul Atunci au sosit cei de la Pompe
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
largă de accente și nuanțe, răceala pozei grandilocvente. Într-o poză făcută în atelierul său din vila de pe șoseaua Kiseleff în 1897-1898, apare ținându-și la fel mâna în buzunar, având în spate un șevalet și purtând peste costum un pardesiu elegant. Se va strădui să mențină această poză elegantă și într-o fotografie apărută în 1909 în Calendarul Minervei, prezentându-l în atelierul său așezat pe scaun, cu o paletă în mâini în fața șevaletului, stând picior peste picior. Aici atitudinea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Séon, "Studiu pentru Lira lui Orfeu". Artachino, în frontispiciu, o desenează pe Ileana, "patroana" simbolică a revistei, ca împărăteasă a florilor, printre flori de floarea-soarelui. Pictorul Luchian își face un autoportret de tânăr distins, cu o alură de dandy, reverele pardesiului sau hainei sunt deschise, pictorul ține mâna în buzunar, dar gestul are o evidentă notă de eleganță și detașare, iar privirea artistului se fixează în acord cu ținuta aristocratică asupra unui interlocutor invizibil. L. Bassarab desenează o friză decorativă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
majoritatea bărbaților preferând, în absența presei de călcat, să poarte în continuare pantalonii burlane. În anotimpurile de primăvară și toamnă, între ținutele de plimbare ale domnilor din elită și clasa de mijloc la mare căutare erau cele formate dintr-un pardesiu „Chesterfield” cu guler de catifea, pantaloni cu dungă, pălărie melon, mănuși de piele de diferite culori și, în funcție de vârstă și de preferințe, un baston. Nimeni nu putea ieși pe stradă cu capul descoperit: pălăria, oricât de modestă, era un semn
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
jobenulă era o raritate, gustată de locuitori numai cu ocazia vizitelor efectuate de diferitele personalități politice sau culturale. În perioada interbelică, pentru vremea rece, peste costumele „complete” sau „de gata”, bărbații obișnuiau să poarte paltoanele „lux” sau cele obișnuite, precum și pardesie. Cămășile bărbătești erau făcute din „zefir” sau din stambă. În materie de încălțăminte, cel mai adesea erau folosite ghetele chevreaux, box sau toval, în vreme ce ghetele de lac erau rezervate clientelei cu stare. Acestea puteau fi „asezonate” cu diferite articole de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
lenajuri, imprimeuri garantate la spălat, ciorapi de mătasă mată” sau „mătăsuri, țesături moderne pepita și ecoseuri, pânzeturi simple și duble”. Pentru sezonul de primăvară-vară a anului 1934, magazinul „Monna Lisa” punea în vânzare „asortimente bogate în stofe de damă, pentru pardesie, tailleur-uri, rochii, în cele mai variate și moderne țesături”, precum și mătăsuri „ultima creație”. Haine de gata, cizmulițe pentru doamne și domișoare, șoșoni și galoși marca Cislaved puteau fi procurate de la magazinul „Ruleta de Aur”, patronat de H. Guttman, sau de la
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în jos, într-o morgă solemnă. Pentru anotimp era invederat insuficient îmbrăcat, deși se părea că nu lipsa, ci dorința menținerii unei ținute uniforme determina această alegere. Purta pe cap un melon, așezat rigid ca un semi-țilindru, pe trup un pardesiu sau un demipalton ușor. Ghetele subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și demipaltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată, de mare gală. Contrastul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]