3,306 matches
-
versificator care avea acces la aceste limbi. După revenirea silită în țară, ca om aproape sărac, lui Anghel nu-i mai rămînea altă soluție decît literatura; dar a atacat-o în calitate de amator snob, nu de profesionist. Tinerețea aurită și anii parizieni îi formaseră o viziune despre literatură mai degrabă proustiană - scrisul e doar exercițiu superior în care se reflectă intimitatea profundă a sensibilității autorului. Trăind în același oraș cu Proust, la cîteva străzi distanță, românul D. Anghel devenea un fel de
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Fără extravaganță și fără fast, poetul realizează această reformă scripturală încă de la primul său volum și o perfecționează continuu, pînă la sfîrșit. Abia la încheierea bruscă a vieții și a operei lui Anghel, în 1914, se va vedea că deceniul parizian, sîmburele existenței scriitorului, nu trecuse în zadar. Faptul că Dimitrie Anghel începe prin a scrie poezie nu trebuie să ne mire: primele sale încercări literare (sub forma unor imitații după Eminescu), ca și atmosfera simbolistă de la Paris, îl convinseseră de
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
revendicat-o, iar construcțiile sale se sprijină pe un alt eșafodaj de idei decât cele ale ucenicilor lui Lucien Febvre și Marc Bloch. Nici după apariția primelor studii ale acestora, când savantul nostru încă frecventa cu oarecare succes lumea academică pariziană, el nu a avut revelația unei convergențe între mai vechile sale cercetări și lucrările istoricilor de la Annales. Nu-i mai puțin adevărat că nici aceștia nu par a fi avut cunoștință de lucrările lui Iorga. Aceste sinteze, însă, rămân ca
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
Zürich, cu Nelly Sachs (Nobelul pentru Literatură, 1966), cu care coresponda de mulți ani. Evreică stabilită la Berlin și apoi exilată la Stockholm începând din 1940, aceasta face pentru prima dată o călătorie în afara Suediei, încheiată cu un scurt sejur parizian acasă la familia Celan. După întoarcerea la Stockholm, face o criză care-i pune viața în pericol. La începutul lunii septembrie, Celan își vizitează prietena bolnavă, dar ea nu-l recunoaște. Un an mai târziu, în noiembrie 1961, pe când poemul
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
Muguraș Constantinescu Prestigioasa editură pariziană Presses Sorbonne Nouvelle a publicat de puțină vreme două volumeeveniment, prin condiția grafică și originalitatea formulei, dedicate lui/ scrise de Pascal Quignard. Este vorba de Pascal Quignard - ou la littérature démembrée par les muses (Pascal Quignard - sau literatura dezmembrată de
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
de reverii, cum ar fi „Cenaculum și subterraneum“, în care este vorba despre „adăposturile canonice unde încolțește creativitatea“. Se găsesc lesne modele - unul ar fi Stendhal, pentru scriitorul cenacular, adică locatar al etajului mansardei, altul Isaak Babel, de asemenea creator „parizian“, o vreme, adict la subsoluri. Cioran naiv și sentimental, descriind (citat din Baudelaire), un paresseux nerveux, un iubitor neantizator al țării sale pline de „virtuți dormitive“ și un insomniac visător, subjugat fiziologiei, este o carte demnă de spiritul din La
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
casa de pe strada dr. Staicovici. Teodor (Dorel) și Teodora (Dorina) au fost gemeni, veniți pe lume în 1906. Dorina și-a luat licența în Medicină veterinară în Franța. Și-a consumat în singurătate frumusețea stranie și decepția unei mari iubiri pariziene, în București, renunțând împreună cu Nicolae și Constantin, în 1937, „la orice bun mobil și imobil din Pârscov”, în favoarea fratelui geamăn care a negociat inteligent cu organele de stat comuniste reconstruirea casei memoriale. Dorel a crescut cu mari constrângeri sociale pe
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
câteva quiproquo-uri și rețetă de succes este asigurată. De fapt, ea și funcționează în paralel cu dezvoltarea nouă pe care regizorul o dă cursului evenimentelor introducându-l pe Gil în lumea din care dorește să facă parte, lumea boemei pariziene. Este drept, nu cea din anii 2010, ci aceea din Parisul anilor ’20. Filmul se transformă într-un fel feerie marca leș années folles, acompaniați de ragtime, chansonete și blues, când o mașină de epocă îl culege de pe una dintre
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
ceva sau altceva. Între 1973-1976 ați fost lector la Universitatea Sorbonne Nouvelle - Paris III. Era o șansă uluitoare pentru un tânăr să fie trimis în capitala Franței. Cum s-a produs miracolul? Cine v-a recomandat, sprijinit etc.? Episodul universitar parizian a fost, într-adevăr, o șansă uluitoare pentru tânărul care eram, mai ales dacă ținem seama de dificultățile cu care se „ieșea” în acei ani din țară. Pe deasupra, nu eram încă nici căsătorit, și nu puteam lăsa pe nimeni „zălog
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
altul decât buclucașul Alecu Ruset). Răspunsul e deconcertant: „După cât îmi povestea prietenul meu, maiestate, altceva nu se putea întâmpla decât să-l mănânce urșii. Ceea ce s-a și întâmplat.” Ca să-i caut un echivalent acestei ingenioase găselnițe, ajunsesem până la dramele pariziene ale lui Alphonse Allais. Prea departe, adică! Ce nu știam pe vremea aceea e că scena fusese preluată de Sadoveanu dintr-o nuvelă a junimistului N. Gane, Catrințaș. Îi datorez profesorului Ștefan Cazimir această prețioasă informație.
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
supermarket. Tânărul român era bănuit că a jefuit apartamentul unei femei din cartier. Președintele Francois Hollande a denunțat, marți, actele "incalificabile și nejustificate", care contravin tuturor principiilor pe care se fondează statul francez, după agresarea unui adolescent rom în regiunea pariziană, relatează AFP. Palatul Elysee a anunțat că Hollande "cere angajarea tuturor mijloacelor pentru găsirea autorilor acestei agresiuni". Contactat de Le Monde, și premierul Franței, Manuel Valls, a reacționat, marți dimineață, solicitând ca "cei responsabili de acest act inacceptabil să fie
Linșajul adolescentului rom: Hollande reacționează. MAE cere explicații by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54034_a_55359]
-
distrus statuia din ceară a lui Vladimir Puțin de la Muzeul Grévin din Paris, aplicându-i mai multe lovituri cu un țăruș și strigând "Puțin dictatorul", informează AFP. Tânără militanta, o femeie blondă, cu sânii goi, a fost arestată de poliția pariziana, sub "privirile" impasibile ale statuilor din ceară ale altor lideri politici, precum Juan Carlos, Barack Obama, François Hollande și Angela Merkel. Statuia lui Puțin a fost doborâta de pe soclu și zăcea pe pardoseala muzeului, cu capul sfărâmat. Conducerea Muzeului Grévin
Vladimir Putin, "ucis" la Paris cu un ţăruş de o activistă Femen by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54106_a_55431]
-
cu președintele Puțin. Puțin este invitat, vineri, în jurul orei 21.00 la Elysée la dineul oferit de omologul său francez François Hollande, care înainte se va întâlni cu președintele american Barack Obama, cu care va lua cina într-un restaurant parizian.
Putin - Poroșenko, întâlnire de gradul zero by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54113_a_55438]
-
piratat de o grupare islamică radicală, Akincilar, formată din nouă hakeri turci inspirați de legendara cavalerie otomană cu același nume. Șeful lui Akincilar e un student în informatică din Istanbul în vârstă de 20 de ani. În același timp, sediul parizian al lui „Charlie Hebdo” a fost distrus cu cocteiluri Molotov de către persoane necunoscute. Într-un interviu din „Journal du Dimanche” din 6 noiembrie, junele informatician neagă orice legătură între Akincilar și cocteilurile Molotov, afirmând că protestul tovarășilor lui este unul
Cuvântul care ucide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5126_a_6451]
-
În al treilea rând, religia devine, în ambele cazuri, purtătoarea unui mesaj politic. „Noi ne apărăm țara și instituțiile”, declară imprudent hakerul turc. Mahomet nu e, așadar, decât un pretext divin pentru o politică umană. Ca și Iisus al studenților parizieni, al cărui nume îl iau, fără să-și dea seama, în deșert, când condamnă „blasfemia” unui spectacol de teatru pe care nici măcar nu l-au văzut. A patra observație este că suportul unor astfel de atitudini este ignoranța. Toate fundamentalismele
Cuvântul care ucide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5126_a_6451]
-
Al Quaida, pe care liderii organizației îi trimiteau la moarte exploatându-le ignoranța, îi succede o generație de tineri instruiți, cu o formație științifică de tip occidental. Tânărul turc de douăzeci de ani e un viitor inginer informatician, tânăra catolică pariziană, intervievată de un ziar, e studentă la științe economice, ambii proveniți din familii instruite, beneficiari ai unei școli moderne. Cu toate acestea, ei pun ideologia înaintea științei și confundă religia cu politica. Ceea ce înseamnă că școala pe care au făcut
Cuvântul care ucide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5126_a_6451]
-
Sub genericul „The real Chopin” realizatorii au dorit să readucă în actualitate sonoritățile instrumentelor de epocă, de mijloc de secol XIX, a tipurilor de piane folosite de Chopin însuși, anume instrumentele ce aparțin celor două celebre firme ale timpului, casele pariziene „Erard” și „Pleyel”, instrumente construite în anii 1849 și, respectiv, 1848; unul dintre aceste instrumente a fost recent descoperit și adus de peste ocean, din Statele Unite. Recondiționarea, etalonarea acestora a fost încredințată unei echipe de specialiști restauratori, cunoscători ai tehnicii construcției
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
din stupefierile anancaștilor se nasc martorii consternați ai epocilor tulburi. Dar e o greșeală să credem că un autor are o umoare constantă care îl condamnă la același ton de-a lungul vieții. De exemplu, Ernst Jünger, cînd scrie Jurnalele pariziene, e un meticulos rafinat de fină discriminare culturală, pentru ca în Anii de ocupație (jurnal ce surprinde perioada ocupării Germaniei postbelice) timbrul să-i sară la treapta însemnărilor de intensitate tragică, încărcate de oroare metafizică. La fel se întîmplă cu Mircea
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
nervul cum este remarca lui Sacha întrebat de Ivan de ce nu a plecat cu ceilalți evrei în Israel: "Unde să plec, aceasta este țara mea." Abia aici stereotipul este pus în abis. Sugestia fixării într-un timp nemișcat a lumii pariziene are ceva de spus despre imobilitatea sau viteza lentă a vieților în dictatură însă ideea ar fi putut fi continuată și în afara gagului. În fond, Andrei Filipov trăiește cu amintirea unui Paris cu 30 de ani în urmă, un Paris
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
și, din așternutul călduț al mai multor femei, ajunge să doboare un Guvern. Tânărul Georges speculează foarte bine situația politică a vremii: femeile controlau tot ceea ce se întâmpla, astfel că ajunge să scrie la cel mai important ziar al Opoziției pariziene. Pattison nu mai este chiar bărbatul fatal de la începuturile seriei "Amurg", dar încă mai frânge o inimă pe ici pe colo. Succesul l-a transformat în noul sex-simbol al cinematografiei, iar Pattison profită din plin de asta. De altfel, rolul
Robert Pattison, "curva politică" din Bel Ami () [Corola-journal/Journalistic/67208_a_68533]
-
Mickiewicz, recunoscut nu doar ca poet remarcabil, ci și ca lider de opinie, avea să califice aceste poezii, nu fără oarecare malițiozitate, "o catedrală frumoasă, în care nu există Dumnezeu". Cuvintele lui Mickiewicz aveau să atârne greu în lumea literară pariziană. Părăsind Parisul, SÓowacki s-a îndreptat spre Elveția, dornic să cunoască lumea și să-și îmbogățească experiența de viață. S-a interesat în continuare de evenimentele vremii (pregătirea mișcărilor revoluționare din Franța și Italia). De aceea, nu trebuie să ne
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
nervul polemic al cronicilor sale din România literară. După alte cîteva luni a venit revoluția, încît n-a apucat să devină una dintre marile voci ale Europei Libere, ceea ce cred că l-a marcat după aceea. Oricum, de pe urma ex-pe-rienței sale pariziene a redevenit un susținător al stîngii sindicaliste, mai întîi cu umor, apoi tot mai ritos. Ne revedem la Europa Liberă. Părea neschimbat, cu ochii lui mari, strălucitori, ușor împinși din orbite de o activitate glandulară intensă și cu vocea bine
Reîntîlnirea cu Mircea Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6748_a_8073]
-
fi trebuit să stea un Imperiu puternic sau o, tot puternică, Austrie federală, cum preconizase Aurel C. Popovici, a contribuit la apropierea celor doi corespondenți. Treptat, relația lor a depășit stadiul epistolar evoluând la întâlniri live. În programul vizitelor sale pariziene, revederile lor devin obișnuință. Spre deosebire de vizitatorii intempestivi de care i se tot plânge, Cioran îl primește pe Kraus cu o cordialitate sinceră, pe care acesta o percepe și o apreciază ca atare. În jurnal își amintește cu încântare cum "e
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
Cosmin Ciotloș Parcurse cu ochi neutru, e aproape de necrezut că scrisorile pariziene ale lui Lucian Raicu au fost citite întâi si-ntâi la Radio France Internationale. (hainite de a apărea în serial în România literară). Ele par, toate, să cultive mai degrabă reflecția intimă, de bibliotecă, decât adresarea la scenă deschisă, marcată
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
De multe ori îl surprindem descifrând, cel puțin până la un punct, partitura cărții pe care o citește. De pildă aici, unde îl interpelează pe Starobinski fără a se neglija totuși pe sine: „Citind cu vădită plăcere a auzului din Tablourile pariziene ale lui Baudelaire versurile ce dau glas dorinței poetului de a se «culca aproape de cer», în vecinătatea lopotnițelor, ca să asculte mai bine de acolo solemnele lor imnuri «purtate de vânt», dar și ca să perceapă mai bine, de-acolo de sus
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]