828 matches
-
se face cu scopul de a obține efecte satirice sau comice, diferențele apar (în cazul subiectului "consumator" de simulacre, aceste efecte nu există și doar într-un scenariu "alternativ" putem "bănui" însuși sistemul simulacrelor de o asemenea "psihologie"...). De asemenea, parodia mai are și înțelesul de imitație nereușită, caricaturală și uneori chiar inferioară a unui original înțeles în care cele două concepte se despart definitiv. În termenii teoriei baudrillardiene, simulacrele (de ultimul ordin) sunt un înlocuitor perfect al realității și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
psihism cosmic contracarează solidificarea. Curentele neospiritualiste din modernitate sunt forțe mediocre ale disoluției. Ele oferă iluzia spiritualității întoarsă pe dos. Știința profană agrează cantitativul și măsura, iar când devierea atinge limita extremă față de ordinea normală, începe subversiunea prin "contrafacere" sau "parodie", prin răsturnarea satanică a ordinii tradiționale. Începe să domine spiritul de minciună, travestiurile, simulacrele, caricaturile înscenate pentru ca majoritatea oamenilor să fie înșelați. Escrocheriile vrăjesc lumea prin pseudorituri "civice" și "laice" de genul "naturismului", a "organizării timpului liber" pentru a trăi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Louise, au botezat-o și cu numele altei sfinte, Veronica. Dar în momentul în care își începe cariera artistică, viitorul star se decide să folosească doar numele Madonna, mai mult ca subversiune decât ca legitimare a numelui Fecioarei, cariera ei parodiind de atunci tot ceea ce reprezintă Fecioara. Nu ne pro-punem să analizăm aici dacă Madonna a comis vreun sacrilegiu asumându-și diferite măști sau cât de de-parte a mers personificând prostituata, cea mai periculoasă formă a feminității. Interesează mai degrabă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Madonna este un produs "fabricat" al epocii noastre laice și postmoderne. În ciuda încercărilor ei vădite de a exprima "feminitatea" ca un concept cu multiple fa-țete și uneori agresiv, nu reușește de cele mai multe ori decât să o simuleze sau să o parodieze. Madonna, Like a Prayer (1989) Potrivit criticilor feminiști și psihanaliștilor, "feminitatea" este marcată de dispunerea semnificaților (din relația saussuriană semnificat-semnificant) pe suprafața corpului femeii, care funcționează meto-nimic și creează imaginea (look-ul). Costumele artificiale, fardul în exces, penele, pălăriile și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
De aici, preocuparea autorului de a produce texte de escortă, de însoțire și explicitare a operei: într-o scrisoare către Prim-procurorul Tribunalului Ilfov, Caragiale se explică în postura sa de clasicist ("lucrările mele fiind nu niște bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenția de a înfățișa într-un mod mai durabil tipuri ideale") iar pastișa Cum se înțeleg țăranii? care a trezit supărarea lui Delavrancea și Vlahuță este apreciată ca "gen de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Eminescu era un prost." La rîndul său, acesta nutrea ideea că doar o moarte nenorocită a asigurat succesul poeziilor ("lui Eminescu, care a dus o viață de pîrlit, îi plouă onorurile, elogiurile și busturile" Moftul român, 1893) pe care le parodia într-o manieră amintitoare de Rică Venturiano cu care, după cum vom vedea se identifică: "Oriunde-acum sclipești În depărtări albastre. Tu nu ești unde ești, Pierdută printre astre." Din păcate, aceste exerciții de școlar repetent nu arată doar inadecvarea la lirism
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ziaristul se numește Caracudi (elenizare a românescului caracudă care denumea și pe o parte a membrilor Junimii ieșene) iar în Ultima emisiune, Barabanciu amintește de strașnicul toboșar municipal care își recita știrile în ritmul bătăilor de tobă... Smărăndița (Roman modern) parodie după o proză a lui Delavrancea, pune în enumerare numele a șapte vaci, fiecare născută în altă zi a săptămînii: Lunaia, Mărtica, Miorcana, Joiana, Vinerica, Sîmbotica, Dumana. Genial manevrează Caragiale numele proprii derivate de la cele comune prin cel mai fecund
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Codurile opuse (Șt. Cazimir) și incompatibile sunt sesizabile în comportamentul multor "eroi" ai operei emblematici reprezentanți ai snobismului: Zița combină stilul tradițional cu cel plebeu și reziduuri patriarhale cu achiziții romantice, Rică Venturiano figurează romantismul degenerat, iar tandemul Tipătescu Zoe parodiază perechea predestinată ce ar dori să părăsească mediul ostil, Agamiță reclamă drepturi ereditare cu argumentul familiei sale... de la pazusopt, în timp ce Crăcănel urmează în lumea mahalalei clișeul desuet al nobleței sufletești: "...am plîns și am iertat-o..." De notat însă că
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dubla postură în care s-a proiectat și părintele său: "Sunt fiul operelor mele, al căror tată sunt". Numai din această postură a reușit Mateiu să aplice o drastică lecție înaintașului său reabilitînd modele pe care Ion Luca le-a parodiat cu o sadică plăcere. Nu a suportat Caragiale-tatăl descrierile în exces, sentimentale, lacrimogene și romanțioase pe care le-a descoperit mai ales în proza lui Delavrancea sub acea avalanșă de epitete grupate în sfînta treime a unui arsenal artistic considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ochi negri, blînzi și genoși"; "fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi". În oglinda deformatoare a ironiei, modelul se degradează, solemnul în exces devenind rizibil așa cum demonstrează Caragiale în Smărăndița roman modern, acel Caragiale care a avut tăria să-și parodieze chiar unele din propriile opere: "puf bogat, moale și dulce"; "nebună, săltătoare, zglobie"; "ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți"; "dulce și acră, acrișoară și dulceagă"; "o gospodină bătrînă, cinstită, harnică, vioaie, cuminte, neobosită și neodihnită"; "o doină jalnică, molatică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
anterior A (pe care-l voi numi, bineînțeles, hipotext) pe care acesta se grefează altfel decît sub formă de comentariu (1982, pp. 11-12). Pentru a ajunge la parodie, trebuie avut în vedere un mod special de derivare hipertextuală: transformarea; identificăm parodia cu practicile de transformare non-satirică pentru că ea rescrie textul, schimbînd și deformînd stilul hipotextului: în cazul exemplului nostru, această transformare se aplică chiar asupra modului de enunțare a textului; ea are loc prin comentariul explicit al proprietăților hipotextului (caracteristicile generice
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Este și cazul exemplului propus: spusele atribuite unui alt locutor (desemnat, în cazul nostru, prin pronumele SE) se constituie în ținta privilegiată a acestei atitudini ironice față de enunț. Teoria ironiilor ca menționări permite înțelegerea existenței unor afinități dintre ironie și parodie: atunci cînd vorbitorul vrea să spună ceva despre enunț, și nu prin enunț, el se poate disocia de acesta, pentru a transforma mai ușor regulile general admise ale hipotextului: în textul nostru, comentariul metadiscursiv are funcția de transformare hipertextuală. Este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
chintesența operei: esențialul simbolic, în cîteva cuvinte, în cîteva rînduri. Această solemnitate a epigrafului determină apariția dimensiunii simbolice a citatului, simbolistica lizibilă sau criptată. De fapt, rolul lui este atît de important, încît face adesea obiectul unei "deturnări care îl parodiază sau lasă în ambiguitate nivelul la care trebuie perceput, distanțarea lui față de text sau, mai degrabă, față de enunțare" (A. Compagnon, p. 338). Astfel, A. Compagnon plasează trei epigrafe la începutul cărții sale La seconde main, ou le travail de la citation
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Epitext editorial 25, 36 Eterogenitate 41 Hipertextualitate 19, 28 Interacțiune socială 33, 46 Ironie 29, 30, 105-107 Logici sociale 45 Macro-propoziție 39, 41 Metadiscurs 29, 30 Micro-propoziție 39, 41 Narațiune 124, 125, Numele autorului 51, 52, 54, 56 Omogenitate 41 Parodie 27, 28, 30 Pastișă 128, 129 Peritext auctorial 22, 51 Peritext editorial 22, 23, 25, 36 Polifonie/polifonic 71, 102, 115, 121 Prefață 72 Propoziție 37-39, 41, 42, 101 Publicitate 25, 36, 48, 140 Referință 37, 70, 148, 153, 174
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
informează reciproc și dezbat. Politicienii și consilierii lor sau simpatizanții depun un efort susținut pentru vizibilitatea lor pe Internet. Ei cumpăra cuvintele cheie pentru regasirea pe motoarele de căutare pentru a împiedica clonarea site-urilor lor și, la rândul lor, parodiază site-urile contracandidaților. Majoritatea tehnicilor de comunicare pe Internet sunt folosite pe durata unei campanii electorale. Politicienii se adaptează, câteodată împotriva voinței lor, trendului de a ține la zi un blog. Progresul tehnic în ceea ce privește telefoanele mobile a condus la modele
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
a staff-ului electoral al lui Traian Băsescu a fost clonarea paginilor oficiale www.basescu.ro, prin transformarea mesajului de succes "De ce le e frică, nu scapă. Hai la referendum!"82 în "De ce ți-e frică, păsărica? Hai la revedere!", parodiind o expresie folosită de președinte. Însă, conținutul site-ului a rămas neschimbat în cea mai mare parte, producând confuzie. Figură nr. 43. Clonarea site-ului: http://basescu.ro în http://www.traianbasescu.ro Site-ul anti-Băsescu www.pemarecuel.ro propunea
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
crinantonescuantiblog.wordpress.com Figură nr. 48. site-ul http://lorylex.files.wordpress.com/2009/11/binecuvântare 2.jpg Internetul oferă site-uri negative pentru majoritatea candidaților la președinția României din 2009, gen Sorin Oprescu și George Becali. Aceștia au fost parodiați pe site-urile negative www.antioprescu.wordpress.com, www.gigibecali.net, www.nobecali.uv.ro. Paralel cu activitatea pe site-urile clonate, staff-urile electorale au depus eforturi pentru recuperarea domeniilor cu numele propriilor candidați, unele alegând chiar varianta finală
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
șanse reale de a deveni președinți, au exploatat spațiul online prin difuzarea unor mesaje de divertisment pentru a atrage publicul indecis și pentru a ridiculiza adversarul politic, punctând în creșterea credibilității. Atât site-urile negative, cât și materialele video care parodiau un candidat au circulat pe net de la un utilizator la altul, preluate și retransmise de utilizatorii dezinteresați politic. Astfel, au proliferat mesajele online negative, anti-Băsescu, anti-Geoană, anti-Antonescu, popularitatea acestora făcând posibilă preluarea și prezentarea unor faze amuzante din mediul online
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
48; așadar, dacă e să admitem aserțiunea ca fiind valabilă, referentul ar putea face diferența. Efectul parodiei este amuzamentul, ilaritatea sau caraghioslâcul (la Arghezi, de multe ori savant) care se adaugă șarjei satiristului sau acțiunii subversive a ironistului, pentru că atât parodia, cât și ironia sau satira sunt surse ale artisticității în textul polemic sau pamfletar. După Jankélévitch, parodiei i-ar corespunde umorul buf și burlesc, precum și o transparență grotescă: "[...] parodia în stil mare nu are gânduri ascunse: pur negativistă, nu-și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se adaugă șarjei satiristului sau acțiunii subversive a ironistului, pentru că atât parodia, cât și ironia sau satira sunt surse ale artisticității în textul polemic sau pamfletar. După Jankélévitch, parodiei i-ar corespunde umorul buf și burlesc, precum și o transparență grotescă: "[...] parodia în stil mare nu are gânduri ascunse: pur negativistă, nu-și însușește de la victimă decât debitul, vestimentația sau grimasa, cu scopul de a stârni râsul pe seama lor". În raport cu ironia, ea ar fi mai degrabă "actriță decât filozof".49 Cornel Munteanu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
obiectul în spațiul rizibil al "morților vii". Morții, în sine, ca eveniment tragic, nu i s-ar putea atribui note comice, decât în împrejurări extrem de bizare, cum ar fi, de pildă, circumstanțele ilare ale producerii ei, însă umorul negru arghezian parodiază moartea, prin transpunerea semnificației ei în regimul "viului". Când replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care nu poate suscita interesul editorilor sau al publicului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la Guignol un mănunchi de greutăți și de fire comandă o întreagă armată."16 Ca și simboliștii, Jarry refuză sistematic realismul, fie că este vorba de subiectul dramei (acțiune și personaje), fie de realizarea sa (decor și joc scenic). Dacă parodiază Macbeth în Ubu-Rege, o face pentru că teatrul, după părerea lui, nu poate pretinde să reconstituie faptul istoric. "Nu ni se pare onorabil să construim piese istorice", scrie el în Discursul pe care îl pronunță la 10 decembrie 1896 la Teatrul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
D-rei Rachel", in Oeuvres en prose, Pléiade. 92 Zola scrie pentru Le Bien public din aprilie 1878, apoi pentru Voltaire din iulie 1878 în august 1880. 93 Fr., "Abstraction de la domesticité qui finit par se perdre dans les étoiles". Zola parodiază aici celebrul pasaj din Ruy Blas: "Ver de terre amoureux d'une étoile." (Râmă înamorată de o stea). 94 Zola, în Naturalismul în teatru, consacră un întreg capitol decorurilor și accesoriilor, un altul costumului, un altul comedianților, un altul pantomimei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev cutezanța prin care Loredana Ilie rectifică opiniile critice ale predecesorilor. În poezie, Caragiale a parodiat câteva din textele lui Eminescu, Delavrancea, Coșbuc, Alecsandri, Bolintineanu. Multe au ca obiect poeziile lui Macedonski. Critica lui Caragiale reflecta Șerban Cioculescu dezvăluie "opacitatea parodistului față de un fenomen liric". În realitate intervine Loredana Ilie -, parodiile incriminate au fost publicate în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întrucât glisările și imixtiunile sunt frecvente fiind, de altfel, responsabile de producerea inefabilului caragialian. În esență, parodia lui Caragiale uzitează adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții"81. Am selectat această definiție dintr-un șir considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]