2,654 matches
-
Ortega Y Gasset ș.a.), sublimând-o, astfel, în mitul central al spiritualității catolice din Spania. Concret și succint, opera ce îl are ca erou pe cavalerul din La Mancha este catalogată de către Ortega y Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal ar fi "un Hristos gotic, sfâșiat de angoase moderne."186 Dacă lucrurile sunt judecate prin prisma opoziției acțiune-contemplație, el face pasul spre cunoașterea lumii reale prin experiență, depășind faza impresionismului vizual. Un contemporan al lui Cervantes
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
liniștea oarbă într-o surdo-mută gălăgie. Ce ironie, când comedia se transformă într-o tragedie Si, deși bogat spiritual, moare în sărăcie Ce magie că, deși n-o să mai fie, Moartea nu-l împiedică să fie prezent pe vecie. Ce parodie... Se spune că moartea e vie Și prinde viață când ajungem în sicrie. Viața te omoară, iar moartea te învie, Viața e un somn adânc, moartea e o insomnie Ce nu durează o vecie! Omulnu-i sortit să fie fericit.... Deși
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
de rigoare, o limpiditate a fantasticului. Farmecul lor special rezidă în „atitudinea” narativă a autorului, care, mimând ingenuitatea și detașarea, se preface că nu-și cunoaște personajele și le lasă, inclusiv atunci când vorbesc, de capul lor. De aici învăluitoarea ironie, parodia tandră din aceste povestiri. Volumul Povestiri din Medio Monte cuprinde nuvelele Gravimetrul, un mic roman de formare a „eroului” Lutz Korodi, inventatorul unui aparat pentru măsurarea gravitației pământului, și Memoriul lui Vasile Duminică, o scurtă cronică subiectivă, „cârcotașă”, a orașului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
lui sunt foarte reușite, în linia teatrului postbelic ilustrat de Teodor Mazilu, Marin Sorescu și Ion Băieșu. Literatura sa, în genere, este un amestec de observație realistă, de reflecție morală (în care intră, fatal, și ironia) și o notă de parodie și fantastic ce vine dinspre teatrul ionescian. Toți indivizii, copleșiți de destinul lor existențial, nu găsesc altă soluție de salvare decât fuga în închipuirile pe care și le plăsmuiesc, evaziunea într-o utopie ce merge spre absurd și grotesc. Având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
pp. 83-268). Georgescu, V. (1995), România anilor ’80, Jon Dumitru Verlag, München. Talaban, I. (1999), Terreur communiste et résistance culturelle. Les arracheurs de masque, PUF, Paris. Cotidianul comunisttc "Cotidianul comunist" Aurora Liiceanutc "Aurora Liiceanu" „L’expérience est presque toujours une parodie de l’idée.” (Goethe) Ori de câte ori o amintire, o experiență personală sau colectivă este scrisă, trecută în text, ea devine atât un document, cât și o ficțiune. Fascinați de bogăția destinelor individuale și în același timp incapabili de a stăpâni singularitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
introductiv Catastihul amorului, ca și al romanului La gura sobei (apărute anonim în 1865), precum și al nuvelei O zi de fericire. În Catastihul amorului se teoretizează în marginea principiilor realismului de tip balzacian, iar romanul (poate o adaptare) este o parodie, surprinzătoare prin modernitate, a procedeelor clișeizate de construire a unei astfel de scrieri. Articolele de critică literară ale lui I., mai ales Principiele criticei, au ca sursă estetica hegeliană, cunoscută fie direct, fie prin intermediari francezi. Delimitată net de știință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
precum și începuturile literare ale lui Victor Eftimiu, care semnează sub inițiala Victor sau I. B. Victor o serie de poezii (Prigorii și Cârpaciul) sau texte umoristico-satirice, precum acela intitulat Magnum moftologicum, apărut sub semnătura B.P. Hasmodeu. Tânărul debutant excelează în parodii de romane de senzație, cum ar fi: Clopotele blestemate sau cadavru-mblănit. Roman original de mare senzație destinat a face marț pe dnii Xavier de Montepin, Ponson du Terrail et Co. și Dona Manda sau Cavalerii sângerânzi. Roman stupid de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285685_a_287014]
-
a se fixa”, așadar de a persevera acolo unde se află înzestrarea lui reală, adică în umor, de unde peregrinarea soldată, după opinia criticului, cu un greu tribut plătit facilității, versurilor ușoare, gustate de publicul larg. Analiza apasă, îndreptățit, pe valoarea parodiilor și a prozei. Critica lui G. este una a revizuirilor, fără a face caz de vreun program în acest sens, și a recuperărilor. Recuperatorie pe termen lung este și rubrica sa radiofonică „Scriitori la microfon”, pe care o susține de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și în clinchet de pahare el își găsește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
portretul literar, CRC, 1985, 32; Adrian Marino, Portret și autoportret, TR, 1986, 48; Eugen Simion, „Portretul literar”, RL, 1986, 39; Roxana Sorescu, Silviu Angelescu, „Portretul literar”, LL, 1986, 1; Marian Papahagi, Din vremea lui Mavrogheni, TR, 1988, 7; Nicolae Manolescu, Parodia burlescă, RL, 1988, 9; Șerban Foarță, Hronică literaricească, O, 1988, 10; Al. Călinescu, Firește, un manuscris..., CRC, 1988, 16; Mircea Mihăieș, Reconstituiri, O, 1988, 19; Traian Ungureanu, Modernitatea bucoavnelor, AFT, 1988, 5; Gabriela Gavril, Istorie ieroglifică, „Dialog”, 1988, 126; Val
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
paralele care se pot face cu argumentul său original. Totuși, există o problemă cu concluzia că există ființe rele în mod maximal de gradul "r". Nu este adevărat că oricine ar trebui să accepte la fel de ușor premisele prezente în aceste parodii. Cineva poate în mod rezonabil să accepte că premisa argumentului ontologic ce implică necesitatea este adevărată iar premisele argumentului competitor sunt în mod necesar false 336. În finalul cărții " Natura necesității", Plantinga precizează: "Verdictul nostru cu privire la aceste versiuni reformulate ale
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
receptată prin intermediul poeziei neogrecești, ceea ce nu se confundă totuși cu încercarea de artă barocă, străină lui. Imaginea măștii, în Satiră, specifică barocului, are la V. numai un sens demascator, ce l-ar apropia de J.-J. Rousseau și de preromantism. Parodia (Tatăl nostru parodiat), gen foarte răspândit în iluminism, și acrostihurile grecești sunt nu numai virtuozitate, ci și plăcere de a construi și de a decora. Jalba către vodă Hangerli arată, și ea, o frază bine stăpânită, cu perioade echilibrate, deși închide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
urmă a dispărut, putem reconstitui cu greu modul lui de acțiune printre adepții săi al căror număr a putut fi considerabil. Unii îl considerau lider al „frățiorilor” și al „lollarzilor” partizani ai mișcării libertine. Organizează banchete orgiace, un fel de parodii ale Cinei cea de taină și ale slujbei religioase în serate secrete și nocturne. Un Hristos îmbrăcat în veșminte somptuoase, încoronat cu o diademă și având alături o Marie strălucitoare. Ei figurează cuplul primordial care celebrează întoarcerea la inocența edenică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Galantul bourguignon, a cărui caracterizare îmi era străină, nu-mi vorbește de el176. În ultima replică a Silviei, grupul nominal "galantul bourguignon" este întrebuințat atât ca folosire, cât și ca mențiune, fiind citat și asumat. 4.8. Captare și subversiune Parodia poate fi și ea analizată din punctul de vedere al polifoniei. G. Genette 177 distinge trei specii de parodie satirică: parodia minimală: "a relua literal un text cunoscut pentru a-i da o nouă semnificație"178; de exemplu când Arnolphe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nominal "galantul bourguignon" este întrebuințat atât ca folosire, cât și ca mențiune, fiind citat și asumat. 4.8. Captare și subversiune Parodia poate fi și ea analizată din punctul de vedere al polifoniei. G. Genette 177 distinge trei specii de parodie satirică: parodia minimală: "a relua literal un text cunoscut pentru a-i da o nouă semnificație"178; de exemplu când Arnolphe din Școala nevestelor (versul 642) reia un vers dintr-o tragedie scrisă de Corneille, Sertorius, jucată cu câteva luni
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
bourguignon" este întrebuințat atât ca folosire, cât și ca mențiune, fiind citat și asumat. 4.8. Captare și subversiune Parodia poate fi și ea analizată din punctul de vedere al polifoniei. G. Genette 177 distinge trei specii de parodie satirică: parodia minimală: "a relua literal un text cunoscut pentru a-i da o nouă semnificație"178; de exemplu când Arnolphe din Școala nevestelor (versul 642) reia un vers dintr-o tragedie scrisă de Corneille, Sertorius, jucată cu câteva luni înainte: "Stăpân
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deci m-ascultați"; travestirea cu funcție degradantă: transpunere a unei enunțări "nobile" în registrul burlesc, cum este cazul în Pupitrul de Boileau; pastișa satirică, în care se imită un stil prin exagerarea lui. Genette consideră pastișa drept o specie a parodiei, separând-o de celelalte în baza caracterului său non-satiric. În principiu, o pastișă reușită nu poate fi disociată de enunțarea pastișată; cu alte cuvinte, doar elementele paratextuale (o indicație "pastișă", o semnătură distinctă de cea a autorului discursului parodiat) atestă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
baza caracterului său non-satiric. În principiu, o pastișă reușită nu poate fi disociată de enunțarea pastișată; cu alte cuvinte, doar elementele paratextuale (o indicație "pastișă", o semnătură distinctă de cea a autorului discursului parodiat) atestă duplicitatea acestui tip de enunțare. Parodia face să intervină două instanțe enunțiative: locutorul lasă să reiasă din spusele sale o altă sursă enunțiativă, pe care o prezintă ca fiind ridicolă, arătându-și astfel superioritatea. Enunțarea este însoțită, în mod obligatoriu, de indici de distanțare care îi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
putem să-l parodiem pe Corneille, să parodiem tragedia clasică sau poezia simbolistă). Acest tip de enunțare nu este deci cu adevărat reușit decât în momentul în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a valorii discursului devalorizat, astfel încât cel care parodiază își menține inevitabil o poziție ambiguă față de cel parodiat. De regulă, parodia poate fi considerată drept una din cele două strategii opuse de reînvestire a unui
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a valorii discursului devalorizat, astfel încât cel care parodiază își menține inevitabil o poziție ambiguă față de cel parodiat. De regulă, parodia poate fi considerată drept una din cele două strategii opuse de reînvestire a unui text sau a unui gen de discurs în altul: captare și subminare. Metafora financiară a "reinvestirii" permite sublinierea faptului că un text sau un gen, o dată
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
une théorie polypho-nique de l'énonciation", dezvoltă problematica polifoniei.) 1978 L'Ironie, colecția "Linguistique et sémiologie", 2, Presses Universitaires de Lyon. (Culegere de articole despre diversele aspecte ale ironiei, analizate dintr-o perspectivă non-polifonică). Exerciții ▪ 4.1. Analizați ironia și parodia în următoarea dezbatere din incipitul cărții Candid de Voltaire: O dată, sfântul Dunstan, irlandez de neam și sfânt de meserie, plecă din Irlanda pe un muntișor care porni pe mare spre coasta Franței; cu vehiculul acesta, sfântul sosi în Golful Saint-Malo
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adjectivelor net non-clasificante pare foarte dificilă atunci când apare un articolul partitiv. El observă o apă străvezie sună mai bine decât enunțul *El observă niște apă străvezie. Primul pare direct extras dintr-un text literar, al doilea este ciudat, chiar o parodie. Adjectivele de tipul străveziu (limpede, cristalin...) aparțin tocmai unui ansamblu deosebit: nu sunt adjective clasificante de culoare (precum albastru, roșu...), nu desemnează nici o proprietate obiectivă, ci îi conferă obiectului denotat o valoare estetică pozitivă și traduc o "impresie". Acest grup
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
N naratologie, 43 narator-martor, 230 narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică, 321 "povestire" (vs "discurs"), 103 paragraf, 297 parodie, 196 partitiv (articol ~), 267 pastișă, 196 perfect compus, 106 perfect simplu, 91 perfectiv, 104 persoană, 70 plan embraiat (vs non~embraiat), 113 plan secund vs prim-plan, 144 plural, 268 poetică, 43 polifonie, 167 povestire (vs narațiune), 104 prezent al
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
artă, București, 1958, II, p. 11. 177 Palimpsestes, Seuil, 1982, VI. 178 Op. cit., p. 24. 179 A se vedea în mod special 121 proverbes mis au goût du jour de B. Péret și P. Éluard. Pentru o analiză a acestei parodii: "Polifonie, proverbe, deturnare" de A. Grésillon și D. Maingueneau (Langages, nr. 73, 1984, pp. 112-125). 180 Voltaire, Candid, (trad. de A. Philippide), Editura pentru literatură, București, 1962, p. 297. 181 Pierre Marivaux, Jocul dragostei și al întâmplării, (trad. de Liana
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea împotriva căreia se revoltă nu este a unei singure persoane, nu există în viața ei un stăpân tiran, așa cum se întâmpla în destinul Grizildei. Târgoveața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]