674 matches
-
atitudini particulare: opistotonus, emprostotonus, ortotonus, facies cu aspect de “risus sardonicus”. Anoxia poate fi consecința spasmelor mușchilor respiratori și ai laringelui. Factorii de prognostic nefavorabil sunt: incubația mai mică de 7 zile, perioada de invazie sub 2 zile, vârstele extreme, paroxismele subintrante, hipertermia. Tetanosul localizat este o formă particulară, rară, manifestată cu paralizie la poarta de intrare. Tetanosul nou-născutului apare la 12 zile după naștere și debutează cu dificultate de supt. Diagnostic Diagnosticul tetanosului este exclusiv clinic. Receptivitatea este considerată un
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
asupra orașelor, inclusiv cele nucleare de la Hiroșima și Nagasaki și bombardamentele cu bombe incendiare ale orașelor Dresda și Pforzheim în Germania. Doar puține regiuni au rămas neatinse de război. Războiul s-a dus pe „frontul de acasă” prin ducerea la paroxism a bombardamentelor strategice și ale zonelor civile. Armele nucleare, avionul cu reacție, rachetele și radarul, blitzkriegul, („războiul fulger”), folosirea pe scară largă a tancurilor, a submarinelor, bombardierelor torpiloare și a formațiunilor de distrugătoare și a tancurilor petroliere, sunt doar câteva
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
scaunele sălii de concert imnul lor, ar fi trebuit sa-i lege pentru totdeauna, potrivit afirmației naratorului. Din punctul de vedere al muzicalității scriiturii și al varietății temelor care vor fi permanent reluate, romanul acesta ascunde o mică bijuterie muzicală. Paroxismul delirului pe motive muzicale e atins atunci când în nuvela Halucinații eroul își imaginează înmormântarea, într-o variantă modernă a elegiei emisciene”, după observația lui Nicolae Manolescu <footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 165 footnote>; măreției spectacolului nocturn de „sunet și lumină
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
scria, cum se scria, care erau discuțiile cele mai frecventate în literatură și multe alte asemenea întrebări făceau parte din obsesiile dureroase de atunci. Obsesii pe care, din păcate, a trebuit să le păstrez pentru mine, căci agonia comunismului atinsese paroxismul și toți cei pe care aveam să-i întâlnesc erau contaminați de politică, o trăiau cu intensitate maximă, intensitate potrivită, de altfel, momentului acela de mare și decisivă cotitură. Am plecat așadar spre Germania stăpânit de sentimentul dureros că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
că va veni clipa aceea, rămăsesem ultimii, ascultasem la Europa Liberă erupția vulcanului de la Timișoara. Cred că stăteam la pândă. În cel mai strict regim totalitar urma să curgă sânge. Acest lichid esențial dă credibilitate oricărui eveniment. Amplifică emoțiile la paroxism. Bacăul se afla însă la periferia puterii, așă că pe la noi, într-o mahala, a fost și ceva operetă. Buricul lumii românilor e la București, de-acolo vin toate semnalele. Așa că frisonul se transmise circular înspre depărtări. Când au simțit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mare", care au încheiat războiul de mișcare pe Frontul de Vest, dând naștere războiului de poziție 487. În consecință, după înfrângerea germanilor în bătălia de la Marna, conflictul "îngheață" în Vest, transformându-se într-un război de poziție care va atinge paroxismul în ambele tabere. Începea un război de durată, în forme neprevăzute, în care factorii economici și morali au devenit preponderenți. Frontul nu mai era "decât o tranșee continuă, soldatul trebuia să se protejeze contra focului teribil al mitralierelor, grenadelor, obuzelor
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
avem dreptul să ne înșelăm... Germanii și rușii nu se iubesc, dar ei sunt, ca să spunem așa, complementari"603. Sunt ani în care Europa asistă la noi confruntări în rivalitatea franco-germană. În anul 1923, confuzia din perioada interbelică a atins paroxismul: inflația, ocuparea Ruhrului de către francezi, tentativa de puci a lui Hitler, insurecțiile comuniste. Intrigată de politica Germaniei, la 11 ianuarie 1923 fermitatea Franței, sprijinită de Belgia, conduce la ocuparea Ruhrului (până în august 1925). Declarându-se în incapacitate de a executa
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
738. Deja din iunie 1941 Winston Churchill declara: "Vom bombarda Germania, ziua și noaptea, cu o intensitate crescândă!"739. Din martie 1942, raidurile aliate vor deveni tot mai dese și mai intense. În anii următori, bombardamentele asupra Germaniei au atins paroxismul: din 18 noiembrie 1943 până la 24 martie 1944, 28 km2 din suprafața Berlinului este devastată, asupra capitalei germane fiind aruncate aproximativ 45 mii tone de bombe 740. Dresda a avut o soartă și mai grea, raidurile britanice și americane fiind
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
spus și scris, deci nu promitem noutăți absolute. Dar vom reaminti ceea ce a fost uitat, mai întîi da-torită unei stări de calm, generate de iluzia postnațională a Europei de Vest, și apoi sub imperiul spaimei pe care a creat-o paroxismul particularist al Estului european. Cum ar trebui să procedăm? Analizînd ideile succesive sau concurente ale unei dezbateri demult începute, ce urmează drumul istoriei, pînă în prezent. O primă abordare a problemei aduce în discuție vechimea fenomenului național, conducînd mai întîi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
anunță în modul cel mai clar dezvoltările democratice viitoare, aceasta este o "viză de universalitate ce i se cere cetățeanului" cu scopul ca acesta să asimileze în mod reflex o logică în care "Statul se încorporează societății".177 Dusă la paroxism, această exigență de abnegație personală absolută prefigurează totalitarismul. Însă interpretată într-o manieră pozitivă, ca valoare de edificare a cetățeanului exemplar, nuanțată în același timp cu puncte de vedere ce o contrazic, la Sieyès mai ales, cînd acesta scrie că
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înregistrînd un succes cu totul special în Germania 220 (în vreme ce, în aceeași epocă, ecoul "celtomaniei" în Franța ca și al "goticismului" în Suedia rămîne aproape confidențial). Iată cîteva dintre semnele anticipative ale nazismului, ce nu va întîrzia să apară din paroxismul etnonaționalismului. Dar să nu ne grăbim cu anticipările. Programul lui Hitler reprezintă în realitate o deviere extremă de la direcția gîndirii lui Herder și a lui Fichte, la fel cum oroarea stalinistă este cu totul diferită de ideologia socialistă propriu-zisă. Dar
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
numeroase din armată, a fost motivată de compasiunea în fața unei astfel de hecatombe ce i-a indignat pînă și pe ocupanții germani, sau a fost o reacție la extinderea gherilelor și a militarizării extreme a statului ustaș. Exemplul croat corespunde paroxismului unei furii exasperate din cauza manipulărilor teritoriale consecutive în timpul războiului din 1914-1918. Celelalte state-marionetă realizate de Italia și de Germania în timpul războiului din 1939-1945 aduc la rîndul lor ilustrări contradictorii, deși legate între ele, în ca-drul aceluiași mecanism de reacție naționalistă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
copioasă, medicamente (histamina, antidepresivele triciclice, metoclopramida); aceste circumstanțe nu sunt întotdeauna prezente (crize declanșate fără cauză aparentă). Deși este definitorie pentru feocromocitom, criza paroxistică se întâlnește doar în 50% din cazuri, elementul cel mai comun fiind hipertensiunea (cu sau fără paroxisme), prezentă în 90% din cazuri. Caracteristici: în general severă, ocazional malignă. refractară la tratamentul antihipertensiv convențional element util pentru diagnostic. Răspunde însă la tratamentul a-blocant utilizat în hipertensiunea esențială (prazosin, labetalol). 3. Alte elemente diagnostice Hipotensiunea ortostatică prezentă la
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
este criza hipertensivă prezența sarcinii sau a complicațiilor modifică schema terapeutică excizia tumorii este obligatoriu urmată de control contralateral și abdominal excizia feocromocitomului precedă excizia altor tumori asociate. Tipuri de medicamente utilizate Alfa-blocante bun control al tensiunii arteriale și al paroxismelor cresc volumul sangvin ameliorează insuficiența cardiacă și angina pectorală (scad postsarcina). Inhibitori ai sintezei de catecolamine metirozina (a-metil-p-tirozina) utilizată de tirozin-hidroxilază ca precursor, rezultă produși inactivi. Trebuie utilizată în asociere cu a-blocante. Tratamentul chirurgical Intervenția chirurgicală este mult mai
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
cu durată de ore-zile, calmare progresivă (după micțiune) sau bruscă (de ex. după eliminarea unui calcul)intensitate: surdă sau sub formă de jenă, presiune, tracțiune (ptoză renală, litiaza renală latentă, TBC renală, hidronefroză, rinchi polichistic, tumori renale) sau violentă, cu paroxisme în colica renală (nefretică) - factori declanșatori: spontană sau exacerbată de mișcare, trepidații, anumite poziții, alimentație (ape minerale, deshidratare, prânzuri copioase, alimente acide sau alcaline în exces), medicație ce favorizează formarea de calculi sau acid uric în exces (citostatice, antibiotice etc
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
goală de vise”), ne arătăm sceptici („O, țară tristă, plină de humor”) sau ironizăm împreună cu el („Vor fi acum de toate...”). Trăim deci și „ca-n Caragiale” și ca-n Bacovia. Lumea romînească oscilează permanent între veselia celui dintîi și paroxismul celui de-al doilea. Ideea dispariției iminente e cea care determină gesturile de dureroasă sinceritate ale lui Bacovia. Cititor pasionat al Povestirilor extraordinare, de Poe, nu-i erau străine, desigur, aceste rînduri ale lui Philippe Quinault (1635 1688), din opera-tragedie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bratu, în 1964) că „meritul Agathei a fost acela de a-l fi întristat pe Bacovia’’. Ea îi aparține - m-a asigurat d-l Gheran - lui Eugen Jebeleanu. în fine, după aceasta s-a referit la exemplul ce ilustrează măsura paroxismului de care era capabil uneori poetul, redînd din memorie o pagină citită în manuscrisul cărții Bacovia, Viața poetului, scoasă de editor (Mihai Gafița). Ce se povestea acolo? Că, într-o noapte, poetul a venit acasă beat și într-o stare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar trebui lecuit degrabă. Studiu de campanie (I): Ce se întâmplă cu mesajul într-o campanie prezidențială ? Campania prezidentială reprezintă, și în România, un moment privilegiat de dezbatere, de proliferare a discursului public construit în condiții de maximă tensiune socială. Paroxismul informațiilor și al mesajelor provine dintr-un imaginar discursiv pe care îl regăsim în toată media, ceea ce îi conferă o importantă dimensiune socială. Ne întrebăm ce se întâmplă, în aceste condiții, cu mesajul, construit într-un moment discursiv particular și
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
VII, de speranța luminoasă către viitor a popoarelor, de bucuria resimțită de masele largi la aflarea căderii lui Napoleon. Iată de ce muzicologul Karl Schnewolf, denumește Simfonia VII-a ,,Simfonia 1812”. Optimismul care străbate Simfonia VII, bucuria fără margini, dusă până la paroxism, care irumpe din sunetele ei, ne apar cu totul explicabile. Însă în această ,,apoteoză a dansului” (cum a numit-o Wagner), apăsările unui întreg trecut de suferințe rămân prezente; sunt prea aproape pentru a putea fi inundate de bucuria frenetică
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
celor apropiați lui. Unul dintre aceștia, Hetzer din Thurgovia a fost decapitat la Constantza din cauză că într-o scriere de a sa a făcut apologia adulterului. Și Martin Calvin, ca și continuatorul său, Theodor de Beza, a avut o atitudine asemănătoare. Paroxismul în această atitudine avea însă să-l atingă Henric al VIII-lea, capul Bisericii Anglicane, care a fost însurat de 6 ori, două dintre soții fiind decapitate din ordinul său (Ana de Boleyn și Caterina Haward), iar a treia condamnată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
scrierile sale: „Trăind ți-am fost ciumă, murind voi fi moartea ta Papă” ceea ce spune destul despre atitudinea sa tiranică și scopul urmărit cu reforma sa. Nici ceilalți reformatori nu s-au dezis de acest viciu care nu rareori atingea paroxismul. Jean Calvin de pildă, considerând cuvântul său ca având autoritate infailibilă, nu suporta nici-o contradicție și nu rareori opozanții săi erau exterminați. Este cazul lui Gentilis care a fost spânzurat pentru că l-a acuzat pe Calvin de eroare în privința Treimei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
așternut, ca un val în mare. În clipa aceea, un răcnet răgușit, nepământean, a izbucnit din pereți, ușa debaralei s-a trântit de perete, și Fratele mai mic al Mamei a dat buzna în cameră, cu fața schimonosită într-un paroxism de mortificare. Încleșta în mâini, de parcă ar fi încercat să-l sugrume, un penis falnic, năvalnic, care, ignorându-i intențiile, îl mâna ca un bici prin cameră, făcându-l să lanseze, odată cu strigătele de extaz sau de disperare, jeturi mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
cu adevărat decât secvențele pornografice, la voia întâmplării. În plus, practică adesea lecturi repetate ale aceleiași secvențe, percepută ca fiind deosebit de excitantă. Acest fapt corespunde, vom vedea, unei relații extrem de singulare cu narativitatea, pe care astăzi o descoperim împinsă până la paroxism în consumul de filme pornografice. 3. Dispozitiv pornografic și gen Literatura pornografică este de obicei considerată un "gen" de literatură sau paraliteratură. Dacă prin "gen" se desemnează orice grup de texte întemeiat pe un criteriu bine precizat, literatura pornografică, într-
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
câmpul în care apar aceste texte? Se poate avansa ipoteza că această prezență sporită a autoarelor implică un transfer: cei care vor să rămână în cadrul scriiturii pornografice tradiționale au tendința de a se îndrepta către filmul porno, care duce la paroxism dispozitivul pornografic, în timp ce unele scriitoare abordează această scriitură modificând-o: "dacă imaginea este, tendențial, mai mult un domeniu masculin, scrisul suscită un interes în mare parte feminin"52. Textele publicate de ele sunt centrate pe expunerea unui eu care asociază
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
soț s-o dorească, fiindcă el o neglija. "Înșelăciunea" acționează astfel la două niveluri: cel al poveștii, unde naratoarea își abuzează soțul, și cel al narațiunii, unde își abuzează cititorii. Textul se joacă astfel cu frontierele: "mimează" că împinge la paroxism pornografia în forma ei masculină cea mai brută (de exemplu, naratoarea țipă: "Pișă-te în pizda mea, pișă-te, pișă-te... [p. 181]), dar totodată îi minează fundamentele, printr-o "ficțiune" care dejoacă orice opoziție elementară între adevărat și fals
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]