939 matches
-
ai mers etc., am scris, ai scris etc., am dus, ai dus etc. • prezintă sufixul -t, toate celelalte verbe: am cântat, ai cântat etc. am părut, ai părutetc., am rupt, ai rupt etc. • pentru verbele cu sufixul tematic -s, tema participiului este o temă liberă, primară, monovalentă: merse (tema perfectului) - mers (tema participiului); • pentru celelalte verbe, tema participiului este o temă liberă secundară, derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. • prezintă sufixul -t, toate celelalte verbe: am cântat, ai cântat etc. am părut, ai părutetc., am rupt, ai rupt etc. • pentru verbele cu sufixul tematic -s, tema participiului este o temă liberă, primară, monovalentă: merse (tema perfectului) - mers (tema participiului); • pentru celelalte verbe, tema participiului este o temă liberă secundară, derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
celelalte verbe: am cântat, ai cântat etc. am părut, ai părutetc., am rupt, ai rupt etc. • pentru verbele cu sufixul tematic -s, tema participiului este o temă liberă, primară, monovalentă: merse (tema perfectului) - mers (tema participiului); • pentru celelalte verbe, tema participiului este o temă liberă secundară, derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-s, tema participiului este o temă liberă, primară, monovalentă: merse (tema perfectului) - mers (tema participiului); • pentru celelalte verbe, tema participiului este o temă liberă secundară, derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
liberă, primară, monovalentă: merse (tema perfectului) - mers (tema participiului); • pentru celelalte verbe, tema participiului este o temă liberă secundară, derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mers (tema participiului); • pentru celelalte verbe, tema participiului este o temă liberă secundară, derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și tema de participiu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și tema de participiu a verbului se pot introduce adverbe de mod care exprimă aproximația, durata, iterația
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și tema de participiu a verbului se pot introduce adverbe de mod care exprimă aproximația, durata, iterația etc., precum tot, cam, prea, mai, și: „Și se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și tema de participiu a verbului se pot introduce adverbe de mod care exprimă aproximația, durata, iterația etc., precum tot, cam, prea, mai, și: „Și se tot duce... S-a tot dus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și tema de participiu a verbului se pot introduce adverbe de mod care exprimă aproximația, durata, iterația etc., precum tot, cam, prea, mai, și: „Și se tot duce... S-a tot dus.” (M. Eminescu) „A mai venit de-atuncea să v-asculte, Voi plopi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
duce... S-a tot dus.” (M. Eminescu) „A mai venit de-atuncea să v-asculte, Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T. Arghezi) În limbajul poetic (al creației populare sau culte) auxiliarul se află adesea în urma temei de participiu: „Cată-ți tu de ceriul tău, Și eu de pământul meu, C-așa vrut-a Dumnezeu.” (V. Alecsandri) „Trecut-ai când ceru-i câmpie senină.” (M. Eminescu) Forma inversă a perfectului compus, constituindu-se într-o unitate fonică (un singur
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu) Forma inversă a perfectului compus, constituindu-se într-o unitate fonică (un singur „cuvânt fonetic”), se adaptează cu mai multă ușurință ritmului creației lirice. Accentul: Sintagma perfectului compus prezintă două accente, unul pe auxiliar, celălalt pe tema de participiu. Poziția accentelor urmează legile accentuării verbului la prezent, pentru auxiliar, legile accentuării temei de participiu, pentru verbul liber, în funcție de tipul de flexiune al acestuia din urmă. În sintagma formelor inverse, „cuvântul fonetic” prezintă un singur accent, cel al temei de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuvânt fonetic”), se adaptează cu mai multă ușurință ritmului creației lirice. Accentul: Sintagma perfectului compus prezintă două accente, unul pe auxiliar, celălalt pe tema de participiu. Poziția accentelor urmează legile accentuării verbului la prezent, pentru auxiliar, legile accentuării temei de participiu, pentru verbul liber, în funcție de tipul de flexiune al acestuia din urmă. În sintagma formelor inverse, „cuvântul fonetic” prezintă un singur accent, cel al temei de participiu, trecut-ai; auxiliarul își pierde accentul propriu. Observații: • În limba vorbită există sintagme sinonime
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Poziția accentelor urmează legile accentuării verbului la prezent, pentru auxiliar, legile accentuării temei de participiu, pentru verbul liber, în funcție de tipul de flexiune al acestuia din urmă. În sintagma formelor inverse, „cuvântul fonetic” prezintă un singur accent, cel al temei de participiu, trecut-ai; auxiliarul își pierde accentul propriu. Observații: • În limba vorbită există sintagme sinonime perfectului compus, constituie din verbul a fi și participiul verbului liber: „Gligori-i dus de azi dimineață.” (C. Hogaș) • Regional se întâlnesc forme perifrastice de perfect compus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestuia din urmă. În sintagma formelor inverse, „cuvântul fonetic” prezintă un singur accent, cel al temei de participiu, trecut-ai; auxiliarul își pierde accentul propriu. Observații: • În limba vorbită există sintagme sinonime perfectului compus, constituie din verbul a fi și participiul verbului liber: „Gligori-i dus de azi dimineață.” (C. Hogaș) • Regional se întâlnesc forme perifrastice de perfect compus, cu auxiliarul a fi la perfectul compus și tema de participiu a verbului liber: „Am fost cumpărat o carte.” Perfectul simplu Este un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbită există sintagme sinonime perfectului compus, constituie din verbul a fi și participiul verbului liber: „Gligori-i dus de azi dimineață.” (C. Hogaș) • Regional se întâlnesc forme perifrastice de perfect compus, cu auxiliarul a fi la perfectul compus și tema de participiu a verbului liber: „Am fost cumpărat o carte.” Perfectul simplu Este un timp absolut, sinonim cu perfectul compus. Prezintă acțiunea verbului ca încheiată în momentul vorbirii. Spre deosebire de perfectul compus, însă, momentul acțiunii verbului este, relativ, mai apropiat de prezentul procesului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dormìserăm, părùsem, părùseși, părùse, prinsèsem, prinsèseși, prinsèserăm etc. Observații: În limba vorbită și în limbajul artistic se mai pot întâlni două forme perifrastice de mai mult ca perfect: a. construită din auxiliarul a fi, la perfectul compus, și tema de participiu a verbului: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă” (M. Eminescu) b. construită cu auxiliarul a fi, la imperfect, și tema participiului: „Și când ajung acasă aflu că tata și mama erau duși la târg.” (I. Creangă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mult ca perfect: a. construită din auxiliarul a fi, la perfectul compus, și tema de participiu a verbului: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă” (M. Eminescu) b. construită cu auxiliarul a fi, la imperfect, și tema participiului: „Și când ajung acasă aflu că tata și mama erau duși la târg.” (I. Creangă) „... Ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept inimă, după cum se zice, căci era trecut de amiază.” (I. Creangă) Forma a doua
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să înceapă a mi se pune soarele drept inimă, după cum se zice, căci era trecut de amiază.” (I. Creangă) Forma a doua de mai mult ca perfect analitic caracterizează numai verbele intranzitive. Auxiliarul nu diferă în flexiune de verbul liber. Participiul este variabil în funcție de genul și numărul subiectului. „El era deja plecat.” / „Ea era deja plecată.” „Ei erau deja plecați.” / Ele erau deja plecate.” Viitorultc "Viitorul" Situează acțiunea verbală într-un moment posterior momentului desfășurării procesului de comunicare. Cunoaște două ipostaze
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clipă din brațele-mi te-ai smult... Voi fi bătrâni și singur, vei fi murit de mult!” (M. Eminescu) Structura morfologică Viitorul II este un timp compus. Prezintă o structură analitică, alcătuită din viitorul auxiliarului a fi și tema de participiu a verbului care se conjugă: voi fi cântat, mers etc. Își schimbă forma, în funcție de număr și persoană, doar auxiliarul viitorului I al verbului a fi, verbul a voi (vrea): Eu voi fi cântat, coborât, părut, vândut, prins etc. Tu vei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi disociată, la nivelul auxiliarului, de aceleași adverbe regim: cam, mai, prea, tot: „Când vei ajunge tu la Florența, eu voi mai fi străbătut deja câteva orașe...” Adverbul și poate disloca (e drept, rar) sintagma, între auxiliar și tema de participiu: „Când vei veni tu, nu numai că o voi avea de-acum în bibliotecă, dar o voi fi și citit...” În și mai rare cazuri, sintagma poate fi dislocată concomitent în amândouă punctele de joncțiune, de adverbul mai și, respectiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
respectiv, de adverbul și: „Mi-era teamă să nu aflu că o va mai fi și bătut.” Structura sintagmei viitorului anterior este aceeași pentru toate verbele limbii române, indiferent de tipul de flexiune. Rămân doar deosebirile din structura temei de participiu. Observații: În limba vorbită au circulație variante fonetice ale auxiliarului a voi pentru viitorul I al verbului auxiliar a fi; de aici, din limba vorbită, au trecut în limbajul literaturii culte: „Când prin crengi s-a fi ivit / Luna-n
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiunea verbului într-un moment anterior desfășurării unei alte acțiuni: „Trebuia să-mi fi spus înainte de venirea lui.” Structura morfologică Perfectul conjunctiv este un timp compus. Sintagma sa este constituită din prezentul conjunctiv al auxiliarului a fi și tema de participiu a verbului de conjugat: să fi cântat, coborât, mers etc. Se opune prezentului conjunctiv prin prezența morfemului fi, pe de o parte, prin structura tematică a verbului, pe de alta: la prezent, verbul prezintă tema de prezent, la perfect, tema
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului de conjugat: să fi cântat, coborât, mers etc. Se opune prezentului conjunctiv prin prezența morfemului fi, pe de o parte, prin structura tematică a verbului, pe de alta: la prezent, verbul prezintă tema de prezent, la perfect, tema de participiu: să cânt/să fi cântat. Sintagma este invariabilă, în funcție de număr și persoană, atât la nivelul temei de participiu, prin esență invariabilă, cât și la nivelul auxiliarului, care, spre deosebire de verbul liber a fi, rămâne invariabil: Eu să fi cântat, lucrat, coborât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de o parte, prin structura tematică a verbului, pe de alta: la prezent, verbul prezintă tema de prezent, la perfect, tema de participiu: să cânt/să fi cântat. Sintagma este invariabilă, în funcție de număr și persoană, atât la nivelul temei de participiu, prin esență invariabilă, cât și la nivelul auxiliarului, care, spre deosebire de verbul liber a fi, rămâne invariabil: Eu să fi cântat, lucrat, coborât, dormit, părut, vândut Tu să fi cântat etc. El, ea să fi cântat etc. Noi să fi cântat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]