611 matches
-
de a salva Biserica Catolică de persecuția de comunistă Excelențele Lor Episcopul romano-catolic Márton Áron, împreună cu Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu au conceput și prezentat în octombrie 1948 „Statutul Bisericii Catolice din România”. La 11 octombrie 1948 episcopul Márton a trimis o pastorală clerului din eparhie, în care afirma: „Tragedia fraților noștri greco-catolici ne face clar faptul că zilele martiriului ne așteaptă și pe noi”. Le-a cerut să fie curajoși, să se roage și le-a interzis să ia parte la orice
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
că Ilia se află foarte aproape de cele mai importante zone economice din județ și pe Drumul Național. Cultură plantelor și creșterea animalelor au fost dintotdeauna preocupări de căpătai ale locuitorilor din Ilia. Tot aici a cunoscut o puternică dezvoltare apicultură pastorala, zona având o bază melifera extrem de bogată. În paralel cu agricultura, cea mai importantă activitate industrială care s-a dezvoltat a fost aceea a prelucrării lemnului. Astfel lemnul din zona este pus în exploatare de către Ocolul Silvic Ilia și Dobra
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
ultima încercare de a descoperi valorile individuale. Operele scrise în această perioadă fac parte din zona cea mai bogată în sensuri a creației sale. "L'Immoraliste" (1902) ("Imoralistul"), "La Porte étroite" (1909)("Poartă îngustă") și "La Symphonie pastorale" (1919) ("Simfonia pastorala") reflectă încercarea lui Gîde de obține armonia în familia sa și de studiere a relațiilor interumane. Ele marchează și un pas semnificativ în privința interesului pentru problemtica psihologică. "Imoralistul" și "Poartă îngustă" au fost scrise sub forma unor proze, cărora Gîde
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
P.S. Ioan și a credincioșilor. În noiembrie 1996, biserica a fost resfintita de P.S. Ioan Selejan, în cadrul unor manifestări cultural-religioase organizate cu ocazia acestui eveniment. Cu acest prilej, vlădica Ioan a acordat distincția de iconom pr. paroh, care, pe lângă misiunea pastorala, desfășoară și o activitate didactica la școala din sat. La sfârșitul sec. al XIX-lea, școala confesionala ortodoxă a funcționat în diferite locuri (case particulare). În anul școlar 1899/1900 cursurile școlii au fost urmate de 106 elevi, din care
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
în orașul Torino la data de 5 iunie 1841, la vârsta de 26 de ani. În prima sa liturghie cere de la Dumnezeu "eficacitatea cuvântului" pentru a face bine sufletelor. Apoi, între anii 1841-1844, Ioan Bosco face studii de morală și pastorală la Colegiul ecleziastic din Torino. La data de 8 decembrie 1841, îl întâlnește pe Bartolomeo Garrelli; începe cu un catehism apostolatul său cu tinerii în Torino. În perioada 1844-1846, Don Bosco se află când într-un loc când în altul
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
la Pecica izbucnește revoluția căpitanului Pero, în urma înnăbușirii căreia emigrează un număr de cca. 32.000 de sârbi emigrează în stepele din dreapta Nistrului. Un mare număr de sate rămân depopulate. "episcopul Sinesie Ivanovicï al Aradului, la 17 Iunie 1762, dă pastorală în limba română". "Dela anul 1784 încoace se întemeiază și se organisează scoale, pentru toate neamurile, deci și pentru Români. în părțile Aradului se designează pentru scoale poporale românești următoarele comune : Buteni, Siria. Șimand, Peclca, Soborsin, Ineu, Chișineu, Odvoș, Pauliș
Pecica () [Corola-website/Science/299642_a_300971]
-
a rămas până în anul 1976. Din căsnicia sa au rezultat cinci copii. Soția sa a decedat în anul 1992. Între 1970-1973 a urmat cursuri de doctorat în teologie la Institutul Teologic Universitar din București, la Secția Practică, specialitatea principală liturgică, pastorală și artă creștină. În 1975 susține examenul de admisibilitate, pe care-l promovează cu media 9,50. Din 1976 devine devine duhovnicul studenților de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu și asistent la Secția Practică (1976-1986). În plus, suplinește lectoratul de
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
din Fribourg (1983). Se întoarce în țară și își susține doctoratul în teologie (1985) la Institutul Teologic Universitar din București cu teza: "Botezul în diferite rituri liturgice creștine", sub îndrumarea profesorului Ene Braniște. În 1986 suplinește disciplina de liturgică și pastorală, cu seminariile de practică liturgică, iar în 1987 devine profesor universitar, titular la disciplinele Liturgică, Pastorală și Artă creștină, precum și îndrumător de doctorat. În perioada ianuarie-aprilie 1990 a fost consilier economic al mitropolitului Antonie Plămădeală. Din 1992 este membru al
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
Teologic Universitar din București cu teza: "Botezul în diferite rituri liturgice creștine", sub îndrumarea profesorului Ene Braniște. În 1986 suplinește disciplina de liturgică și pastorală, cu seminariile de practică liturgică, iar în 1987 devine profesor universitar, titular la disciplinele Liturgică, Pastorală și Artă creștină, precum și îndrumător de doctorat. În perioada ianuarie-aprilie 1990 a fost consilier economic al mitropolitului Antonie Plămădeală. Din 1992 este membru al Asociației Internaționale "Societas Liturgica", cu sediul la Toronto (Canada) și Trier (Germania). La 4 iulie 1996
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
sociale de anvergură este cel inițiat în anul 1991 de preotul iezuit Georg Sporschill, care prin Organizația Umanitară Concordia urmărește reintegrarea socială a copiilor străzii. Rețeaua "Tinerii ignațieni" a fost fondată la începutul anilor 1980. Scopul său este valorificarea unei pastorale ignațiene adresată tineretului. Este dedicată tinerilor cu vârste între 17 și 35 de ani. Fondat în 1980, acest serviciu este activ în 40 de țări. Are drept scop însoțirea, servirea și apărarea drepturilor refugiaților și persoanelor deplasate contra voinței lor
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
zilele noastre. De aici reies primele „concerti” care se afirmă clar în culegerea op.8 - publicată postum în 1709 ¬-, când vioara se desparte de grupul concertino, fiind instrument solist, având ca acompaniament un ansamblu orchestral restrâns: Concerti grossi con una pastorale per il santissimo Natale. Concertul în re minor pentru vioară, orchestră de coarde și cembalo - se găsește în op.8 ¬- este considerat ca fiind primul concert solistic cu acompaniament din istoria genului. Torelli a conturat trăsăturile exterioare, a stabilit forma
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu pentru clarinet și pian opus 74 (1953); • Nocturnă pentru corn și pian (1953); Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu pentru clarinet și pian opus 74 (1953); • Nocturnă pentru corn și pian (1953); Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96 (1961); Două piese pentru violoncel și pian, opus 97 (1961), prelude, lied; Trei piese, opus 107 (1964), bucolice pentru oboi și pian, joc pentru clarinet și pian, capriccio pentru
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
despărțirea lui Paris de nimfa Oinona, ilustrarea visului lui Poliphilio, Dionis alături de Semele și Io, Zeus alături de Io ori legendă ermetica a nașterii lui Moise. Un cercetător precum Edgar Wind interpretează tema mult mai general, văzând în lucrare o alegorie pastorala a vietii omului. Soldatul întruchipează în această interpretare puterea (Fortitudo), femeia este Caritas. Virtutea masculină și cea feminină nu trebuie să se teamă de furtună care se anunță. Din punct de vedere stilistic, "Furtună" reprezintă fază de maturitate în creația
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Titu Maiorescu" din București (1937-1938) și apoi pe cele de la Facultatea de Litere (secția Limba română, 1945-1947). După absolvirea facultății, a devenit asistent universitar la Catedra de Teologie practică de la Facultatea de Teologie din București, predând cursurile de Liturgică și Pastorală (1938-1950). A predat până la sfârșitul vieții la Facultatea de Teologie, fiind promovat la gradul de conferențiar (1950) și apoi la cel de profesor titular (1950-1982). Pentru scurte perioade, a îndeplinit funcțiile de prorector (ianuarie 1970 - iulie 1971) și apoi de
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
mai publicat în colaborare cu doamna Lect. dr. Mihaela Vlăsceanu și domnul Prof. Dr. Petru Bona o monografiei dedicate Catedralei Episcopale Sf. M. Mc. Gheorghe din Caransebeș, precum și o carte care prezintă parte din activitatea Episcopului Elie Miron Cristea (1910-1919). Pastorale, ordine circulare și corespondență administrativă. A relansat tradiția conferințelor teologice de larg interes cu invitați din lumea bisericească, dar și din lumea oamenilor de cultură laici. A scris numeroase articole, note și comentarii în revistele și publicațiile bisericești. A acordat
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
salutat din tribună, alături de liderul separatist Igor Smirnov și de ceilalți lideri politici din Transnistria, toate paradele militare ale "Armatei Transnistriei" și a binecuvântat mai multe așa-numite „Mari Adunări ale trupelor căzăcești de la Marea Neagră”, susținând în toate interviurile și pastoralele publicate în revista eparhială de la Tiraspol, „Pravoslavnoie Pridnestrovie”, că Transnistria este pământ rusesc . De asemenea, într-un interviu acordat revistei „Zarubejie blijnee i dalnee” (nr. 3/1998, pag. 41), PS Iustinian a afirmat că "„republica transnistreană este un garant al
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
Sărbătorii Paștilor, Patriarhul Pimen Izvekov al Moscovei și al întregii Rusii l-a decorat cu o cruce pectorală de aur. În anul 1990, cu ocazia aniversării a 400 de ani de la înființarea Patriarhiei Rusiei, ca o recunoaștere a activității sale pastorale exemplare, Patriarhul Pimen al Moscovei l-a ridicat pe pr. Botnari la rangul de protoiereu, conferindu-i dreptul de a purta pallium-ul (palița). În anul 1994, cu ocazia aniversării a 20 de ani de slujire ca preot, episcopul Vichentie
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
români,din 1860, de redactare în limba maghiară, a cărților funciare. A dispus înlocuirea limbii slavone cu limba română în bisericile din Maramureș, iar pe preoți i-a obligat să-și cumpere și să folosească cărțile liturgice editate la Blaj. Pastoralele sale, transmise tuturor parohiilor din eparhia sa, constituiau și îndemnuri de iubire a limbii și națiunii române. În calitate de membru al Comitetului național român din Sibiu, între anii 1861-1863, a apărat interesul românilor din Transilvania. Episcopul Ioan Alexi s-a îmbolnăvit
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
trei saptamani(mai precis trei duminici), în același loc și e concentrată în patru personaje. Nuvelă debutează într-un decor rustic, într-o dimineață liniștită de duminică. Un cuplu, Adrian și Elenor Ladlow, iau micul dejun pe verandă casei. Scenă pastorala e întreruptă de descoperirea, între paginile ziarului de duminică, a unui interviu cu Șam Sharp, scriitor și vechi prieten al celor doi. Întreaga nuvelă, ca și piesă de la care a pornit, are în centrul sau interviul. Interviul este, pentru un
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 și 1936 - 1937 predă Apologetică, între 1932 - 1936 Pastorală iar între 1929 și 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 și ocupă această poziție până în 1946 Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
care stau la originea operelor sale: " Miros de tămâie și de flori, o fereastră deschisă spre grădină, o terasă cu trandafiri pentru nopțile cu lună se transformă în "Arii triste""; o lungă ședere în munții Guadarrama se reflectă în volumul "Pastorale"; apoi vine o "toamnă galantă - cu azur de aur - care prilejuiește "Jurnalul intim" și "Grădini îndepărtate"; aceasta e perioada în care muzica umple cea mai mare parte din viața mea". Urmează o epocă dificilă pentru poet, o epocă de "oboseală
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
acestă epocă. Primul mare dascăl englez al Bisericii a fost sfântul Badea (d. 735). Un alt mare dascăl al Bisericii a fost sfântul Dunstan de Canterbury (d. 988), care a înlocuit pravilele monastice celtice cu Regula benedictină. Apogia patrologiei și pastoralei englezești a fost sfântul Anselm de Canterbury (d. 1109). Acesta a reușit să se impună, atât în fața regelui William II, cât și în fața papei Urban II, încât primi titlul de "alterius orbis papa". Conflictul dintre biserică și rege s-a
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
multe din piesele sale de teatru, Molière a descris doctorii timpurilor sale că invidizi pompoși care vorbesc (puțină) latină pentru a-i impresiona pe altii cu erudiție falsă, si cunosc doar clistirele și sângerările că remedii (ineficiente). După "Mélicerte" și "Pastorale comique", a încercat să joace din nou Tartuffe în 1667, de data aceasta cu numele de "Panulphe" sau "L'imposteur". Însă de îndată ce regele a plecat de la Paris pentru un tur, Lamoignon și arhiepiscopii au interzis piesă (regele a impus în
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
Română"), drept „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede și de corect” („Cărți și reviste” în BOR, dec. 1921, p. 239), sau „cel mai harnic dintre teologii tineri pe ogorul scrisului creștinesc.” („Studiul pastoralei în biserica românească” în Revista teologică, anul XII, ian.-martie 1922, nr. 1-3, p. 15). Traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului XX, care i-a luat 4 ani
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]