1,893 matches
-
Ivan Franko l-a caracterizat drept „cea dintâi ciocârlie a Renașterii ucrainene”. s-a născut la data de 18 mai 1836, în orașul Cernăuți în familia preotului Ivan Vorobkievici, profesor de teologie și filosofie la un liceu local. Străbunicul său patern Skalsky Mlaka de Orobko era originar din părțile Lituaniei istorice și ajungând în ținuturile Galiției și Bucovinei și-a schimbat numele din Orobko în Vorobkievici. Isidor a fost crescut la Cozmeni (Kițman) de bunicii săi paterni, protopopul Mihailo Vorobkievici și
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
liceu local. Străbunicul său patern Skalsky Mlaka de Orobko era originar din părțile Lituaniei istorice și ajungând în ținuturile Galiției și Bucovinei și-a schimbat numele din Orobko în Vorobkievici. Isidor a fost crescut la Cozmeni (Kițman) de bunicii săi paterni, protopopul Mihailo Vorobkievici și soția sa Paraschiva, deoarece a rămas de la o vârstă fragedă orfan de ambii părinți. De la bunici a învățat dragostea pentru trecutul Ucrainei și Bucovinei, povestiri despre Uman, despre isprăvile cazacilor zaporojeni Maksim Zalizniak și Ivan Gonta
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Nepal, ca fiica cea mare și cel de-al doilea copil al lui Francisc I, Duce de Nevers și Marguerite de Bourbon-La Marche. Delfinul Henric (viitorul rege Henric al II-lea al Franței) a fost nașul ei de botez. Bunicii paterni au fost Charles II de Cleves, Conte de Nevers și Marie de Albret, Contesă de Rethel iar bunicii materni au fost Charles de Bourbon, Duce de Vendôme și Françoise of Alençon. A avut trei frați, Francisc II de Cleves, al
Henriette de Cleves () [Corola-website/Science/331622_a_332951]
-
unele intervenții și ameliorări de ordine stilistică, precum și restabiliri ale unor inadvertențe istorice sau sociale. Chiar dacă nu a luptat în război, Cezar Petrescu (1892-1961) are multe asemănări cu personajul Radu Comșa. Scriitorul avea o dublă obârșie: atât țărănească (pe linie paternă), cât și moșierească (pe linie maternă). Căsătoria părinților săi seamănă cu unirea conjugală proiectată între Radu Comșa și Luminița Vardaru. Tatăl scriitorului, Dimitrie D. Petrescu (1860-1907), era fiul unui clăcaș oltean ce plecase desculț în lume pentru a învăța carte
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și spiritul de clasă al mamei, care fusese crescută în toate bunele și relele unei categorii sociale privilegiate, își disputau alternativ în formația mea spirituală sentimente și judecăți contradictorii. Mă simțieam când revoltat social, când „reacționar odios”, după linia sângelui patern ori matern”, mărturisea Cezar Petrescu în 1929. Ca și Radu Comșa, Cezar Petrescu a absolvit Facultatea de Drept (în 1915), fără să profeseze vreodată deoarece s-a dedicat literaturii și gazetăriei. Nu a fost înrolat la începerea războiului și a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Hercule, la moartea fratelui său Francisc al II-lea în 1560. Francisc Hercule a rămas orfan de tată la doar patru ani. Deși Caterina se ocupă de educația fiilor, Francisc și frații săi Carol și Henric, lipsiți de o figură paternă sunt fascinați de bărbații de mare cultură de la curte. Cel mai perspicace și influent este Gaspard II de Coligny, care știa bine că influența sa asupra eventualilor viitori suverani valora mai mult decât orice complot. Însemna să-i aibe în
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
era precară. Marea Ducesa suferea de o formă dureroasă de "hallux valgus" (monturi) care i-a afectat ambele degete mari de la picioare. Avea o slăbiciune musculară a spatelui și i s-a prescris masaje de două ori pe săptămână. Mătușa paterne Olga Alexandrovna a spus într-un interviu mai târziu că ea a crezut că toate cele patru nepoate erau purtătoare ale genei hemofiliei la fel ca mama lor. Testarea ADN pe rămășițele familiei regale, în 2009, a dovedit că Alexei
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică, cât și descendenților din părinți evrei, chiar dacă sunt atei sau agnostici, răspunsul la întrebarea „cine este evreu?” este adesea dificil de dat. Astfel, evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă, evreii ortodocși numai pe linie maternă, evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte, mamă sau tată. În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată, ei
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Milford Haven (28 martie 1896 - 22 ianuarie 1963) a fost a doua fiică a Marelui Duce Mihail Mihailovici al Rusiei și a soției sale morganatice, Sofia, Contesă von Merenberg. A fost sora mai mică a contesei Anastasia de Torby. Bunicii paterni au fost Marele Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei și Prințesa Cecily de Baden. Mihail a fost al șaptelea și ultimul copil al țarului Nicolae I al Rusiei și al țarinei Charlotte a Prusiei. Mama ei era nepoata poetului Aleksandr Pușkin
Nadejda Mountbatten, Marchiză de Milford Haven () [Corola-website/Science/325375_a_326704]
-
decesul tatălui său în 1702 și întreaga viață a fost pretendent la tronul Suediei ca moștenitor "pro forma" al regelui Carol al XII-lea. Ca tată al Țarului Petru al III-lea al Rusiei, el a fost strămoșul pe linie paternă al tuturor împăraților Rusiei după Caterina a II-a. Karl Frederic s-a născut în Suedia, unde părinților săi li s-a oferit siguranță în timpul Marelui Război al Nordului de către unchiul său matern, Carol XII al Suediei. El a succedat
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
și au cucerit porțiuni din nord, inclusiv sediul ancestral al dinastiei de Holstein-Gottorp, castelul Gottorp. S-a spus că mama lui l-a crescut cu blândețe, dar ferm. După moartea mamei sale, în 1708, a fost plasat în grija bunicii paterne a mamei ale, regina văduvă Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp, care - conform relatărilor - l-a răsfățat. Mama lui, și mai târziu Hedwig Eleonora, l-au sprijinit și au acționat pentru dreptul lui de a fi considerat moștenitor al Suediei după ce unchiul
Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323094_a_324423]
-
era student la drept, a deținut numeroase funcții ca procuror de Gebze și judecator în Kadıkoy. Mama sa este Mediha Hanim fiica unor emigranți din insula Creta. Necip este unicul copil al familiei, numele Necip este pus în memoria străbunicului patern Necip Efendi. Copilăria și-a petrecut-o în conacul bunicului din Çemberlitaș. A fost un copil bolnăvicios. La vărsta de 5 ani cu ajutorul bunicului învață să citească și bunica Zafer îi insuflă plăcerea pentru a citi. Educația primară o începe
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
Era dintr-o veche familie răzeșească, fiind proprietari de pământuri, originari din comuna Osebiții Mărgineni, Luizi Călugăra, de lângă orașul Bacău. Ctitori de biserici și de școli, apărători ai ortodoxiei, într-o zonă populată și de ceangăi catolici. Străbunii din linia paternă odihnesc în capela ortodoxă sfințită cu hramul Sfintei Treimi, Capela Broșteanu. Edificiul este situat la intrarea în cimitirul comunei Măgura din cartierul ce poartă încă numele de Răzășie, Broșteni-Răzeși, sau Osebiții Mărgineni. Surse istorice indică faptul că așezarea a fost
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
martie 1922), a fost singura fiică din șapte copii ai Marele Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei, care era fiu al Țarului Nicolae I al Rusiei. S-a căsătorit cu Frederic Francisc al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin. Este străbunica paternă a actualului suveran al Danemarcei, regina Margareta a II-a a Danemarcei. Marea Ducesă Anastasia Mihailovna s-a născut la Palatul Peterhof la 28 iulie 1860, al doilea din cei șapte copii ai Marelui Duce Mihail Nicolaievici și a soției
Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318052_a_319381]
-
formei (lumii) gata constituite. Tudor Zbârnea urmărește această odisee a creației atât din perspectiva martorului fascinat de miracol și copleșit de măreția lui, cât și din aceea a creatorului însuși în al cărui gest se amestecă duioșia și asprimea, iubirea paternă și luciditatea de stăpân. "PAVEL ȘUȘARĂ, Bucuresti, 1998" Carți, cataloage, pliante: Presa: peste o sută de surse la pagina personală http://zbarnea.arta.md/
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
pe strada Via Maggio, deși pentru mulți ani s-a crezut că ea s-a născut pe una dintre proprietățile rurale ale familiei, Villa Bignamaggio, aflată în afara orașului Greve. A fost botezată cu numele Lisa, după una din soțiile bunicului patern. Fiind cea mai mare dintre cei șapte copii ai familiei, Lisa avea trei surori, dintre care una pe nume Ginerva, și trei frați, Giovangualberto, Francesco, și Noldo. Familia sa a trăit în Florența, inițial în apropierea Bisericii "Santa Trinita", mutându
Lisa del Giocondo () [Corola-website/Science/312280_a_313609]
-
fost primul rege al Franței din Casa de Bourbon. Prin mama sa a fost descendent al regelui Carol al V-lea al Franței și i-a succedat vărului său îndepărtat, Henric al III-lea al Franței, conform Legii Salice. Bunicii paterni ai lui Ludovic au fost Antoine de Navara și Jeanne d'Albret, regină a Navarei; bunicii materni au fost Francesco I de Medici, Mare Duce de Toscana și Johanna, Arhiducesă de Austria. Nașă i-a fost mătușa maternă, Eleonora de
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
III-lea Gură Strâmbă. Deși Zbigniew era prea tânăr pentru a guverna, a fost trimis ca preot al Cracoviei, o poziție aranjată de Judith pentru a-l ține departe pe Zbigniew din linia de succesiune. Văduva ducesă Maria Dobroniega, bunica paterna a lui Zbigniew, l-a ghidat printre studiile sale ecleziastice. După moartea lui Judith de Boemia în 1089, Vladislav s-a căsătorit cu Judith de Suabia, denumită ulterior Sofia. Ea a fost sora lui Henrci al IV-lea, Împărat Roman
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
de Bavaria (21 martie 1551, Munchen - 29 aprilie 1608, Graz) a fost fiica lui Albert al V-lea, Duce de Bavaria (1528-1579) și a Arhiducesei Anna de Austria (1528-1590), și soția lui Carol al II-lea, Arhiduce de Austria. Bunicii paterni au fost Wilhelm al IV-lea, Duce de Bavaria (1493-1550) și Maria Jacoba de Baden (1507-1580). Bunicii materni au fost Ferdinand I, Împărat Roman (1503-1564) și Anna a Boemiei și Ungariei (1503-1547), fiica regelui Ladislaus al II-lea al Boemiei
Maria Anna de Bavaria (1551–1608) () [Corola-website/Science/327542_a_328871]
-
al Prusiei. Kira, numită după tatăl ei, s-a născut la Paris unde părinții ei au fost exilați din cauza căsătoriei lor care nu a fost aprobată de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Bunica maternă a Victoriei și bunicul patern al lui Kiril au fost frați iar Biserica Ortodoxă Rusă interzice căsătoria între verișori primari. De asemenea, Victoria divorțase de primul ei soț, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse, care era frate cu țarina Alexandra. În cele din urmă, părinților
Marea Ducesă Kira Kirillovna a Rusiei () [Corola-website/Science/325190_a_326519]
-
unul dintre fondatorii chirurgiei abdominale. Meloman și virtuos violonist, a fost prieten cu marele compozitor Johannes Brahms. Billroth a fost fiul pastorului Karl și al Christinei Nagel. Bunica sa maternă a fost cântăreața Sophie Dorothea Willich, iar unul din unchii paterni a fost Gustav Billroth, profesor de teologie. La Greifswald studiază muzica, ca ulterior să se orienteze către medicină, pe care o studiază la Berlin și Göttingen. Printre marii săi profesori i-a avut pe: Johannes Peter Müller, Moritz Heinrich Romberg
Theodor Billroth () [Corola-website/Science/313156_a_314485]
-
Franz și François de FRANÇOIS WEYERGANS Angajat În procesul de scriere a unei cărți des-pre tatăl său, protagonistul se folosește de intrumentele literare pentru a explora diferitele ipostaze ale figurii paterne. Se prefigurează astfel o dimensiune fragmentată a subconștientului, ședințele de psihanaliză relatate În roman determinând parcursul de elucidare a paradoxurilor individuale. Alternanța trecutprezent configurează pe parcursul operei două ipostaze resimțite puternic atât prin prisma opozițiilor cât și prin legăturile aflate Într-
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
a subconștientului, ședințele de psihanaliză relatate În roman determinând parcursul de elucidare a paradoxurilor individuale. Alternanța trecutprezent configurează pe parcursul operei două ipostaze resimțite puternic atât prin prisma opozițiilor cât și prin legăturile aflate Într-un proces continuu de metamorfoză. Imaginea paternă se constituie prin nuanțele unor perspective multiple și este proiectată atât direct cât și aluziv prin rememorarea a trei etape: copilăria, adolescența și viața de adult a fiului. Momentul ce anticipează dorința protagonistului de a-i dedica tatălui un roman
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
defulării acompaniat de dorința Împacării cu sine prin reconcilierea post-mortem. Sunt conturate astfel două nuclee interdependente În contextul romanului: rememorarea (psihanaliza) și actul scrierii. Încercând să imprime o ordine În șirul amintirilor, protagonistul proiectează evoluția propriei raportări la o ipostază paternă dominantă, „de la nașterea fiului până la moartea tatălui”: „Lui François i se părea de-a dreptul idiot să se enerveze Împotriva tatălui său după atâta timp. Dar nu se putea stăpâni. Nu Îi era doar ciudă pe tatăl lui pentru că Încercase
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
lucru cu o studentă de la Roma?” Crescut În valorile stricte ale unei familii de catolici devotați, protagonistul remarcă În urma unor introspecții succesive că maniera de a se raporta la feminitate se află În strânsă legătură cu normele insuflate de figura paternă. Principiilor caste li se opune o varietate de experiențe sexuale al căror rezultat este la rândul său determinat de raportarea pe moment la imaginea tatălui. Uneori exercițiul de revoltă a fiului este Înnăbușit de supunere, frustrările ulterioare fiind puse și
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]