1,560 matches
-
care chiar ar fi putut să existe, la fel de malefic, maiestuos și fascinant ca alți "monștri geniali precum Sade, Saint-Just, Fouché, Bonaparte ș.a.". Derularea firului epic și scriitura, în sensul în care canoanele retro devin o metodă premeditată, mimează un anume patos balzacian și o tramă polițistă demnă de romanele lui Eugène Sue. Porumbelul (Editura Humanitas, 2001, 112 p.), această long-short-story, impecabil tradusă de Daniela Ștefănescu, este povestea vieții lui Jonathan Noel, ambientată tot la Paris (de data asta însă în secolul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cuantifică natura istorică a cunoașterii, ale cărei limite afectează orice gândire critică. Iluminismul însă s-a transformat într-un cult al prejudecății „împotriva prejudecăților”, conducând în felul acesta la negarea operelor tradiției. Discontinuitatea a devenit, astfel, o valoare în sine. Patosul negativist al modernității față de tradiție sau prejudecăți se explică și prin analiza dihotomică aplicată momentului inaugural al istoriei culturii europene, reprezentat de nașterea filozofiei în Grecia antică. Până la Nietzsche, filologii și istoricii germani au văzut apariția gândirii speculative ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Lumina s-a stins. Vatra nu mai încălzește conștiința, centrul vieții a ajuns în afara vieții”2. Cu alte cuvinte, dogmele sunt reduse la o sumă de adevăruri propoziționale, abia reciclate de fiecare nouă generație a teologilor de catedră, rupți de patosul Scripturilor și surzi în fața întrebărilor veacului. La un veac de la denunțul semnat de preotul martir Pavel Florensky, pulsul adormit al gândirii dogmaticii ortodoxe este trădat de starea de lehamite a celor care-l perpetuează într-un organism artificial. „Sistemul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând lui Kierkegaard, Michel Henry preferă să analizeze morfologia subtilă a angoasei plecând de la relația erotică - un pathos și un praxis cunoscute aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o poate substitui cu succes 2. Reluarea acestei ratări, ce se face cu unicul scop de a gratula dorința de plăceri izolate, caracterizează nihilismul culturii erotice. El orchestrează cu fast numai întâlniri din care Viața transcendentală a dispărut împreună cu orice patos, rușine sau angoasă: comerțul josnic între două corpuri lipsite de viață își vocalizează nevoile primare, într-un act colectiv de profanare. Acest eșec al dorinței de-a întâlni cu adevărat alteritatea în corpul organic al celuilalt nu poate fi evitat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
motivație rațională) nu seamănă cu „sinele” mundan și reflexiv descoperit de Epictet sau Marcus Aurelius printr-o viață detașată, departe de tumultul lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al pulsiunilor corpului organic) și patosul acțiunii (prin supunerea smerită la asceza uitării de sine în praxisul faptei: prin muncă 1, mișcare etc.). Concluziitc "Concluzii" Critica interpretării aduse de Michel Foucault istoriei sexualității are două
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Epictet sau Marcus Aurelius printr-o viață detașată, departe de tumultul lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al pulsiunilor corpului organic) și patosul acțiunii (prin supunerea smerită la asceza uitării de sine în praxisul faptei: prin muncă 1, mișcare etc.). Concluziitc "Concluzii" Critica interpretării aduse de Michel Foucault istoriei sexualității are două straturi. Un prim nivel de argumentare este cel istoric și relevă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a reabilita percepția patristică (atât dogmatic-teologică, cât și practic-spirituală) asupra corporalității. Comentariile sale sunt un serios avertisment dat oricărei analize superficiale, de tip sociologic, a pasajului istoric dintre epoca clasică greacă și era creștină. Vtc "V" „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henrytc "„Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry" Bio-graficetc "Bio‑grafice" Opera lui Michel Henry (1922-2002) își dispută calitățile sub categoria omogenă a cantității. În oceanul polar al contribuțiilor fenomenologice contemporane - a căror hipertrofie se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
asupra corporalității. Comentariile sale sunt un serios avertisment dat oricărei analize superficiale, de tip sociologic, a pasajului istoric dintre epoca clasică greacă și era creștină. Vtc "V" „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henrytc "„Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry" Bio-graficetc "Bio‑grafice" Opera lui Michel Henry (1922-2002) își dispută calitățile sub categoria omogenă a cantității. În oceanul polar al contribuțiilor fenomenologice contemporane - a căror hipertrofie se sprijină pe suprafețele glisante ale culturii de comentariu - Michel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu s-ar putea împlini fără integrarea omului în sânul unei mișcări mai vaste de flux și reflux, asemănătoare efluviilor Iubirii divine descrise de Sfântul Dionisie Areopagitul în Ierarhia cerească. Revelația Vieții înfățișează universul ca un imens trup al cărui patos intim palpită într-un tempo cardiac, între sistola dăruirii și diastola abandonului. Transmutarea reciprocă a esenței omului în inima nevăzută a Vieții prin nașterea transcendentală este, de fapt, cuvântul de răscruce pronunțat de Fiul către Tatăl: „După cum Tu, Părinte, întru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
una” (In. 17,20). Autoafectarea Vieții devine, astfel, într-un plan teologic de reflecție, sinonimul perihorezei intratrinitare care definește relația de iubire dintre Fiul și Tatăl. Meritul lui Michel Henry este acela de a fi surprins, more philosophico, dinamica nepătimașului Patos al Vieții divine desfășurat la două niveluri: cel trinitar și, respectiv, cel economic, adică în imanența istoriei. În Dumnezeu, patosul Vieții este trăit ca naștere veșnică a Fiului din Tatăl; în creație el se împlinește prin efortul de afiliere la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de iubire dintre Fiul și Tatăl. Meritul lui Michel Henry este acela de a fi surprins, more philosophico, dinamica nepătimașului Patos al Vieții divine desfășurat la două niveluri: cel trinitar și, respectiv, cel economic, adică în imanența istoriei. În Dumnezeu, patosul Vieții este trăit ca naștere veșnică a Fiului din Tatăl; în creație el se împlinește prin efortul de afiliere la procesul autoafectării trinitare, urmând calea revelată de Hristos. Autoafectarea Vieții care poate transfigura lumea prin fiecare om renăscut în Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mare importanță, până acum neutilizată”2. Firește că acest proces de reciprocă internalizare, confluență lăuntrică și emergență solidară dintre fenomenalitate și fenomen este invizibil, mai cu seamă atunci când spectrul căutărilor noastre nu depășește hotarele lumii. În exterioritatea distantă a lumii, patosul Vieții rămâne imperceptibil. Dar orice revelație a fenomenalității trimite dinspre apariția lucrurilor către autorevelația primară, continuă a Vieții: numai Viața dă inteligibilitate suitei disparate de impresii originare, similare multiplelor iviri ale clipei, abia apoi scufundate în succesiunea cronologică a trăirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prefață de Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1999, pp. 227-286. • „Nașterea sinelui și dilemele corporalității” a apărut inițial în A. Tat (ed.), Studii de filozofie contemporană, vol. 1, Editura Napocastar, Cluj-Napoca, 2005, p. 75-107. • „«Născut, iar nu făcut». Patosul Vieții la Michel Henry” a fost publicat pentru prima oară în Studia Phænomenologica, vol. I (2001), nr. 3-4, pp. 391-416. • „Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank” a apărut inițial într-o formă succintă sub un titlu mai optimist. „Ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry 153 Biografice 153 Darurile marginalității 155 Revelațiile imanenței 157 Apariție și aparență 159 Revelația ca autoafectare 164 Fenomenologia filialității 167 Miopia lumii și revelația Vieții 172 Impresia originară 175 Afect și întrupare 180 Viața embrionară și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de ani, toate punțile de comunicare și căile de împlinire mundană, după cum nu este credibil - în sens mimetic-convențional - ca Pietro Gralla, corsarul devenit proveditor al flotei din Act venețian, să proiecteze în figura de reputație îndoielnică a unei actrițe intensitatea patosului și încordarea spirituală a iubirii absolute. Răsturnările de situație, iarăși, se produc grație intervenției, suprarealiste avant la lettre, a unui deus ex machina de extracție fenomenologică, provocând ceea ce autorul numește, în Patul lui Procust, „dislocări de conștiință”: este cazul schimbării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1973; Ștefănescu, Momente, 112-153, 191-230; Ungheanu, Pădurea, 187-196; Zaciu, Bivuac, 26-30, 169-178; Martin, Metonimii, 300-303; Popa, Spații, 84-99; Cioculescu, Amintiri, 188-212; Valeriu Râpeanu, Interpretări și înțelesuri, București, 1975, 191-195; Tașcu, Incidențe, 109-122; Zaciu, Lecturi, 86-110; Ovidiu Ghidirmic, Camil Petrescu sau Patosul lucidității, București, 1975; Simion, Scriitori, II, 171-202; Pop, Transcrieri, 77-86; Săndulescu, Continuități, 175-183; Steinhardt, Între viață, 39-41; Liviu Călin, Camil Petrescu în oglinzi paralele, București, 1976; Ciobanu, Însemne, I, 46-56; Cristea, Arcadia, 149-165; Papu, Clasicii, 189-195; Tudor-Anton, Ipostaze, 180-187; Vartic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și stele, ogoare și vânturi. Violență și purificare Alături de comparații, prin care îngustul orizont al Iliadei devine orizontul lumii, iar timpul ei se înscrie în statornicia fără timp a vieții, mai există în poem cel puțin trei clipe care, prin patosul lor, reverberează în întreg cuprinsul său. Războiul este o manifestare specifică și determinată a forței cosmice, prin care ea se înfățișează ca antagonism și ca voință de nimicire. Epopeea e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pentru că stau mai jos în ierarhia poeziei (sau a societății homerice). Statornicia lumii pe ele se întemeiază, și nu doar ca forță germinativă, ci ca plenitudine de viață a afectului uman. Ecoul, cât o epopee de mare, al trăiniciei și patosului acestei legături este însăși Odiseea, povestea întoarcerii acasă, cu iubire, a unui soț la soția și la fiul lui. Pe de altă parte, atunci când principiul acestei iubiri este violat, universul uman intră într-o gravă criză: Iliada decurge din adulterul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
eminesciană care identifica interesele fundamentale ale marilor proprietari cu cele ale țăranilor, afimație pe care o combate cu citate substanțiale din Karl Marx, C. Dobrogeanu-Gherea și G. Călinescu; același tratament este aplicat naționalismului eminescian, văzut doar ca o formă a patosului romantic. Dincolo de toate acestea, numele lui O. rămâne legat de continuarea ediției integrale Eminescu, criticul fiind coordonatorul volumelor XI-XIV. SCRIERI: Panait Istrati, București, 1964; Mișcarea prozei, București, 1967; 5 prozatori iluștri, 5 procese literare, București, 1971; Panaït Istrati. Un chevalier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
ermetizante din literatura epocii, ci capătă, în interiorul acestuia, valoare axiomatica. În viziunea critică a lui Macrì, cuvantul este element fundamental al tehnicii quasimodiene, principiu valoric, desideratum final, miez catartic spre care tinde intru împlinire esențializarea întregului suflu de inspirație și patos. În opinia sa, efortul creator se concretiza în încercarea de a tensionă momentanul și tranzitoriul într-un cuvânt unic și absolut, ce nu este explicația sau comentariul unei imagini mit prestabilite, ci devine el însuși mit, valoare în sine.255
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în literatură, în dragoste sunt, rând pe rând, încercate și totul pare să se sfârșească în același univers putând pecetea tristă și galbenă a dispariției. La Dimitrie Stelaru, viața și moartea sunt reprezentate cu oarecare teatralitate sau, mai degrabă, cu patosul unui prezentator de circ. Tematica morții enunțată în titlul poemului Cântec de moarte este ilustrată tocmai prin motivul circului 226. Textul, ca de-atâtea ori, este cântec șoptit, recurențele, circularitatea construcției accentueză ideea de lume fără ieșire și conferă gravitate
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
morții, ci doar că aceasta nu mai este atât de pregnantă, că se ascunde sub vălul sugestiilor. Adesea femeia este doar proiecție a spiritului: "Părelnică, sub braț c-o amuletă/ te-nchipui legănând prin seri cu ceață/ un iceberg de patos și verdeață/ pe-o mare tandră..." (Filigran romantic). Structurile voit oximoronice creează și aici impresia de univers ireal, în care pasiunea pare să fie totuși imposibilă. Interesantă este proiecția eului poetic în această imagine feminină a cărei voce o preia
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care fără îndoială era la curent cu aceste fenomene contemporane. Profesorul Gates a fost, pe lângă deținătorul multor altor funcții și poziții importante în comunitatea academică, editorul versiunii afro-americane a prestigioasei antologii Norton. Și-a dovedit talentul de povestitor dotat cu patos și cu simțul umorului, ce poate concura chiar cu the signifying monkey, în memoriile sale publicate în 1994, Colored People, un text ce descrie dificultățile perioadei în care a crescut în West Virginia, stat aflat în centrul zonei de acțiune
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cea mai cunoscută a lui Ginsberg, un manifest al generației Beat, atât prin expresie și conținut, cât și prin sunetul și furia asociate cu prima lectură publică la Six Gallery, San Francisco. Poezia combină, cu un suflu și cu un patos poetic comparabile cu cele ale lui Walt Whitman, atitudini vizionare, mistice, cu explorarea realității uneori tragice, sordide, patetice, chiar comice, a unor personaje traficanți de droguri, hoți, homosexuali, vagabonzi ce cutreieră America, precum Jack Kerouac pe care Ginsberg îi prezintă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]