888 matches
-
de prospețimea izvorului din care se ivesc textele monastice - iar tonul introducerilor lui C. Bădiliță la literatura monastică a Răsăritului dovedește acest dureros adevăr. Nu orice traducător este un savant și nu orice savant este un bun interpret al teologiei patristice. Când este vorba mai ales despre tâlcuirea textelor misticilor, atunci premisele unei reale hermeneutici simpatetice nu trebuie desconsiderate. Rostul scrierilor duhovnicești ale Părinților deșertului nu este acela de a hrăni polemici contemporane sau de a excita câteva curiozități intelectuale 1
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Fixarea operei lui Evagrie Ponticul în matricea pozitivismului nu poate fi decât o întreprindere ingrată. Istoria și filologia redau suprafața textelor lui Evagrie Ponticul, nu însă miza și adevărul lor. Faptul că rugăciunea poate ajuta la iluminarea semnificației unui text patristic rămâne, poate, în tagma patrologilor moderni, un fapt dificil de acceptat. Totuși, rezultatele exegezei operei evagriene întreprinse de Gabriel Bunge OSB confirmă universalitatea criteriilor „homeopatice” necesare unei înțelegeri aprofundate a scrierilor duhovnicești. Ni se pare pilduitor faptul că cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noile generații vestea cea bună a lui Dumnezeu. El ne spune și arată că manifestările fără de asemănare ale răului și urâtului pot fi biruite atunci când începem lucrarea de prefacere a propriei noastre inimi. Format la școala Scripturii și a tradiției patristice, părintele Teofil este un om al slujirii - pe scurt, un liturghisitor. Slujbele sunt viața Bisericii, iar teologia părintelui Teofil înseamnă o atare exploatare a izvoarelor liturgice. Cu mai puține scrupule academice sau convenții profesorale, dar susținută de o memorie prodigioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
luate laolaltă. Lecționarul oferă cititorului laic șansa de a fi solidar cu ritmul liturgic al Bisericii, chiar dacă nu are posibilitatea fizică de a participa zilnic la slujbele acesteia. În al doilea rând, lecționarul încurajează cititorul la o abordare în spirit patristic a Scripturii, situând textul sfânt în punctul său de origine (i.e., Biserica). Acest act de reparație poate fi făcut în două moduri: cel mai rapid (și mai ușor de realizat tehnic) ar fi includerea lecționarului într-o anexă, care va
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creștini cu Scriptura în mână au putut justifica chiar totul. Biserica impune însă exigențe suplimentare față de cunoașterea despuiată a textului biblic. În citirea Scripturii, avem nevoie de tiparele tradiției și de rugăciunea „în Duh și Adevăr”. Urmând lecționarul și canonul patristic, credincioșii ortodocși vor putea renunța să pescuiască citate „anti-baptiste” sau „anti-penticostale” (transformând memoria Scripturii într-un rezervor de ticuri mentale). Urmând calea Părinților duhovnicești, ei vor practica o exegeză teologică ancorată în etosul sfințeniei. Numai insuflarea Duhului ne oferă „perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
universul Scripturii. Firesc ar fi ca după acest prim pas să urmeze alte câteva gesturi de normalizare a conștiinței noastre ecleziale. Am pledat în acest capitol pentru recuperarea normelor liturgice de interpretare a Scripturii. O recoltă mai bogată a izvoarelor patristice ar putea restitui pierduta intimitate dintre tradiție, Biserică și Scriptură. În final, aș mai adăuga o sugestie. Urmând spiritul de solidarizare a vieții liturgice cu instrucția duhovnicească și teologică a credincioșilor Bisericii Ortodoxe, s-ar cuveni reabilitarea „școlii duminicale” pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Scriptură, Biserică și tradiție - deplânsă de numeroși teologi contemporani - nu poate începe fără reinserția lecționarului (ale cărui origini se ascund undeva în secolul al IV-lea) în corpul Scripturii. La rândul său, lecționarul s-ar dori folosit în reverberațiile exegezei patristice. Astfel săvârșită, în prelungirea liturghiei, lectura Scripturii ar căpăta valențe profunde, apropiindu-se de exercițiul monastic al rumegării contemplative a cuvântului lui Dumnezeu (lectio divina). Dintr-o armă folosită în cursul unor îndoielnice războaie religioase, Biblia însăși s-ar transforma
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de rigoare filozofică - despre Dumnezeu. În loc să transforme contemplația misterului ultim într-un obiect de studiu universitar, Părinții Bisericii au vorbit într-un registru poetic și mistic despre revelația biblică, lăsând loc pentru conversația cu marile voci ale filozofiei. Redescoperirea rădăcinilor patristice ale teologiei Bisericii universale a înnoit așadar perspectiva istorică asupra dialogului dintre rațiune și credință la răscrucea dintre Răsărit și Apus. O contribuție semnificativă în acest sens îi aparține gânditorului grec Christos Yannaras (n. 1935). O criticătc "O critică" Profesor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adresat scrierile deopotrivă celor lipsiți de educație formală și elitelor. Atât cuvântările irenice ale Sf. Vasile cel Mare (330-379) ad adolescentes, cât și tiradele Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) către eleniști - în mod special, contra Julianum imperatorem - surprind geniul ortodoxiei patristice. În ambele ipostaze descoperi aceeași robustă încredere de sine a unor bărbați apostolici, capabili nu doar să divagheze pe marginea marilor teme (virtutea, iubirea, cunoașterea, moartea și viața), ci și să actualizeze principiile metafizice tari ale creștinismului în situații neprevăzute
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mihail Neamțu e unul nuanțat, mergând pe dialog și participare, în defavoarea unei fixări istorico-dogmatice a discursului teologic ortodox. E vorba, cu alte cuvinte, despre o hermeneutică mobilă care caută să deschidă Ortodoxia către problematica modernității fără a ieși din orizontul patristic și scripturistic.” Adrian Romila, Luceafărul * „Ineditul cărții este dat de concurența mai multor elemente: stilul autorului - proaspăt și atât de străin de stereotipiile limbajului de lemn al teologiei, practicat la scară largă în strâmta noastră cetate -, temele și autorii puși
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pp. 438-449; vezi pe larg analiza și interpretarea acestei probleme la Lucien Febvre, Le problème de l’incroyance au XVIe siècle. La religion de Rabelais, Albin Michel, Paris, 1962, pp. 490-500. Între Antichtate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu. De la începuturile patristice la Nicolaus Cusanus, traducere, selecția textelor, prezentări bibliografice, indici și note de Octavian Nistor, Editura Minerva, București, 1984, vol. II, p. 38. Toma d’Aquino, Summa Thelogiae I, întrebarea LXXIX: „Despre puterile intelective”, în Între Antichitate și Renaștere, ed. cit
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
GLAFIRE. NOUĂ STUDII BIBLICE ȘI PATRISTICE CUPRINS Notă preliminară Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur Iuda Iscariotul Între damnare și mântuire. Portrete ale celui deal doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Ce pierdem ignorând literatura
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ale celui deal doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? Călătorii apocaliptice În jurul insulei Patmos Mitul Îngerilor căzuți Traducerea Septuagintei În românește Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice Teologie și patristică În catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani Addenda „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” „Biblia nu se apără cu strigăte și cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
altul de evanghelii. Tradiția a Îmbogățit biografia martorului privilegiat al Învierii Domnului speculând câteve aluzii risipite ici, colo și omonimia (mai mult de jumătate din femeile prezente În evenghelii se numesc Maria). Grigore cel Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar câteva mostre relevante. În Comentariul la Cântarea Cântărilor, redactat de Hipolit (170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena Își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl Îmbrățișează: „L-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dând alăturat textul original, și voi discuta câțiva termeni esențiali, din punct de vedere filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor În context, restrâns, evanghelic și, lărgit, biblic. Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 Di¦ toàto lšgw Øm‹n, păsa ¡mart...a kaˆ blasfhm...a ¢feq»setai to‹j ¢nqrèpoij, ¹ d toà pneÚmatoj blasfhm...a oÙk ¢feq»setai. kaˆ Öj ™¦n e‡pV lÒgon kat¦ toà uƒoà toà ¢nqrèpou, ¢feq
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
caz, nu face parte din arsenalul teologic al marelui african. Reflecții finale Păcatul Împotriva Duhului ridică spinoasa problemă a iremisibilității. Unele păcate nu pot fi iertate, și aceasta În ciuda afirmației lui Isus cum că toată lumea este chemată la mântuire. Interpretările patristice pun accentul pe două aspecte: unul ereziologic, altul penitențial. Atanasie citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, Întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin Își
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acesteia În marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut și În România literară nr. 10-11/2004) PAGINĂ NOUĂ 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu Încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări, Începând cu volumul omagial apărut În anul 1993, Persoană și comuniune
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
României, pentru că, În străinătate, primii pași către o recuperare echilibrată a gândirii teologice a lui Stăniloae au fost deja făcuți. Ceea ce Îmi propun În acest text este a puncta și a trasa cu o Înțelegere deopotrivă istorică și teologică fondul patristic al gândirii lui Dumitru Stăniloae, pornind de la traducerile, introducerile, lucrările și câteva dintre mărturisirile sale. Într-o primă parte, voi trece În revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fondul patristic al gândirii lui Dumitru Stăniloae, pornind de la traducerile, introducerile, lucrările și câteva dintre mărturisirile sale. Într-o primă parte, voi trece În revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi inimii sale: Filocalia; Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Grigore Palamas. În final, aș dori să punctez idiosincraziile și „scăpările” sale voluntare sau involuntare. Într-un interviu din anul 1989, publicat Într-o revistă italiană, Stăniloae făcea această mărturisire: „Sfinții
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Areopagitul sau pentru Imnele lui Simeon Noul Teolog au puțin de-a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este vorba mai degrabă de scolii teologice, menite nu numai să limpezească textul patristic, dar și să-i insufle o nouă viață. Această metodă „dialogală”, deopotrivă cuviincioasă și fără complexe, este proprie lui Dumitru Stăniloae În modul de abordare a scrierilor patristice. Maxim Mărturisitorul nu este pentru el un autor oarecare, ci un „maestru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vorba mai degrabă de scolii teologice, menite nu numai să limpezească textul patristic, dar și să-i insufle o nouă viață. Această metodă „dialogală”, deopotrivă cuviincioasă și fără complexe, este proprie lui Dumitru Stăniloae În modul de abordare a scrierilor patristice. Maxim Mărturisitorul nu este pentru el un autor oarecare, ci un „maestru al adevărului”, al cărui mesaj teologic și existențial nu și-a pierdut nimic din forță și actualitate. Iar acest dialog nu se mărginește numai la traduceri, ci se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se continuă și În scrierile personale ale lui Stăniloae, Într-o asemenea manieră, Încât aproape că suntem Îndrituiți să afirmăm că teologia sa nu este decât o hiperglosă actualizată În cadrul unei anumite (vom vedea mai târziu de ce spun anumite) tradiții patristice. Dumitru Stăniloae și Nichifor Crainic Înainte de aborda primul punct, aș vrea să spun câteva cuvinte despre formarea lui Stăniloae, precum și despre influențele pe care le-a suferit În tinerețe. Maciej Bielawski subliniază rolul pe care l-au jucat, În această
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani, Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui Papamihail despre Filocalie și cu cele ale lui Irénée Hausherr, pe care Îi citează admirativ. Rolul său În redescoperirea misticii ortodoxe, patristice și bizantine este de altfel apăsat subliniat chiar de Stăniloae Într-un articol intitulat „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, publicat În aprilie 1940 În revista Gândirea : PASAJ RETRAS E semnificativ În această privință că dânsul (id est Crainic) a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
depășește pe Crainic printr-o mai bună cunoaștere a izvoarelor, printr-o abordare spirituală, care-i este proprie, În vreme ce Crainic propune o viziune hermeneutică mult mai vastă și, aș spune, mai cultural-inteligentă, asupra tradițiilor creștine În general și asupra tradițiilor patristice În particular. II Stăniloae nu era „specialist” Într-un anumit Părinte. Îl interesau toți Părinții greci acceptați oficial de Biserică, pentru că ei alcătuiesc, laolaltă, Tradiția ortodoxă. Lista traducerilor sale patristice este impresionantă. În afara celor douăsprezece volume ale Filocaliei (ale Filocaliei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai cultural-inteligentă, asupra tradițiilor creștine În general și asupra tradițiilor patristice În particular. II Stăniloae nu era „specialist” Într-un anumit Părinte. Îl interesau toți Părinții greci acceptați oficial de Biserică, pentru că ei alcătuiesc, laolaltă, Tradiția ortodoxă. Lista traducerilor sale patristice este impresionantă. În afara celor douăsprezece volume ale Filocaliei (ale Filocaliei sale), despre care voi vorbi numaidecât, ea conține autorii și titlurile următoare, În ordine cronologică : Grigore Palamas, Triade 1, 2 și 3; Antiereticul Împotriva lui Achindin (1932 ; 1933; 1938) ; Maxim
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]