637 matches
-
Mă durea sufletul să-l văd În starea aceea și nu știam ce să fac ca să-i ușurez suferința. Nu-mi venea nici o idee, tot ce puteam să fac era să rămân Întinsă lângă el. La fiecare etaj al hotelului patrulau forțele de ordine și, din când În când, de pe hol sau din grădina de afară se auzeau zgomote de pași sau voci dând comenzi. M-am aplecat asupra Maestrului ca să văd dacă doarme sau nu și i-am mângâiat fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din cele cu bijuterii. Numai că orice lumină era vânată și ucisă ca un animal. Din pricina acestei vânători de becuri, poliția a intrat în stare de alarmă, concentrîndu-și forțele pe câteva bulevarde din centru unde încă mai existau lumini. Polițiștii patrulau, se așezau chiar lângă stâlpii pe care erau instalate becurile și în dreptul vitrinelor luminoase. La început erau foarte siguri pe ei. Șefii lor tocmai făcuseră declarații furtunoase, amenințând pe cei care sfidau ordinea publică și dând cetățenilor asigurări, invitîndu-i să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și nu are urmași; ca un preludiu la ceea ce, probabil, se va întâmpla în toată țara, un funcționar dintro instituție aflată pe un teritoriu comparabil cu cel mai mic domeniu al coroanei a impus, acolo, propria sa lege. Prin Stațiune patrulează soldați înarmați. Vilegiaturiștii s-au împuținat; asta nu înseamnă că nu sunt destui; înainte veneau în exces. Vremea a devenit neobișnuit de aspră: verile excesiv de reci și de ploioase, iar iernile geroase și tot mai lungi; nimic nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sănătatea celor din afară și convalescența celor dinăuntru. În localitate sunt interzise întrunirile, mersul împreună mai mult de două persoane, vizitele, ieșitul, noaptea, din casă. Luna, zice Doctorul, favorizează instalarea bolilor; necurățenia femeiască tot de la lună se trage. Pe străzi patrulează necontenit gărzi; la răspântii, stau pregătite ambulanțe trase de cai. ...În Stațiune revine liniștea și fiecare locuitor se îngrijește, ca niciodată, de sănătatea sa. Veghează asupra celor apropiați; mulți colaborează cu autoritățile, semnalând suspecții, chiar și cazurile de gripă, dureri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poți să o închei în două luni; într-o lună, mâine. În mod excepțional, azi; în câteva ore. Deții controlul situației: îl reinstaurezi, rapid, pe Magistrat, reapare Castelanul - în același capitol -, apoi îl distrugi cu donjon cu tot, faci să patruleze pe străzi gărzi înarmate, dublezi simbriile angajaților de la Cazinou, Hipodrom și Poștă, le triplezi pe cele ale învățătorilor și profesorilor. Îl însori pe Filozof cu Caravella - împăcând morala cu păcatul -, redeschizi Teatrul și îl numești director pe Actor, înființezi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în fiecare zi scriu câte o scrisoare și nu-i prost, se prinde, dacă mă repet. "Unde-i metafora, soldat? Asta să i-o trimiți lu mă-ta, nevastă-mea este profesoară, bă, nu textilistă!" Mediocritate Prostie Îndobitocire. Câteva santinele patrulau cu stângul pe tobă de-a lungul și de-a latul memoriei; prostia dormea în post, rezemată de patul puștii; caporalul de schimb, cu două felinare aprinse (pe când soarele hodinea leneș deasupra bisericii evanghelice) a trecut prin dreptul foișorului; prostia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
povești căzută din patul unor fetițe gemene, reparase un gard stricat din cauza vântului, închise ușa de la o bucătărie uitată neîncuiată, aranjase din nou niște țigle pe acoperișul unui bloc ca să nu intre ploaia în pod, și se liniști când văzuse patrulând jandarmii, doi câte doi, pe străzile îmbrăcate în brocat negru. Niciodată nu poți ști ce se poate întâmpla și cine are nevoie de tine, se gândea ea, cea mai bună metodă fiind prevenția. Mai trecuse o dată pe la fântâna arteziană, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
hotărî să pună capăt discuției, Dacă insistați, voi fi primul să recunosc că ordinul e aiurea, dar l-am primit, și nu mai e nimic de spus despre acest subiect, Cel puțin spune-ne de ce ai început pe neașteptate să patrulezi în civil, ceru socrul, Nu facem patrule, veghem la siguranța Centrului, nimic mai mult, Foarte bine, așa o fi, Nu am nimic de adăugat, nu mă mai întreba, te rog, îi tăie vorba Marçal, iritat. Se uită spre nevastă ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui Hasan, dar reședința sa se află În apropiere, și doar o mică grădină Îl desparte de ceea ce a devenit cartierul general al rivalului său. Or, această grădină s-a transformat Într-o adevărată cazarmă, garda personală a lui Nizam patrulează neliniștită pe Înarmată până În dinți. Nimeni nu e mai stânjenit decât Omar. Ar dori să intervină spre a liniști spiritele, pentru a ajunge la o Înțelegere Între cei doi adversari. Dar, chiar dacă Nizam continuă să-l primească, nu pierde nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câteva ceasuri. Alături de Șirin. De la prima noastră noapte de dragoste, n-o mai Întâlnisem decât În public. Asediul crease, În Tabriz, o atmosferă nouă. Se vorbea tot timpul de infiltrări inamice. Oamenii vedeau peste tot spioni sau sabotori. Bărbați Înarmați patrulau pe străzi, păzeau accesul În clădirile importante. La porțile Palatului Pustiu se găseau adesea cinci sau șase, uneori mai mulți. Deși fuseseră Întotdeauna gata să mă Întâmpine cu zâmbetele cele mai strălucitoare, prezența lor Îmi interzicea orice vizită discretă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
facă un culoar de trecere dinspre ușă spre masa unde o va aștepta, cum se cuvine, pe Doamna Moarte. În tot acest timp, mai precis încă de la ora șase, pe coridorul de la etajul patru, unde se află garsoniera lui Lionel, patrulează un om. Acest om este stagiarul Patrick. Clovis a vrut să se țină de cuvânt și să-i dea ziua liberă promisă, dar Patrick a insistat să-l păzească pe Lionel până în ultima clipă. A motivat că se simte atașat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
astfel de sentimentalisme, nu va ajunge departe în poliție. La Nantes - în cel mai bun caz. Patrick este plin de plasturi și pansamente pe față și pe mâini, urme ale confruntării cu Robespierre când bichonul se aflase sub influența alcoolului. Patrulează sârguincios, dintr-un capăt într altul al coridorului, așa cum a învățat la școala de poliție absolvită de curând. Invariabil, de câte ori ajunge în dreptul apartamentului lui Liliane, aude un mârâit amenințător dinăuntru. Și tot invariabil, de fiecare dată se lasă în genunchi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Paștelui ortodox din 1940: o scrisoare anonimă de amenințare, formulată în violentul limbaj antisemitic al Gărzii de Fier, o organizație fascistă din România. Bucureștiul se afla într-o stare de haos politic, cu echipe de ucigași îmbrăcați în cămașă verde patrulând pe străzi: tatăl lui Tolea va fi în curând descoperit mort - să fi fost el oare asasinat? Să se fi sinucis? Din nou astfel de întrebări nu pot săprimească nici un răspuns din text. Tolea bănuiește că scrisoarea ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în moartea bătrânului Teofil Nisip, politician interbelic, erou martir pentru democrație din Șoptireanca. Când Goncea dispărea pentru câteva zile, în oraș se șoptea că, la întoarcerea lui, s-ar putea petrece unele schimbări în mersul revoluției. O echipă de revoluționari patrula pe șoseaua care ducea spre port. De acolo, cam de prin dreptul stânei, plecau barcazurile spre Ghiolul Negru de la Lintițaru. Acolo, în Ghiol, venea din când în când sorbul care te ducea la Chiru din Baltă de unde, mai toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
laboratoare CercG sunt în lume ? Exact cincisprezece, spuse serios Fernand. Sau cel puțin de atâtea știe tata și Ministrul. Fiecare laborator are în jurul său un perimetru în formă de pătrat cu latura de un kilometru. Gardurile sunt înalte și sunt patrulate intens. O singură șosea face legătura între mediul extern și laborator. Unii senzori sunt permanent activați, alții sunt porniți spontan și nu sunt dependenți de un orar. E o nebunie să încerci să pătrunzi într-un laborator, ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să meargă în grabă în diferite direcții. Nu era nici un sunet, nici o mișcare. Totul era încremenit. Era noapte! Oare dormisem toată ziua de miercuri și mă trezii joi? Nu. Ar fi trebuit holurile să fie cât de cât umblate și patrulate de elevi. Soliteraj și Sergheiov ar fi avut grijă de asta. Și totuși... parcă nu era în regulă să mă fi trezit în aceeași noapte în care am adormit. Mă plimbam pe holurile pustii fără țintă. Pașii ce-mi răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înăuntru. Oamenii de pază ai Guvernului, care erau în fața liceului, și care nu aveau de unde ști de soarta camarazilor lor, au fost chemați înăuntru și au primit noi ordine. După cum aveam să aflu mai târziu, ei au fost puși să patruleze pe holuri, câte doi, și să anunțe imediat dacă elevii au găsit sau nu vreo intrare în perimetrul clădirii. Noi eram supravegheați cu dibăcie din liceu, căci în spatele ferestrelor din aproape fiecare clasă se afla câte un Gardian care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acum, coridoarele erau pustii. Contrar așteptărilor mele, nu am întâlnit nici un Gardian și nici un profesor pe holuri. Urcând pe casa scărilor, ajungem în pragul ușilor ce se deschideau la primul cat al școlii. Ne-am ițit capetele să vedem dacă patrulează cineva pe holuri. Erau acolo! Trei Gardieni patrulau pe holuri, toți în același sens. Acum erau cu spatele la noi și se duceau spre scările profesorilor. Mi-am retras capul și, uitându-mă la acei oameni care erau cu mine și căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am întâlnit nici un Gardian și nici un profesor pe holuri. Urcând pe casa scărilor, ajungem în pragul ușilor ce se deschideau la primul cat al școlii. Ne-am ițit capetele să vedem dacă patrulează cineva pe holuri. Erau acolo! Trei Gardieni patrulau pe holuri, toți în același sens. Acum erau cu spatele la noi și se duceau spre scările profesorilor. Mi-am retras capul și, uitându-mă la acei oameni care erau cu mine și căutau în mine un lider, le-am spus: Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am spus: Sunt trei. Vom aștepta tăcuți până vor trece de colț și vor veni în partea asta. Atunci, George și cu voi șase îi veți ataca. Trebuie să fiți rapizi! S-ar putea să fie și alții care să patruleze holurile. Nu trebuie să fim văzuți. E prea devreme. Trebuie să-i puneți repede la pământ, să nu țipe sau să comunice cu alții prin stație. Noi ne vom duce spre cancelarie. Curând vor veni și cei de afară. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
m-am dus în deal la via unui cumnat, ce să numește Curila, unde am șăzut până la 4 de avgust [6 august st.n.]"; de-abia după aceea s-a întors la Cerneți, unde a făcut parte din garda ce patrula pe ulițe, dar că, îmbolnăvindu-se, a plătit o altă persoană ca să slujească în locul său; din această cauză, comisia de anchetă l-a eliberat pe chezășie 303. Alt amploiat mărunt la Ministerul Treburilor din Lăuntru, serdarul Dimitrie Boiarolu, se declara
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o au mulți dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea În șoaptă, făcea semne bizare cu mâna, de atenționare. La ora la care ieșeam de obicei din hotel dădeam de Cristian, patrulând pe trotuar, disperat că a Întârziat la serviciu, dar și mai disperat la gândul că ar putea rata ocazia să mă Întâlnească. Pretindea că la telefon nu mă găsește, dar Alexandru sau Victor cum de mă găseau? — Ei Îți știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
întotdeauna fusesem de părere că în univers există o cantitate limitată de noroc. Iar Brigit tocmai pusese laba pe întreaga cantitate alocată apartamentului nostru. Mie nu-mi mai rămăsese deloc, nici măcar un singur atom. Curvă egoistă, mă gândeam furioasă, în timp ce patrulam prin apartament în căutarea vreunui strop de băutură sau a unor rămășițe de droguri. Uitați-vă la biata de mine, biata șomeră care probabil avea să se angajeze la McDonald’s. Asta dacă avea noroc. Ei, nu speram decât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Bingo! Dar întotdeauna când ai nevoie de un vânzător de droguri, nu găsești nici unul. Poate că era prea devreme și nu se treziseră încă. Ce bine-ar fi fost dac-aș fi avut o scrisoare de recomandare de la Wayne! Am patrulat o veșnicie în sus și-n jos prin fața unor blocuri acoperite cu graffiti. La fiecare colț de bloc erau pictate, cu o mână tremurândă, niște seringi gigantice, cu câte-o cruce roșie pe ele și cu semnul vânzătorilor de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lună întreagă. Părerea mea e că, dacă există încă un iad, independent de ăsta, ăla e un acvariu. Cu cea mai veche apă în el, cu alge înfometate și cu un miel în adâncuri. Care știe mai multe decât trebuie. Patrulând pe acolo, Dumnezeu luminează apa cu lanterna. Să vadă dacă mai trăiește și dacă numai un pic, se apleacă după miel, îi face respirație artificială, apoi îl bagă la loc. Da, desigur. Cum a trecut anul ăla? Păi așa, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]