3,006 matches
-
am scrisă și am iscălit să se știe”, apoi, un document fără dată este scrisă de Ștefan din Mărăști și la 1696, un Machidon Gherghi, căpitan, scrie zapisul de vânzare a moșiei Sălașele, pe care-l iscălește și pune și pecetea. Cum se învața carte prin secolele al XVII-lea și al XVIII-lea prin satele răzeșilor din Moldova? Instrucția se făcea pe lângă o mănăstire , cel mai probabil la Răchitoasa din același ținut al Tecuciului, apoi se învăța pe lângă biserica satului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit fața și mi-am simțit buzele plesnite, arzîndu-mi sub degete. Un inel cu pecete strălucea, Însîngerat, pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți-vă la naiba, am scuipat eu. N-am văzut pumnul venind. N-am simțit doar ca și cum un ciocan pneumatic mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lesne de interpretat: În ultima zi va fi suficient să se aducă la zi adunarea pentru a preda responsabilitățile oricărei decizii noului Consiliu și pentru a scuti astfel acei umeri slabi de povara unei hotărâri, oricare ar fi fost ea. Pecetea nepăsării era Întipărită pe acele fețe, precum stigmatul de foc al tâlharilor. În afară de Lapo, În care sămânța corupției răzbătuse mult dincolo de suprafață, transformându-l Într-un soi de satir hidos, o alegorie perfectă a concetățenilor săi. La Palatul căpitanului poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi vrut să construiască un orologiu care să Împartă durata zilei pentru un popor ce nu se află pe acest Pământ... - Oare al-Jazari a construit un ceas pentru Îngeri? - Sau pentru diavoli. Și, pe urmă, amănuntul de aici... E pecetea unui geniu... Dacă am Înțeles eu bine, aici mintea constructorului a pătruns-o cu adevărat pe aceea a lui Dumnezeu, continuă bătrânul, cu ochii arzându-i de admirație. - Ce-i atât de ieșit din comun? Întrebă Dante nedumerit. Mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neantul. - Prin cele șapte ceruri, Profetul ajunge la casa lui Dumnezeu cel puternic și milostiv, pe aripile lui Buraq, fermecatul cal Înaripat. Acolo sus, El a revelat tainele tuturor lucrurilor. - Și care ar fi aceste taine? - Dumnezeu a pus o pecete pe buzele Profetului pentru ca să nu dezvăluie nimic. - Desigur! Fiindcă n-a văzut nimic. De ce ar trebui Dumnezeu să primească pe lângă el un eretic și să stea de vorbă cu dânsul, explicându-i planurile sale precum un castelan propriului vechil? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-o meditație profundă, cu capul Înclinat și cu ochii Închiși. Pe fața sa, marcată de vreme, rețeaua de riduri parcă se accentuase În ultimele ceasuri, săpând brazde până la os. O grimasă de suferință Îi altera expresia ce purta Îndeobște pecetea unei seninătăți conferite de o viață bogată și Închinată artelor liberale. Dante avu impresia că era afectat de o durere insuportabilă, ca și când un junghi neașteptat i-ar fi devorat măruntaiele. În momentul acela, Marcello deschise ochii și Îl recunoscu. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căci, de cum Îl zări, se ridică brusc În picioare, cu o expresie de ușurare pe față. - Eminența sa dorește să primiți aceasta, zise pe un ton oficial, Înmânându-i un pergament Împăturit și Închis printr-o bandă sigilată. Dante rupse pecetea și citi În grabă: Înaltul prelat Îi cerea să vină cât mai curând posibil la sediul legației pontificale, pentru a sta de vorbă asupra unor chestiuni confidențiale. - De ce nu cere audiență la Priorat? Întrebă sec, Împăturind la loc pergamentul. - Eminența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ai Început să Îl frecventezi. Un om care scormonește pe sub maldărele de frunze uscate ale timpurilor, numai și numai spre a stârni scandal. - Înregistrarea faptelor petrecute și nararea riguroasă a evenimentelor legate de o casă domnitoare care și-a pus pecetea peste acest veac e un proiect nobil. De ce nu ar trebui să capete aprobarea voastră? replică Dante, strângând din dinți. Acquasparta făcu un gest vag, după care agită din nou hârtiile. - Așa o fi, precum spui. Dar nu despre istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înverșunate care opunea Într-o furie zadarnică armatele dușmane, a fost cu adevărat Încheiat un acord Între noi și Înțelepții islamici. Nu a fost scris pe pergamente, Însă această imagine, pe care de atunci o purtăm cu noi, Îi marchează pecetea intangibilă. Cele două fețe ale sale reprezintă Răsăritul și Apusul, diferite, dar reunite Într-o singură idee de pace. Spate În spate, pentru ca nimic să nu le scape din vedere. Dante asculta atent, În timp ce o neliniște tot mai mare i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era o amiază din copilăria noastră sau una din timpul prezent, cel aspru și deja ruginit. Când a plecat, Josăphine m-a sărutat pe ambii obraji. Nu mai făcuse asta înainte. Mi-a plăcut mult sărutul ăsta. Era ca o pecete, ceva ce ne unea într-o rudenie a singurătății, înfrățirea unui trecut îndepărtat, dar încă viu. A trecut de colțul străzii. Iar eu am rămas încă o dată singur. M-am gândit iarăși la Belle de jour. În fiecare dimineață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
grădina de dincolo de gard... Auziți, Frumoasă Neli, cum au putut să-mi spună în cronica asta teatrală: Biata Loredana! O să-mi facă toamna praf, cu siguranță. Și o să-mi facă și viața praf, o să se țină după mine ca o pecete. Nici n-a început bine stagiunea, că femeile astea dau la gioale! Cronica la premiera de săptămâna trecută! Au găsit-o pe specialista lui pește, marea cronicăreasă. Să vă citesc pe sărite, așa. Shakespeare, dramaturg, poet, regizor, proprietar asociat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ce?, haideți, ca pe scenă, că eu asta aștept, înainte de a-mi spune povestea aia a Tinei, mergeți și vă machiați, doamnă, vă rog eu, îmi face mie mai bine. Că așa am văzut eu că trebuie. E ca o pecete și o iscălitură pusă pe lume și pe moșie... — Mă machiez, Frumoasă Neli, cum să nu mă machiez eu pentru poveștile astea?, dacă ți-am promis cuvântul de poveste, ți-am promis, am uitat de machiaj, o rochie super mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în cruciș și-n curmeziș, câte mi-a arătat, Doamne, am uitat cu totul de mine, aș fi vrut să nu se mai termine poveștile astea!!! Probabil, n-o să mai plec de aici, aș putea da, pentru asta, iscălitură și pecete, nu, nu, n-o să mai pot pleca, lângă ea, în livada asta, e locul meu... Și grădinăreasa se uită lung la femeia de dincolo, ce actriță celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
croielii vestonului. — Imposibil, Tom, l-a contrazis Amory În timp ce pedalau prin noaptea ce Începea să se risipească. Oriunde ai merge, vei Încerca să aplici standardele gen „a deține ceva“ sau „a nu deține ceva“. De bine, de rău, am pus pecetea pe tine: ești un princetonian! — Bine, s-a lamentat Tom cu voce scâncită, dar atunci de ce să mă mai Întorc aici? Am asimilat tot ce-mi poate oferi Princeton. Încă doi ani de pedanterie goală și de tăiere de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei libertăți suciră trilul. Ce-nseamnă! Astăzi piatră ești, din unghi, Republicii Române Populare, Adeveritul mare singur trunchi: Bălcescu, început de calendare. PAGINI DE PROZĂ CONFESIUNI I. VALERIAN: DE VORBĂ CU D-L ION BARBU De la geometrie la poezie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
strângeri complimentare de culori. Aceste sunt esențe și ca atare trebuiesc asociate corpului liric. Astfel, d-l Blaga propune la rîndu-i un anumit verde, ca veridică lumină a filonului nocturn, visul. Lumina de asemenea: a zodiilor, a Mormântului sărit din peceți la cutremur, a punților nevertebrate dintre pământuri și redutabile și ultime judecăți. Somnul cu grafica lui variabilă, cu deplasări răsturnătoare conciliate în unitatea păduroasă și contradictorie a creației, e o formă de existență mult mai complectă ca existența diurnă. Întronat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de mare legământ.Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feti Frumoși ... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
cât și un gând bun pentru a descreți și lumina frunțile altora.. Domnia sa face parte din cei care nu își vor ascunde niciodată mândria de a fi român, dreptul de a spune lucrurilor pe nume și de a-și pune pecetea pe destinul multor oameni ajutându-i să-și îndeplinească visele. Am ascultat cu plăcere și emoție interviul pe care l-a dat la radiou în emisiunea ,,Români în lume,, unde a răspuns cu multă sinceritate. Că de fiecare dată a
UN OM DE DEPARTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364435_a_365764]
-
cărți, studii, articole, conferințe în care vorbește despre specificul și valoarea inconfundabilă a creștinismului ortodox. Pe lângă „Provocările ecumenismului”, au mai apărut în limba română de același prestigios autor „Daruri și anateme: ce a adus creștinismul lumii”, Editura „Sophia”, București, 2004, „Pecetea lui Antihrist, codurile de bare și semnele vremurilor”, Editura „Sophia”, București, 2005, „Filmul: restartare prin teologie”, Editura „Reîntregirea”, Alba-Iulia, 2006. Ecumenismul este o formă de relație interconfesională sau interreligioasă extrem de delicată din punct de vedere ortodox, fapt pentru care o
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]
-
care mi-l adusese vântul, era o filă care, căzută în uitare cu buze sibiline tot săruta pământul. Atunci cu grija-n suflet l-am netezit pe frunte și i-am șoptit cuminte al lumii vechi descânt, i-am pus pecetea gurii izvorului de munte și flori de iasomie și dragul din cuvânt. Apoi, în trenul care pornise-ncet spre tine, l-am așezat pe-o bancă din cel dintâi vagon și, fluturând batista, i-am spus să-ți spună ție
ÎN GARA CU DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361439_a_362768]
-
Fântânele, unde și-a plasat Bram Stoker acțiunea românului lui celebru. Nu sunt foarte mândră de această carte, putea fi și mai rueșită. Prea i-am dat în parteaa două, o turnură comercială, horror... care nu mi se potrivește. Oricum, pecetea medievalului întunecat, transilvan,își spune și acolo cuvântul. - Ați primit pentru acest român Premiul Special al Juriului, în 2001, la Saloanele “Liviu Rebreanu”,Bistrița. Prin ce s-a remarcat cartea dvs.? Ce a însemnat acest premiu pentru cariera dvs. literară
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
împărăție sculptată în alta și tot așa, natura își etalase întreg sistemul feeric. Pe alocuri, satele, destul de rare, situate la distanță mare unele de altele, erau formate doar din câteva firave cătune. Nu aveau biserică, școală sau dispensar, însă purtau pecetea verde a liniștii adânci. Le-a atras atenția faptul că în curtea unui localnic, la vreo cinci metri de casă, pe iarbă, se afla o cruce și un fel de mormânt proaspăt. Crucea avea o coroană făcută din florile de lângă
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
cincizeci de zile de la Înviere, mărturisește despre deplinătatea eternă și cerească, fiind de șapte ori câte șapte plus unu. În mod tradițional este considerată începutul Bisericii, una Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Credincioșii au trăit Pogorârea Duhului Sfânt și au primit „pecetea darului Sfântului Duh” prin taina ungerii cu Sfântul Mir. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți
SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364033_a_365362]
-
Avangardă și avatarurile sale. Manifestele Dada / L'Avant-Garde et Șes Avatars. Leș Manifestes Dada / The Avant-Garde and Its Avatars. The Dada Manifestos (unde se remarcă analiști / cercetători de fenomen dadaist, ori scriitori din sfera avangardismului cu contribuții puse sub incandescente peceți stilistice: Tristan Tzara - «Manifeste de monsieur Antipyrine», Michel Sanouillet - «Dada în Paris...», Paul Van Melle - «Leș avant-gardes s'endorment parfois, mais ne meurent jamais», Alain Georges Leduc, Șerban-Dimitrie Soreanu, Anca-Irina Ionescu, Sylvano Santini, Mica Gherghescu, Juan Angel Italiano, Vasile Robciuc
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]